În loc să se bucure de o educație corespunzătoare, în Letonia, copiii cu deficiențe de auz nu au parte nici măcar de o școală primară adecvată, susțin reprezentanții Asociației persoanelor cu deficiențe de auz. Potrivit lor, micuții învață alfabetul din manuale editate în epoca sovietică, tocmai cu 32 de ani în urmă! Nu doar abecedarele, dar și multe alte manuale din școala primară au nevoie să fie actualizate, relatează postul leton de radio LR4.
Reprezentanții organizației i-au informat despre problema în cauză pe deputații din legislativul leton. Cu toate acestea, nici în bugetul pentru anul curent nu s-au găsit bani pentru editarea unor manuale noi. Asociația persoanelor cu deficiențe de auz le-a reamintit în mod repetat autorităților despre faptul că abecedarele copiilor cu probleme de auz nu au mai fost reînnoite de peste trei decenii și sunt demult depășite ca aspect și conținut.
„Ne-am adresat în repetate rânduri după ajutor, dar nu am reușit să găsim niciun sprijin până la ora actuală. Recent, deputata Anda Čakša a readus problema în atenție”, au declarat, pentru LR4, reprezentanți din cadrul asociației.
Potrivit statisticilor organizației, circa două mii de persoane din Letonia nu aud deloc și folosesc pentru comunicare limbajul semnelor, limba mimico-gestuală. 30 de mii de letoni suferă de pierderea parțială a auzului și folosesc aparate auditive.
Abecedarul e plin de simboluri sovietice! Evident, învățătorii încearcă să camufleze toate aceste imagini...
Fostul ministru al sănătății Anda Čakša - la ora actuală, deputat în Seim - a depus un amendament la buget în calitatea sa de membră a Comisiei pentru probleme sociale, reieșind din calculele potrivit cărora înlocuirea manualelor destinate copiilor cu hipoacuzie ar costa circa 100.000 de euro, dintre care 17.000 de euro ar fi destinate retipăririi abecedarului.
„Micuții învață să citească folosind un abecedar editat în 1987, care e plin de simboluri sovietice! Evident, învățătorii încearcă să camufleze toate aceste imagini, să le lipească, cumva, ca ele să nu se vadă, dar să fim sinceri: este o cu totul altă epocă, o altă lume, unde 22 aprilie e ziua de naștere a lui Lenin! E o altă realitate, care ne este străină astăzi”, povestește Anda Čakša.
Și alte manuale de clasele primare rămân o mare problemă, susține deputata, potrivit căreia, este vorba și despre manualele de limbă maternă, de matematică, de istorie naturală și altele.
Propunerea de a aloca fondurile pentru editarea unor de noi abecedare și manuale pentru copii cu hipoacuzie a fost respinsă de deputații din Seim, care au considerat problema mai puțin importantă. Anda Čakša nu-și pierde totuși speranța și spune că există cel puțin două modalități de a rezolva problema. Prima ar fi găsirea unor sponsori, care și-ar asuma reeditarea manualelor, de vreme ce în bugetul de stat leton nu există bani pentru asemenea proiecte. A doua soluție ar fi obținerea finanțării din fondurile europene, prin intermediul Ministerului Educației.
Inta Berzina, consultant principal la Ministerului Educației din Letonia, a declarat pentru LR4 că problema manualelor destinate copiilor cu deficiențe de auz nu a fost deocamdată discutată la modul concret. Se știe însă că în proiectul „Abordarea bazată pe competențe în selectarea conținutului educației - ȘCOALA 2030”, zece la sută din fonduri sunt destinate elaborării manualelor pentru copiii cu nevoi speciale: dislexie, tulburări de văz și auz. O listă cu tot necesarul va fi pregătită anul următor”, susține Berzina.
Problema manualelor pentru elevii cu deficiențe de auz nu este însă o noutate pentru deputații din Seimul leton. În martie anul trecut, președintele Asociației surzilor din cadrul comisiei parlamentare pentru educație, Sandra Gerenovska, a semnalat problema, informându-i pe deputați și despre faptul că elevii cu auz slab care studiază în școli obișnuite sunt de asemenea discriminați, în instituțiile de învățământ existând o carență serioasă de interpreți pentru limbajul semnelor.
„Problema este că în Letonia nu există instituții care să pregătească profesori speciali pentru persoane cu deficiențe de auz, nu există deloc materiale de pregătire, nimic! Au trecut deja 18 ani, iar ca rezultat avem doar unul sau doi traducători”, - spune Sandra Gerenovska.
Reprezentanții Asociației surzilor au fost rugați să precizeze drepturile persoanelor cu probleme de auz în Legea Învățământului. Kārlis Šadurskis, ministrul Educației de atunci, a fost de acord cu faptul că drepturile copiilor cu hipoacuzie au fost încălcate și a promis să se gândească la modul cum poate fi rezolvată problema.
„Pentru mine a fost o adevărată revelație faptul că Asociația surzilor a propus ca drepturile persoanelor cu deficiențe de auz să fie stipulate în lege, deoarece limbajul semnelor este aceeași limbă letonă, nu este o limbă străină, doar că învățarea sa are loc fără sunet, prin intermediul semnelor. Iar copiii surzi nu trebuie să fie discriminați din cauza carenței de profesori capabili să îi învețe limba semnelor!
Pregătirea cadrelor didactice este o problemă ce ține de competența grupului de lucru al ministerului nostru și noi ne vom ocupa de ea. Vă mulțumesc că ne-ați atras atenția asupra problemei Asociației surzilor”, a declarat ministrul de atunci al Educației, Kārlis Šadurskis.
La scurt timp, fotoliul lui Šadurskis a fost ocupat de Ilga Šuplinska, iar carul nu s-a mai urnit din loc. Problema lipsei din școli a interpreților în limbajul semnelor rămâne una la fel de actuală.
