Valorile sînt o treabă grea. O treabă și nu - cum se spune de obicei - o problemă sau o chestiune. Diferența e mare. Cînd sînt o problemă sau o chestiune, valorile au un aer serios iar comentatorii le discută ca pe odoarele din altar. Cînd sînt o „treabă” și țin de ce fac oamenii de fapt, valorile sînt cu totul altceva: o febră schimbătoare și foarte puțin respectabilă.
Așa de pildă, unul din cele mai recente calcule valorice după care 1 Coutinho = 0,35 Leonardo. Sau, invers, 1 Leonardo = 2,8 Coutinho. Rata de schimb a fost fixată după încheierea celor mai mari tranzacții directe ale ultimelor 12 luni. Cineva, nu se știe cine dar se crede că un miliardar arab, a cumpărat o pictură redescoperită a lui Leonardo da Vinci cu 450 de milioane de dolari. Apoi, acum cîteva zile, clubul Liverpool l-a vîndut pe Philippe Coutinho clubului Barcelona, pentru 160 de milioane. De aici rata de schimb și raportul valoric. Un fotbalist brazilian e cam a treia parte dintr-o pictură de geniu încheiată de Da Vinci la 1500. Prin urmare, tabloul lui Leonardo a ajuns pînă la noi cu valoarea a trei jucători de rangul lui Coutinho. Dacă îi adunăm pe Coutinho, Bale și Neymar, trecem de valoarea unui Leonardo. Cine vrea să se dumirească ajunge amețit la întrebarea: ce e mai valoros - fotbalul sau pictura, cutare jucător sau ditamai pictorul, celebritatea globală sau patrimoniul clasic?
Răspunsul cel mai onest trimite la constatarea că fotbalul și, în genere, celebritatea modernă s-au scumpit extraordinar. Problema nu e prețul fabulos al picturii lui Leonardo, pentru că, în principiu, cu Leonardo intrăm în zona valorilor inestimabile. Problema e ascensiunea nebună a valorii acordate vedetelor populare, fie că vorbim de fotbal, muzică pop sau film. Nimic nu mai pare prea mult, dacă e vorba de o celebritate care atinge o audiență globală: milioane și zeci de milioane de dolari trec drept cotă de preț normală pentru un star după care se înebunesc zeci de mii de oameni pe un stadion sau pentru un actor care domină ultimul film american de succes universal. Deplasarea valorilor e evidentă. Distracția, amuzamentul și plăcerile populare sînt cea mai mare valoare posibilă pentru toate societățile lumii în care trăim. Cultura populară a cîștigat tot, e principala cultură a lumii și își plătește vîrfurile cu sume aiuritoare. Nu ne aflăm pentru prima oară în această situație. Antichitatea greco-romană și apoi lumea bizantină prețuiau deasemenea eroii poulari, de la actori la luptători și atleți. Răsplata materială era, totuși, modestă. Marele cîștig erau faima și respectul.
Ce se întîmplă azi sau, mai precis, a început să se întîmple după 1920, odată cu victoria culturii populare, e, de fapt, o premieră. Un exces în premieră. Banii și bogăția orbesc, dar nu sînt singurul efect important al schimbării aduse de supremația culturii de masă. La fel de însemnată e deplasarea de accent și valoare spre persoană și personal. Noua celebritate ține mereu de un nume. E o chestiune persoanlă, cu biografie și nenumărate detalii de viață individuală. În consecință, prețul și valoarea principiilor anonime scade sau dispare. În cultura globală a modernității, competiția sportivă și succesul artistic nu mai legitimează comepetiția și măiestria ci persoana individuală transformată în obiect de cult. Epoca idolilor nu admite excepții. Idolatrizarea e la fel de prezentă, deși mai puin înțeleasă, și în alte sectoare ale vieții publice.