Implicările Legației Sovietice în comunizarea României și pregătirea anexării Basarabiei, se atestă printr-o detaliere a procesului de răspândire a presei și literaturii sovietice în București și provincie (mai ales în Basarabia), precum și a legăturilor cu anumite cercuri culturale din țară, care se făcea prin secția VOKS (Societatea pentru Relațiile Culturale între URSS și Străinătate, creată în anul 1925, cu sediul principal la Moscova) a Legației.

Printre documentele găsite în acest domeniu în arhiva ridicată de la fosta Legație Sovietică menționăm următoarele:

• Adresa din 20 octombrie 1938 a numitului SMIRNOV din Centrala VOKS către tov. KUKOLEV, însărcinatul VOKS în România, prin care-i cere o caracterizare politică a tuturor persoanelor din România cu care VOKS are legături şi a modului cum acestea au exploatat materialul (literatură, fotografii etc.) primit. Totodată, cere să i se comunice măsurile ce trebuie să le execute în vederea activității viitoare în România.

Adresa din 14 noiembrie 1938 a însărcinatului cu afaceri al URSS în România KUKOLEV către VOKS, tov. GOLUB, prin care îi face cunoscut că în urma unei convorbiri pe care a avut-o cu un ziarist al cotidianului democratic Lumea Românească, acesta „a manifestat un interes deosebit față de operele lui ESENIN”, cerând ca să i se pună „la dispoziție" „lucrările acestuia”, ca ,,să le traducă în românește pentru poporul român”. KUKOLEV considera că traducerea este neoportună și de aceea solicita concursul.

• Adresa nr. 800 din 1 ianuarie 1939 a însărcinatului cu afaceri URSS în România KUKOLEV, către vicepreşedintele VOKS, SMIRNOV, prin care recomandă acestuia pe BUCOV (Emilian Bucov, ulterior vestit poet și prozator din RSSM – n.a.) „cunoscut om de stânga”, care a tradus complet în limba română cartea lui ILF și PETROV „12 scaune” şi care era ocupat cu traducerea „Vițelului de aur”. De asemenea, ,,dânsul intenționează să traducă în românește o serie de autori sovietici, ca ALEXEI TOLSTOI, PILNEAK, GLADKOV, ERENBURG şi alții”. In continuare, KUKOLEV spune că aceste traduceri sunt folositoare propagandei sovietice de aceea roagă să i se aprobe numitului BUCOV avansarea sumei de 7.000 lei, necesară acoperirii cheltuielilor de tipărire. Totodată, roagă să i se mai trimită o dare de seamă despre literatura modernă clasică sovietică, pentru a putea fi difuzată prin radio, mai ales că numitul BUCOV „a căpătat aprobarea principial prin anumite persoane de la Radio-difuziune”.
• Adresa nr. 831/Ru din 13 aprilie 1940 a tov. LUNIN, al doilea secretar al Legației din România către VOKS, tov. VOLKOV, prin care înaintează două compoziții muzicale ale ,basarabencei” KANTOROVICI TATIANA („Tara mea părăsită”, romanță după versurile lui S. ESENIN şi „Prin valea surită”, romanță după versurile lui AL. BLOK), solicitând aprecierea lor şi difuzarea în cazul că vor fi primite favorabil.

Adresa nr. 111/Ru a tov. LUNIN către VOKS, tov. KANÎŞEVSKI, prin care-i arată că următor cedării Basarabiei şi Bucovinei de Nord presa română a început o campanie împotriva URSS, pentru a dovedi „dreptul istoric” al României asupra acestor provincii. De asemenea, România a început ,,terorizarea basarabenilor râmași în țară” şi a procedat la „arestarea acestora, oprindu-le frecventarea legației” şi din această cauză „legăturile culturale” stagnează.

• Adresa din 14 martie 1939 a însărcinatului cu afaceri în România KUKOLEV către VOKS, tov. SUPROV, prin care-i face cunoscut că „cetățeanul” BABOIANU, fondatorul Soc. Armenești „HOG" din România, într-un raport scris i-a înfățișat activitatea social-culturală a acestei societăți, călăuzită „de o prea caldă simpatie față de Armenia Sovietică”. Totodată, ținând seamă de solicitările făcute să i se trimită „filme cinematografice, plăci de patefon, fotografii înfățișând progresele industriale și culturale în Armenia Sovietică, ziare și cărți literare în limba armeană”, pentru a fi date în propaganda societății menționate. S-a păstrat de asemenea raportul numitului BABOIANU, președintele societății „HOG” și director al ziarului armenesc Bahog, despre felul cum a utilizat materialul primit de la VOKS prin intermediul Legației URSS în România.
• S-a mai găsit o cerere a legației către Serviciul Consular al Comisariatului de Externe, semnată de KRÎMOV, prin care solicită ca transmisiunea radio de la Moscova să aibă loc la ora 21.00, când muncitorii se înapoiază acasă și au astfel ocazia s-o asculte.
• Lucrarea „Industria socialismului în necontenit progres”, în care se spune, între altele, că Armata Roșie „posedă un armament remarcabil”, o tehnică superioară și dușmanii Patriei nu odată au simțit pe spinarea lor forța zdrobitoare a kilogramelor lui VOROŞILOV”.
• O serie de lucrări în limba franceză privitoare la unele din aspectele sociale ale URSS, întitulate La cite des efants hereus, Les fetes ouvriers, Organisation des Syndicats și Un club a l'usine; 8 lucrări referitoare la LENIN, întitulate Lenine a Zurich (1916), Iliitch avant Octobre (1917), Lenine et les enfants, Lenine dans la poesie des peuples et l'URSS, Recita sur Lenine, Lenine vivant, Le geant, De Lenine și Comment parler de Lenine; o lucrare privitoare la STALIN, numită Citation de Staline et sur Staline; 5 lucrări relative la teatrul sovietic și anume: Les Meilleurs theatres de l'URSS, Les theatres pour enfants en URSS, Les theatres des sovhoz et des kolkhos en URSS, De Bi-ba-Bo-au teatros și Shakespeare sur la scene sovietique; 5 lucrări în legătură cu cinematograful sovietic, întitulate Le cinema sovietique, La musique du cinema sovietique, Un nouveau filme sovietique: Minin et Pojarsky, Le film La Marseillaise en URSS, Comentario fut tourne Alexandre Nevsky.

Activitatea ocultă a legației din punct de vedere economic se realiza prin Reprezentanța Comercială (Torgpredstvo), care urmărea:

- strângerea de informațiilor de natură economică, financiară, etc .;

- examinarea şi clasarea materialului adunat;

- păstrarea legăturii cu Banca Națională a României și întocmirea fișelor comerciale.

Printre lucrările cu caracter economic găsite în arhiva ridicată de la Legația Sovietică menționăm următoarele:

A. Studii referitoare la petrol

Aria exploatării petrolifere în România, de MIHAIL PIZANTY, Industria petrolului (în limba rusă), Investiții de capital în industria petroliferă (în limba rusă); Măsuri pentru sporirea producției de petrol (în limba rusă). Este vorba de măsurile luate de Ministerul Comerțului Exterior în 1940; Blocada engleză și aprovizionarea Germaniei cu petrol (în limba rusă).

Statistici privitoare la petrol:

1. În limba română:

Activitatea petroliferă din România în anul 1939; Raport asupra situațiilor terenurilor petrolifere de exploatare și de explorare în vederea sporirii producției de țiței a țării; Valori medii pentru produsele petrolifere destinate pentru export; Calcularea livrărilor de motorină; Prețuri pentru produsele petrolifere indicate în Monitorul Oficial (15.10.1940) recalculate la Ploiești Nord și Sud la 25.10.1940; Estimarea numărului de vagoane / cazane necesare consumului intern în martie și aprilie 1941.

2. În limba franceză:

Le Tonnage total de la flotte de tanks petroliphere navigant sur le Danube, sous divers pavillions; Production de petrole brut des Soc. Luego. An 1939; Specification de huiles lubrifiants; Specification des frais Ploiești FOL Constantza.

3. În limba rusă:

Distileriile de petrol din România; Dezvoltarea industriei petrolifere române: sondaj, extragere și comercializarea petrolului în ultimii 10 ani; Steaua Română, dare de seamă pe anul 1939; Transportul de petrol din România; Prețurile produselor petrolifere la Constanța (30.12.1939); Prețurile la export și produsele petrolifere valabile la 22.09.1940; Petrolul din România după pierderile teritoriale suferite.

B. Referitor la „navigație” găsim:

- o notă prin care se cer (probabil informatorului legației în acest domeniu) cărți privitoare la „căderile de apă din România";

- un dosar conținând o serie de cereri de relații (în limba rusă) asupra noului regim, taxelor și proiectelor politice şi tehnice privitoare la navigația pe Dunăre, Porțile de Fier, Dunărea maritimă, precum și asupra canalului Cernavodă - Constanța;

- o radiogramă referitoare la ,, zona maritimă română primejdioasă”.

De un interes aparte este adresa fostului ambasador al URSS în România, LAVRENTIEV, către secretarul general al NKID-URSS, SOBOLEV, prin care, privitor la „ reorganizarea de curând anunțată de Guvernul român a Direcției Autonome a Dunării Maritime (DADM)”, atrage atenția asupra mai multor puncte. Între altele, numitul spune că „în urma decretului dlui general ANTONESCU se poate deduce, că în viitorul cel mai apropiat DADM va fi militarizată și pe Dunăre se va proceda la o serie de lucrări defensive”. De asemenea „necesitatea unor construcții cu caracter defensiv militar a obligat pe români să apeleze la germani pentru un ajutor financiar, care însă nu a condiționat acest ajutor prin decretul de mai sus şi care le dă posibilitatea să pună mâna pe DADM cu ajutorul finanțării pe termen lung și a deveni (de facto) stăpâni pe gurile Dunării” . „Deoarece pentru noi (URSS - n.a.) această chestiune nu este indiferentă, ar trebui schimbată politica Dunării”, conchide diplomatul.

C. Diferite statistici: Exportul României în Germania în anii 1938 şi 1939

- Exportul României de principalele produse animale și suprafețele însămânțate cu cereale în toamna anului 1939.

Din analiza preliminară a activității Legației Sovietice de la București putem desprinde faptul că URSS a stabilit de formă raporturi diplomatice cu România, pentru ca la adăpostul Legației Sovietice la București să creeze un centru important de spionaj și propagandă comunistă. Activitatea diplomatică a legației era numai de suprafață. Paralel cu aceasta și camuflată de ea se desfășura mai intens activitatea ocultă a legației, care se realiza prin cele cinci „servicii informative”, un număr de „reprezentanțe” şi un corp funcționăresc, în majoritate agenți ai Kominternului sau NKVD, și printr-un număr de informatori locali. Materialul ridicat de la fosta Legație Sovietică demonstrează cu prisosință că întreaga mișcare comunistă din România era condusă din teritoriul legației.

*** Mulțumiri dnului Vadim Guzun pentru oferirea lucrării Complimente de la Tanti Haritina. Spionaj sovietic în România, 1924-1944 (Cluj-Napoca: Argonaut, 2018), folosită în elaborarea acestei serii de publicații.

Printre lucrările cu caracter propagandistic găsite în arhiva ridicată de la fosta Legație Sovietică, după 22 iunie 1941, menționăm următoarele:

1. Manifest comunist răspândit camuflat sub coperta cărții dlui mareșal ION ANTONESCU intitulată Dragii mei copii. Manifestul a fost redactat în limba rusă de Legația Sovietică și semnat „Comitetul Executiv al Partidului Comunist din România”, pentru a lăsa impresia că este opera acestuia;

2. Manifestul comunist intitulat De la regimul legionar la dictatura militară (răspândit disimulat sub coperta cărții În umbra marelui Führer a Conducătorului Statului). Manifestul este semnat „Comitetul Central al Partidului Comunist din România”, pentru a lăsa impresia că este opera acestuia;

3. Manifestul comunist intitulat Punctul nostru de vedere şi lansat acoperit sub coperta lucrării Strigoii, a părintelui MOȚA. Manifestul este semnat de „Partidul Comunist din România”, pentru a se acredita, ca și în cele precedente, opinia că este opera acestui organ;

4. Un manifest al unui grup de muncitori de la șantierul Legației URSS scris cu ocazia zilei de 7 Noiembrie, aniversarea „Marii Revoluții” comuniste. Nu poate fi nicio îndoială că manifestul în speță a fost inspirat de Legația Sovietică, dacă nu redactat chiar de ea;

5. Manifest antigerman din 20.06.1940, prin care se recomandă prudență contra germanilor, care vor „să distrugă întreaga lume”.

6. O adresă a primului secretar de legație KUKOLEV către Secția a 2-a Occidentală NKVD, prin care, înaintând „două scrisori primite de la un grup de evrei și nemți din România” ascultători ai radiodifuziunilor postului Moscova, cere ca ele să fie trimise Direcției Radiodifuziunii, pentru ,, luarea unor măsuri în vederea înlăturării înăbușirii posturilor noastre (sovietice) de alte posturi europene” (în special postul Radio Chişinău, primul post de radio din Basarabia, deschis la 8 octombrie 1939);

7. O scrisoare a unui „grup de radioascultători nemți ai emisiunilor din România” pentru a fi înaintată prin Legația Sovietică Centralei Radiofonice din Moscova, prin care aduce mulțumiri acesteia pentru „frumoasele emisiuni” ce au ascultat. Totodată, comunică trimiterea statisticilor privitoare la „mortalitatea” în România din cauza tuberculozei şi a altor boli, pentru a se putea demonstra la postul de radio amintit „starea de sărăcie din România;

8. O scrisoare a numitului I. DRAGNEV, intitulată Dragi camarazi, prin care răspunde scrisorii trimise la 8 ianuarie 1941 de câțiva membri ai PCR, cărora le recomandă „crearea unei mari forțe organizate, a unui front popular în jurul clasei muncitorești unite”, dacă muncitorii nu voiesc „ca țara să fie atrasă război şi doresc eliberarea”;

9. Un proiect privind scopul organizației Grupul Informativ al Tineretului, adresat „tovarășului” DONSKOI și semnat de ZAGORODNÎI, șeful Secției a III-a Speciale a UGB, NKVD al URSS (Siguranța Statului a Rep. Ucrainene);

10. Un model de obligație pe care și-o lua cel chemat să activeze pentru URSS în România, intitulat Obligație socialistă;

11. Fotocopia unui raport întocmit de un agent străin şi procurat şi de Legația Sovietică, în care se arată punctul de vedere al Sovietelor cu privire la situația din Balcani și politica internațională;

12. Numeroase pelicule găsite nedevelopate în camera blindată a Legației Sovietice, cuprinzând informații asupra trupelor germane din România.

13. Un studiu intitulat Informații despre organizațiile naționale ucrainene din străinătate, purtând mențiunea ,,Strict Secret” , în care se arată lupta dusă de Germania pentru dezlipirea Ucrainei de Rusia;

14. O listă a fondatorilor societății Prietenii Uniunii Sovietelor din România, care au publicat un „apel” de înscriere în societate în ziarul Cuvântul Liber din 24 iulie 1934.

15. Programul Cercului de Studii asupra României, în cadrul căruia trebuiau să se trateze următoarele subiecte de către următorii membri ai legației:

a) Scurt istoric asupra României (ŞAROV); b) Geografia României moderne (SAMARIN); c) Compoziția României pe naționalități şi clase sociale. Sistemul de stat. Partidele politice existente în prezent (ŞUTOV); d) Scurt istoric asupra economiei române (KOLESNIKOV); e) Industria petrolului în România (ERIOMIN); f) Industria metalurgică, textilă şi chimică (ABRAMOV); g) Transportul pe căile de comunicații române (MIHAILOV); h) Bugetul statului. Impozite. Datoria publică internă și externă (KRÎMOV); i) Agricultura și silvicultura (FEODOROV); j) Comerțul exterior al României (FINOGHENOV); i) Cultura României. Analfabetismul (ISADCENKO).

Referitor la propaganda efectuată prin film, studiul Asupra filmului sovietic în România, făcând o comparație între filmul francez și american în România și filmul sovietic în aceeași țară, caută să demonstreze că valoarea acestuia este mult superioară prin subiectele abordate (din domeniul filosofic, social etc.) celorlalte, dar el nu se poate impune cu aceeași intensitate ca primele două datorită „mutilării” la care-l supune cenzura statului și criticii defavorabile pe care i-o face presa.

Pentru a fi rulate în forma lor inițială și a-și atinge scopul propagandistic urmărit și pe această cale, legația prezenta filmele fie într-o sală de cinematograf bucureșteană, fie în clădirea legației, sub masca reprezentațiilor de gală și a invitațiilor.

Privitor la activitatea propagandistică prin presă, celor chemați să activeze în acest sector li se dădeau următoarele instrucțiuni:

- dimineața să citească jurnalele din Capitală și cele mai mari organe de presă ale provinciei, în primul rând jurnalele presei minoritare (ungare, germane, evreiești etc.) și să rețină:

1. tot ceea ce ar putea fi concentrat ca „material” susceptibil de a fi trimis agenției reprezentate și

2. ceea ce ar putea fi păstrat în „dosare” cu titlul de ,,documente”, cum ar fi, de pildă, discursuri, comunicate oficiale, statistici, articolele personajelor importante tratând probleme de actualitate, noi brevete sau fotografii susceptibile de a fi întrebuințate ca material pentru articolele apropiate etc.

„Materialul” menționat la punctul 1) nu va constitui decât o sursă de informații care va trebui controlată şi completată. De exemplu, am citit într-un jurnal că exportul petrolului a fost oprit în Grecia și Turcia. Dau un telefon ,,omului” de la legația acestor țări cu care sunt amic şi îi cer să-mi spună dacă:

- cunoaște părerea oficială a țării lor în această chestiune;

- ar putea fi vorba de represalii din partea guvernului grec și turc și legația a primit instrucțiile de la Atena, respectiv Ankara, pentru a face un demers pe lângă Guvernul din București.

Când aceste informații nu sunt complete, vizitez autoritatea care se ocupă cu exportul petrolului, procur statisticile necesare, consult raportul comercial între România și cele două țări respective, exportul român în aceste state, procentajul exportului cu care România figurează în balanța comercială a celor două țări etc. Acest „material”, controlat de mai multe ori, poate fi trimis jurnalului sau agenției, pentru că în el se oglindește imaginea completă a situației.

A doua parte a lucrului este „o ochire prin oraș”. Fac vizite ministerelor legate de evenimentele care intră în sfera mea de activitate. De pildă, dacă faptul culminant al zilei are un caracter politic, merg la Ministerul Afacerilor Străine; dacă acest eveniment are caracter economic, merg la Ministerul Economiei Naționale, unde consult secretarul general, directorii și chiar ministrul, cu care întrețin relații cordiale și care datorită acestora este dispus să-mi dea lămuririle necesare fără rezerve.

După aceea vizitez „informatorii particulari". De exemplu, directorul unei case de expediție, acela al unei exploatări forestiere, unul sau doi politicieni sau personaje influente, având relații cu alte persoane, la care eu n-aș avea acces. Discut cu ei noutățile zilei, caut să obțin ceea ce mă interesează, ceea ce gândesc ei sau cei cu care ei au relații. Dacă în timpul discuției obțin detalii pe care le-aş putea considera ca „material", trebuie să le controlez la rândul lor.

A treia parte a lucrului urmează „după-amiază", când trebuie să prelucrezi materialul adunat. Dacă în timpul lucrului descopăr unele lacune, trebuie să le completez prin informații suplimentare. În arhiva ridicată de la Legația Sovietică s-au găsit pe lângă fișele „politice” menționate și numeroase fișe ale cotidianelor bucureștene şi ale unora dintre ziariști lor mai de seamă. Printre fișele ziarelor găsim pe acelea ale următoarelor cotidiane:

- Universul, caracterizat ca ziar naționalist, reacționar și adversari neînduplecat al URSS.

- Curentul, caracterizat ca ziar ultranaționalist. Susținător permanent al „nazismului" şi „fascismului" și adversar vehement al comunismului;

- Ordinea, considerat ziar oportunist, fără nuanță determinată;

- Timpul, socotit ziar de informație, fără atitudine precisă, cu o ușoară înclinație democratică;

- Porunca Vremii, caracterizată ca ziar șantagist și cu atitudine vădită contra Sovietelor;

• Seara, caracterizat ca ziar şantagist, lipsit de orice atitudine și concepție politică;

• Capitala, socotit „ziar-revolver", fără nicio nuanță;

• Argus, ziar de specialitate economică, financiară și industrial, cu atitudine net capitalisto-burgheză;

- L'Indépendance Roumanie, considerat ca ziar de calitate mediocră şi subvenționat de stat;

• Neamul Românesc, caracterizat ca ziar de factură şi ținută mediocră și de moralitate abjectă şi

- România, considerat ca ziar lipsit de tiraj, factură și de priză în opinia publică.

Printre fișele ziariștilor găsim pe acelea ale următorilor: STELIAN POPESCU, ION LUGOJANU, MIRCEA GRIGORESCU, DAŞCOVICI și ION JOLDEA RĂDULESCU

Mulțumiri dnului Vadim Guzun pentru oferirea lucrării Complimente de la Tanti Haritina. Spionaj sovietic în România, 1924-1944 (Cluj-Napoca: Argonaut, 2018), folosită în elaborarea acestei serii de publicații.