Valeriu Nazar avea mai puțin de doi ani, când, în 1944, a rămas în grija bunicii, în Basarabia, în timp ce părinții săi, surorile și frații s-au refugiat în România, de frică să nu fie deportați de autoritățile sovietice. A crescut în RSSM și abia peste 20 de ani și-a revăzut familia de peste Prut.
