Războaiele din Balcani de la începutul anilor ‘90 ai secolului trecut au dus la nașterea a șapte state independente, pe ruinele fostei Iugoslavii. Cu toate acesta, un recent sondaj Gallup arată că „iugo-nostalgia” este în floare, mai ales în Serbia și Bosnia. Dar ce le lipsește și sunt aceleași lucruri?
O sticlă de „Cockta”, varianta iugoslavă a Coca-Cola, bomboane „Kiki” , o pereche ieftină de șlapi „Iugoplastica” și un bilet de tren pentru coasta adriatică sunt lucrurile după care tânjesc și astăzi mulți bosniaci. „Cred că nostalgia după Iugoslavia reflectă mai degrabă problemele de astăzi, decât o reală identificare cu ideea de Iugoslavie”, crede istoricul croat Vjeran Pavlakovic, care a studiat procesul de creare a națiunilor.
Istoricul de artă Branislav Dimitrijevic de la Belgrad a publicat o carte despre „socialismul expirat” în care demontează două mituri persistente despre fosta Iugoslavie: că ar fi fost „o țară prosperă și sigură” și că ar fi fost „închisoarea națiunilor”. „Predau la o școală de artă din Belgrad, iar tinerii sunt din ce în ce mai interesați de fosta Iugoslavie, despre care aproape că nu învață la școală. Așa că ce știu, știu de la părinți și sunt povești de multe ori contradictorii”, a declarat Dimitrijevic, într-un interviu pentru Europa Liberă. Este ce arată și un sondaj efectuat între tineri la Belgrad. Vuk Panic, de 19 ani, crede că Iugoslavia a fost o țară plăcută, „cu un pașaport iugoslav puteai călători oriunde”. Prietenul lui Milos Mihailov, de 22 de ani, nu vede nimic bun în fosta Iugoslavie pentru că „nu poți construi o țară cu croații”.
Cu toate acestea, majoritatea sârbilor percep dispariția Iugoslaviei drept un fenomen negativ. Numai 4% cred că Serbia a avut ceva de câștigat, devenind un stat independent. Iugoslavia este cel mai puțin regretată în Croația și Kosovo.
De ce regretă bosniacii dispariția Iugoslaviei? Într-un interviu telefonic, Besim Spahic spune că tânjește după armonia și stabilitatea relațiilor interetnice. „Bosnia a fost cea mai iugoslavă republică, cu cel mai mare număr de căsătorii interetnice” susține Spahic. După 25 ani, numai 4% din căsătorii sunt între parteneri de etnii diferite.
„Sloganul Iugoslaviei socialiste, frăție și unitate, este astăzi mult mai atractiv”, remarcă și Robin Williams de la openDemocracy.
Situația tensionată și precară din Serbia și Bosnia de astăzi fac desigur „iugo-nostalgia” mai puternică decât în alte țări fost iugoslave, cum ar fi Croația și Kosovo, pentru care independența reprezintă un câștig, real sau perceput ca atare.
„Croația este astăzi o țară relativ prosperă”, remarcă istoricul croat Vjeran Pavlakovic, „bine ancorată geostrategic, ceea ce îi face pe croați să se simtă câștigătorii procesului de dezmembrare a Iugoslaviei. Același lucru, același sentiment prevalează în Kosovo”, spune Pavlakovic. Dar potrivit lui Skender Lutfiu, de la Institutul kosovar pentru Istorie, albanezii din Kosovo nu sunt nostalgici după Iugoslavia pentru că nu au nici un motiv să tânjească după timpurile lui Tito. Oricum, atunci, admirau mul mai mult Albania comunistă la lui Enver Hoxha.
În contextul „iugo-nostaligiei”, cel mai paradoxal caz este Serbia. Majoritatea istoricilor sunt de acord că Serbia lui Slobodan Milosevic este responsabilă, în cea mai mare parte, pentru dispariția Iugoslaviei în urma războaielor interetnice.
„Iugoslavia nu a căzut: a fost împinsă. Nu a murit: a fost omorâtă”, scria istoricul Tony Judt în cunoscuta sa carte despre Europa post-belică. Tot Serbia de astăzi este cea care a început o campanie susținută de reabilitare a politicienilor responsabili pentru provocarea conflictelor ce au dus la destrămarea Iugoslaviei. Serbia este însă și țara cu cel mai mare procent de „iugo-nostalgici”. Paradoxul se explică prin faptul că ambele tendințe se bazează pe o memorie istorică selectivă și, prin consecință, incorectă.
