Roman Chircă

Tradițional, de la independența Republicii Moldova conturile trezoriale erau ținute de Ministerul de Finanțe la Banca de Economii. Avantaje tehnice, acest lucru nu prezenta, ba din contra Banca de Economii fiind în proprietatea statului (deținerea pachetului majoritar) avea și un stil de deservire caracteristic „socialismului cu față umană” dar totuși modernizat.

Pe de altă parte ținerea conturilor trezoriale la Banca de Economii avea avantaje practice pentru Ministerul Finanțelor, angajații cărora de regulă făceau parte din Consiliul de Administrație al BEM și astfel se creau instrumente de control la limita conflictelor de interese.

De altfel, anume existența reprezentanților statului în Consiliul de Administrație al BEM, care erau exponenți de interese ale clasei de la guvernare și a asigurat „succesul” devalizărilor din criza bancară recentă.

În urma deciziei de lichidare a BEM, a apărut dilema fără precedent pentru istoria Republicii Moldova, de a deschide conturi trezoriale într-o bancă comercială, deoarece bănci „ne-devalizate" în care statul ar avea control majoritar nu au mai rămas.

În așa fel, statul cel mai dorit client bancar, care are un buget anual de stat în 2015 de 27 mlrd. de lei, al Asigurărilor Sociale de peste 10 mlrd. de lei iar cu alte fonduri, programe de stat și conturi ar putea asigura ipotetic un rulaj anual de peste 40 mlrd. de lei. Este un avantaj semnificatif oferit unei bănci comerciale prin asigurarea cu lichidități curente.

În urma concursului organizat, a fost desemnată Moldova-Agroindbank, care de altfel alături de BEM și încă trei bănci constituiau și în continuare constituie pilonii sistemului bancar autohton. Este cunoscut de asemenea, că MAIB a supraviețuit cu succes mai multe atacuri raideri. Cât despre operarea conturilor trezoriale, cel puțin un pas înainte este lipsa reprezentanților statului în Consiliul de Administrație a acesteia.

În ultima perioadă este relatată ca o veste extrem de bună anularea parțială a embargoului, și oferirea posibilității, pentru un șir de companii, cu preponderență din Găgăuzia de a exporta producția agricolă în Federația Rusă.

Ce se întâmplă de fapt este fără precedent în practica comerțului internațional, când Federația Rusă inserează practica de substituire a acordurilor comerciale bilaterale dintre FR și Republica Moldova cu decizii unilaterale permisive. Adică, de la o vreme încoace, Federația Rusă va emite liste permisive pentru exporturile companiilor moldovenești, omițând guvernarea și autoritățile naționale, de fapt substituindu-le, violând flagrant practicile comerciale internaționale unde părți ale cadrului de reglementare comerciale sunt guvernele naționale.

Este adevărat că în practica internațională, există cazuri când un șir de state impun anumite restricții anumitor companii din anumite regiuni prin aplicarea normelor sanitare și fito-sanitare în cazul anumitor focare de infecții. Dar nimeni nu face liste pentru companii care au dreptul și care nu au dreptul să exporte în țara emitentă de astfel de liste. Abordarea normelor internaționale în maniera Federației Ruse, are un caracter infantil, care având obiective geopolitice mai mult, nu ține cont de caracterul contradictor și discriminator.

Trebuie să înțelegem că rapoartele noastre comerciale cu Federația Rusă sunt mai puțin comerciale și mai mult instrument de presiune geo-politică. La fel ca și gazul, care nu este o marfă pe care o poți pur și simplu cumpăra, așa cum e obiceiul în restul lumii civilizate și necivilizate și pentru care nu trebuie să faci concesii politice pentru a avea dreptul să o cumperi, cum este cazul Federației Ruse.

Factorul de „succes” pe care se bazează loviturile comerciale ale Federației Ruse este previzibilitatea reacției guvernelor noastre, sau mai degrabă lipsa acesteia și tradiționala politică de „cârpire” pentru moment, exprimată de regulă prin: vizită la Moscova și discuții netransparente a unui „cocteil” de concesii politice netransparente combinat cu promovarea intereselor unor grupări de interese, de unde în final apar liste înguste permisive ca schimb pentru unele concesii naționale, sau constrângeri grave de dezvoltare.

Scopul creării acestei liste permisive pentru companiile din Găgăuzia, sunt exclusiv geopolitice, de a crea premize pentru tensionări în sud, prin favorizarea companiilor din regiune care vor fi orientate ideologic spre „Lumea Rusească” prin contrapunerea cu restul companiilor, care înregistrează rezultate mai modeste, dar sunt în continuare orientate spre UE.

De fapt, ce se va întâmpla în final, restul întreprinderilor agricole din R. Moldova vor utiliza întreprinderile agricole din Găgăuzia pe poziție de intermediar, ceia ce le va oferi avantaje suplimentare întreprinderilor „ideologic corecte” prin venituri de la intermediere. La fel cum exporturile agricole către Federația Rusă au continuat și după embargou prin intermediul firmelor din Belarus.

Un element colateral important în politica de extindere a influentei Federației Ruse este corupția. De la obținerea gazdei pentru Campionatul mondial 2018, coruperea mai multor europarlamentari, foști și actuali politicieni de rang înalt din UE până la ambalarea în scheme corupte a majorității proiectelor inițiate de Federația Rusă în domeniul energetic, infrastructură. Ambianța coruptă este extrem de eficientă în promovarea politicii de influență a Federației Ruse, în special în spațiul ex-sovietic, politica de identificare selectivă a agricultorilor eligibili vine să complementeze și să fortifice această atmosferă generală de corupție, ca element de extindere

Imaginați-vă, că în continuare Federația Rusă va decide unilateral, care companii, din ce sector, și eventual ce cantități au dreptul să exporte companiile moldovenești ignorând cu desăvârșire acordurile comerciale interguvernamentale, sau făcând trimiteri speculative la unele norme ale acestor acorduri din interese conjuncturale. Întrebarea principială este: guvernarea noastră a fost exclusă din acest proces, sau s-a auto-exclus prin modul în care a gestionat raporturile comerciale cu Federația Rusă?