Natalia Morari

Țara noastră se duce de râpă. Tot mai mulți încep să conștientizeze acest lucru și tot mai puțini încearcă să-l combată. Poate doar activiștii înflăcărați ai partidelor de la guvernare, dar din aceștia ramân tot mai puțini și mai puțini. Însă viteza, cu care țara merge de râpă în ultimele luni, săptămâni sau chiar zile, este mult mai mare decât ne-am așteptat cu toții.

După ultima mea postare «Eroii sunteți voi» am fost criticată ca aș fi promovat ideea că e mai bine să stăm, cuminți, acasă și să renunțăm la diferite forme de presiune. Voi încerca sa fiu mai explicită.

Eu nu mai cred în proteste. O dată am protestat deja. Dezămăgirea, pe care am trăit-o după, m-a vaccinat pe mult timp înainte. Eu nu mai cred în lozinci «Moldova fără comuniști!», «Moldova fără Voronin!», «Moldova fără oligarhi!» și soluții imediate. Până la urmă, acestea rămân doar lozinci, iar cei care le promovează, de cele mai dese ori, se conformează, treptat, regulilor de joc.

În condițiile de astăzi, când în Republica Moldova există un stat în stat, în care regulile sunt scrise de clanuri pentru clanuri, numirea sau ne-numirea lui Iurie Leancă sau Chiril Gaburici în funcție este o schimbare neesențială. Bineînțeles, cu Iurie Leancă „fațada" Moldovei ar arăta mai îngrijită și proaspăt vopsită, dar fundamentul, oricum, ar rămâne putred.

Soluții există, însă nu este îndeajuns să strigăm «Jos!» atâta timp cât nu avem ce propune în schimb. Republica Moldova, ca niciodată, are nevoie de schimbări nu de formă, ci de conținut.

Doru Petruți a scris în aceste zile despre formarea unui Guvern din Umbră și are perfectă dreptate. E nevoie de alt guvern, alt program, alți oameni și altă viziune. Nu mai este vorba despre Uniunea Europeană sau Uniunea Vamală, e vorba despre noi și ce va fi cu noi în 20 de ani. Dacă vom mai fi. Dubai a fost construit în 20 de ani (nu-mi povestiți despre petrol - și în Rusia este petrol, ei și ce?). Singapore în 40 de ani s-a transformat dintr-o insulă de nisip în una dintre cele mai performante economii din lume (nu-mi povestiți despre autoritarismul lui Lee Kuan Yew - pot să vă aduc multe exemple de țări cu regimuri autoritare, care n-au reușit nimic). Finlanda, Estonia... Lista poate fi continuată. Știți ce le unește pe toate? În aceste țări au existat vizionari care au știut ce să facă în perspectiva nu doar a unui singur ciclu electoral, ci de zeci de ani.

Moldova are nevoie de un proiect politic pro-european nou și acest lucru devine tot mai palpabil. El trebuie neapărat construit de jos și nu de sus, altfel istoria se va repeta. Oamenii integri și cu viziune ar trebui să demonstreze acum capacitatea de a se organiza, să uite, măcar pe o perioadă, despre adevăruri istorice, supărări geopolitice și să înceapă să schițeze un program concret de dezvoltare. Apoi vor urma patru ani de bătut la fiecare ușă din Moldova. Altă soluție nu există.

În rest, căutați-vă de treabă. Deveniți profesioniști în ceea ce faceți, câștigați bani, căpătați-vă experiență, aveți grijă de cei apropiați și încercați să nu vă mai creați eroi. Eroii sunteți voi. Va veni timpul și voi veți face schimbarea.

Cu toate că, cine știe, poate timpul deja a venit?

De două zile citesc comentarii despre Iurie Leancă, Chiril Gaburici și cel care îi unește - Vlad Filat. Am o singură neclaritate în privința celor care își taie acum venele și spun ca s-a terminat povestea noastră cu vectorul european: credeți că ea s-a terminat abia acum?

Dar puteți să-mi spuneți ce s-a întamplat atunci când a fost închis postul de televiziune NIT? Când președintele țării a fost ales cu încălcarea normelor constituționale? Când CNA și Procuratura Generală au ajuns să fie instrumente politice în buzunarul lui Vlad Plahotniuc? Când aeroportul a fost dat pe mâna lui Ilan Shor (de atunci se știa acest lucru, de atunci, însa toți se acoperiau cu povestea despre concurs, inclusiv Iurie Leancă)? Când ziua-n amiaza mare au fost furate 17 mlrd din sistemul bancar? Când a fost arsă mașina BEM cu aproape toate dovezile în privința creditelor neperformante, iar MAI-ul și Procuratura, fiind controlate de aceleași partide, n-au scos niciun cuvânt despre acest caz timp de două luni? Când ați văzut felul în care, cu trei zile înainte de alegeri, partidul „Patria” a fost scos din cursă? Când PCRM-ul lui Ruslan Popa a rămas în buletinul de vot, chiar dacă instanța de judecată a decis altceva? Când tot felul de companii, create pe lângă diferite ministere, afiliate cu aceleași partide, asimilau banii europenilor în baza așa ziselor „concursuri”? Când SRL-urile, care au finanțat la greu partidele de la guvernale în campania 2014, s-au ales, fără excepție, cu contracte de milioane din caznaua statului sau din banii europenilor? In acele momente, probabil, stăteați in fața oglinzii și vă spuneați: „Totul e bine, ne mișcam spre Europa”.

Totuși, suntem extrem de naivi și mioritici. Chiar dacă n-avem eroi, îi creem noi, iar apoi cu cea mai mare bucurie le transferăm toată responsabilitatea pentru fericirea națională (probabil, ca personal să nu fim responsabili pentru nimic și după să avem pe cine blestema). Așa cum în 2003 am ridicat icoanele cu Iurie Roșca, în 2009 - cu Vlad Filat și Dorin Chirtoacă, în 2014 - cu Renato Usatîi (o parte din electorat), acum ridicăm icoanele cu Iurie Leancă. Dar știti care e problema? Oricine ar fi în icoană, icoană va rămâne. Putem să avem cel mai bun și talentat prim-ministru, dar dacă acesta este exponentul unui sistem oligarhic, care n-are alte scopuri decât cel de autoprotejare și îmbogățire, ne vom alege cu o simplă satisfacție precum că premierul nostru vorbește frumos și ne reprezintă bine. Și punct.

Credeți că mai este vreo diferență cine va fi prim-ministru? Nu. Atâta timp cât acest prim-ministru nu va avea putere reală, CNA-ul și Procuratura Generală de partea lui și un grup de zece judecători „nebuni” în sens bun al cuvântului, doritori de a scăpa de caracatița din sistemul politic, acesta nu va avea nicio șansă. Va vorbi frumos, va bate cu pumnul în masă, va cere ca funcționarii corupți să fie trimiși la dubă, însă carul tot acolo va rămâne. Sistemul oligarhic va rămâne intangibil, adevărații stăpâni vor bea whiskey la Nobil în continuare și se vor bucura cât de frumos vorbește prim-ministrul nostru și cât de bine ne reprezintă.

Oameni buni, cautați-vă de treabă. Deveniți profesioniști în ceea ce faceți, câștigați bani, căpătați-vă experiență, aveți grijă de cei apropiați și încercați să nu vă mai creați eroi. Eroii sunteți voi. Va veni timpul și voi veți face schimbarea!

P.S. Pentru că este prima mea încercare de a scrie un blog în limba română, să nu fiți prea duri în critici. Promit să fie mai bine cu timpul.