Sorin ȘERB (n. 1961) la Bucureşti, corespondent al Europei Libere de la București (1991-2000). În 2000 devine redactor la BBC-România. A reluat colaborarea cu Europa Liberă în 2008.
Sindicalismul românesc, odinioară speranţa reformei economice şi sociale, a redevenit o curea slăbită şi destrămată de transmisie între scena politică şi masa de angajaţi.
In cazul Vântu, maşinăria judecătorească a dovedit că poate curăţa, dacă e bine întreţinută, 99 la sută dintre cele mai rezistente pete dintr-un dosar penal.
Dl Vântu nu este doar o controversată poveste de succes, ci şi patron al unui trust media abia ieşit din siajul influenţelor prezidenţiale.
Remanierea a aruncat noi şi noi perdele de fum pe scena politică, ridicând multe ţinte false în care s-a tras cu mitralierele încinse la roşu.
Preşedintele a înlocuit plenara marilor adunări naţionale cu videoconferinţa naţională.
Singurul pompier eficient este timpul care, după ce se satură de dezastrul de la maternitatea Giuleşti poate stinge incendiul cu alte inundaţii.
Opoziţia suferă de efectele secundare ale lipsei de putere; paharul din care bea aceste deziluzii are două jumătăţi golite de idei politice: PSD şi PNL.
Naţiunii nu îi e bine, a constatat preşedintele Băsescu în cea mai recentă apariţie televizată.
Puţini înţeleg de ce ar fi nevoie de o nouă reformă când cele vechi nici nu au început.
Grăbitul proces la capătul căruia Ceauşescu a fost transformat dintr-un imund dictator, într-un sentiment de culpă generală este păcatul originar al democraţiei postcomuniste.
Tezaurul a fost strâns cu grijă de furnică de guvernatorul Isărescu iar destinaţia lui este de a onora plăţile curente ale statului, nu şi fanteziile lui.
Sinistraţii nu au nevoie de publicitate electorală, ci de investiţii masive în infrastructura reţelei de ape.
Pentru unii viitura este un fel de viitor care le pune peste umeri vesta de salvare şi tubul de oxigen financiar.
E ciudat dar şi explicabil, desigur, ca în ţara în care nu există niciun ziar de partid, presa să intre cu tot cu cizme şi aruncătoare de flăcări în campaniile politice.
În România se pregătesc de sacrificiu 100 de mii de bugetari pe care guvernul îi va da afară în următoarele săptămâni. Sunt victimele colaterale ale unei reforme care nu mai are loc.
Pentru că românul fie el şi politician, e născut poet, moţiunea de cenzură depusă de PSD are accente rapsodice.
Românul priveşte în viitor, dar prin cortinele de fum ale discursurilor politice nu mai ştie ce vede: ziua de poimâine, ziua de mâine?
Miliardele de euro împrumutate anul trecut au pavat cu bune intenţii discursurile oficiale şi drumul către infernul acestei veri în care bugetarii vor fi canibalizaţi pentru a menţine pe linie de plutire mecanismele statului.
Negocierile pe marginea viitoarelor curbe de sacrificiu s-au purtat la televizor, la ore de maximă audienţă, sindicaliştii dând ce au mai bun (adică fraze) pentru a face o bună impresie la public. Nu s-a ajuns la nicio înţelegere.
În 20 de ani, singurii cărora le-a mers binişor spre bine au fost serviciile secrete, pensionarii cu ştate vechi şi stele pitice şi roşii pe umăr, foştii activişti şi contributori ai securităţii, judecătorii comunişti sau educaţi în comunism, membrii guvernului, parlamentului, afaceriştii care şi-au luat credite doar cu carnetul de partid...
Încarcă mai mult
