Sorin ȘERB (n. 1961) la Bucureşti, corespondent al Europei Libere de la București (1991-2000). În 2000 devine redactor la BBC-România. A reluat colaborarea cu Europa Liberă în 2008.
Mulţi vorbesc despre dosarele penale ale politicienilor cu empatia pe care o rezervăm marilor nonconformişti şi deschizătorilor de drumuri.
Există politicieni care-şi imaginează că mai trebuie nişte ani de abuzuri politice, de deturnări de fonduri, de alegeri trucate, de încălcări ale Constituţiei până să ajungă şi electoratul la majorat.
Prin interminabilele confruntări pe marginea modificărilor constituţionale şi a legii referendumului, politicienii indică foarte clar în ce direcţia o ia matematica speculativă a celor puternici.
Justiţia numai oarbă nu e. Se uită adesea pe sub banderola de la ochi să nu dea pe de lături să se supere şefii.
Procurorul este omul nou. De aceea se investeşte în el mai mult decât într-o întreagă secţie medicală.
Un semn că undeva, dincolo de cortinele de fum ridicate de grătarele cu mititei, cineva a decis să închidă ostilităţile, să pună armele jos. Jos, dar nu prea departe...
În loc să ia secera şi ciocanul în spate, salariatul român şi-a luat grătarul protestând în felul lui.
Lanţul slăbiciunilor a pricinuit răni urâte pe gleznele sănătăţii şi pe gâtul bugetului de pensii şi asigurări sociale.
Nu sunt vremuri prielnice pentru politică iar criza economică s-a sublimat, a devenit criză socială şi morală, dezmembrând societatea.
Considerat supravieţuitor al armatei de procurori-pretorieni care ştergea urmele corupţiei pe vreme lui Adrian Năstase, iar de alţii simplu tehnocrat, lui Robert Cazancioc i se predă pe inventar o bombă care stă să implodeze de multă vreme: justiţia.
Acoperindu-se de bune intenţii, politicienii vor să aplice principiile algoritmului de reprezentare parlamentară la nivelul singurei puteri asupra căreia nu ar trebui să aibă influenţă: justiţia.
Adevărul este că, deşi fiecare candidat a venit cu o platformă, cu un cor de lăudători, întregul congres PDL nu a avut altă miză/temă decât alegerea sau respingerea favoritei prezidenţiale, Elena Udrea.
Îţi trebuie un grad destul de mare de analfabetism economic sau o foame şi mai mare de comisioane să cazi în capcanele pe care niciun ministru român nu le-a evitat.
Toţi încearcă să rezolve peste noapte o problemă de perspicacitate administrativă: cum să păstrezi intacte formele chiar dacă le restructurezi?
Exportul de civilizaţie balcanică pare să-i fi speriat pe mulţi care au decis că se pot lipsi de mâna de lucru venită dinspre România şi Bulgaria.
Oportunismul este la putere în România, indiferent de partidul pe care-l parazitează.
Crin Antonescu savurează victoria prin intermediari şi foloseşte degustătorii, să nu muşte vreun măr otrăvit înainte să ajungă la Cotroceni.
Scandalul a repus pe tapet problema gropii de prestigiu în care s-au scufundat românii la nivel european.
Miezul discuţiei nu este eternul steag în zonele ciclonice ale meteorologiei electorale, ci problema regionalizării şi tot mai apropiatele negocieri pentru schimbarea Constituţiei.
Pentru a se păzi de colţii câinelui turbat al democraţiei, politicienii i-au cumpărat bunăvoinţa cu câte un os de ros.
Încarcă mai mult
