Premiul întâi pentru tupeu îi revine fostului președinte Ion Iliescu, în viziunea căruia „viața sa (a regelui, n.m. Al.C.) nu a fost nici simplă, nici ușoară”.
Pe marginea volumului „Cum să fii fericit în România”, coordonat de Oana Barna și lansat la recentul târg de carte Gaudeamus.
Consecințele unei inițiative de suspendare a președintelui ar fi dezastruoase pentru România.
Propaganda a ajuns să înlocuiască guvernarea. Așa înțelege partidul să-și apere liderul. Numai că situațiile similare din istorie au sfârșit prost.
Remarcabila capacitate de sinteză a lui Ioan Stanomir își găsește o nouă confirmare în proaspăt apăruta sa carte.
Un amestec de megalomanie, fanatism ideologic, cinism, hipernarcisism patologic, șiretenie, cruzime, delir de persecuție, pornire permanentă de negare a realității.
Expresia freneziei conspiraționiste care constă în a căuta motivații oculte acolo unde ar trebui să oferim explicații raționale.
Mesajul subliminal și visul lui Liviu Dragnea, iar în joc este însuși viitorul democrației românești.
A miza mai departe pe Dragnea înseamnă a perpetua un partid osificat, încremenit în rutină.
Zeci de scriitori, traducători și editori vor participa la recitaluri, mese rotunde, întâlniri cu cititorii la Iași.
Nu mai puțin de trei miniștri ai guvernului Tudose fac obiectul unor investigații în curs, dar conducerea partidului respinge însăși ideea posibilei lor vinovății.
Volumul „Complicii. Un adevăr mai rău decât orice minciună” este o lectură pasionantă și întregește admirabil o operă care face bilanțul unui secol de comunism.
Parlamentul, instrument în lupta guvernului român cu justiția.
Au apărut cărți și sunt și astăzi oameni care cred în ipoteza complotului. Fapt este că ancheta nu a relevat nimic altceva decât circumstanțele unui nefericit accident.
După 1989 guvernele succesive nu au reușit să impună o viziune coerentă și să impulsioneze decisiv modernizarea căilor de comunicație.
Călătoria în URSS a reprezentat un adevărat ritual pentru mulți intelectuali și scriitori occidentali.
Ar fi necesară o legislație fără echivoc: dacă nu-și achită datoriile față de stat și dacă nu dovedesc că au înțeles gravitatea faptelor lor, să se întoarcă de unde au venit, adică în închisoare.
Împlinirea a o sută de ani de la marile bătălii purtate de armata română nu pare să beneficieze de atenția oficialităților.
Ca să mascheze rateurile executivului, posturile de televiziune fidele partidului social-democrat dau vina pe alții, pe președintele Iohannis spre exemplu.
Încarcă mai mult
