Zinovia Jardan s-a născut la 24 decembrie 1954 în comuna Lozova, raionul Strășeni. Activează în calitate de profesoară de educația muzicală de peste 40 de ani. Actualmente face naveta în alte două comunități vecine și interacționează cu peste 500 de copii săptămânal în activitatea la catedră. Îi place muzica și cultura națională. În timpul liber cântă în unul din cele mai longevive formațiuni corale- „Doina Codrului”, din comuna Lozova.
Luni
M-am trezit dis de dimineață, iar pisica, prietenă fidelă deja mă aștepta la ușă pentru un ospăț gustos. Se aud clopotele de la biserică, semn că astăzi este sărbătoare. Dar parcă au altfel de aură sărbătorile anul acesta în pandemie.
E hram în satul Dolna și toți suntem liberi. Îmi amintesc cât de minuțios se pregăteau elevii de acest eveniment. Cum își planificau activitățile. Cred că e un defect profesional, însă îmi plac elevii, copii sau tineri, pasionați de artă și cultură. Sunt sigură că a fost un altfel de hram. Cu distanțare socială, serbări în familie și în comunități mai mici. Însă nevoie de a uita de grijile actuale și de a-ți planifica viitorul înafara pandemiei ne conduce. Ne-am săturat să trăim cu frica pentru sănătatea personală și a celor din jur.
Profit de ziua liberă și mă odihnesc...
De mult nu am făcut-o. Îmi pregătesc temele. Ascult posibile melodii pentru audiții. Aleg cu atenție ce să studiem și să audiem cu picii din clasa a V-a, ca să aibă o incursiune frumoasă în lumea muzicii. La celelalte clase vreau să le ofer o combinație ușor de asimilat între componenta teoretică și vocală. Nu uit să urmăresc și ce se mai ascultă la moment pe plan local și în țările vecine. Am descoperit că au apărut noi show-uri cu participarea artiștilor. Viața merge înainte!
S-a făcut deja seară, stăm la masă și planificăm ce ghiveci să facem anul acesta pentru perioada rece. Am evaluat repede ce a rămas în beci și ce ne lipsește. Am observat că harbujii noștri par murați deja. Cât de repede poți afla azi o rețetă nouă utilizând internetul. Îmi amintesc cu câtă pasiune completam caiete cu notițe privind rețete culinare în trecut. S-au dus acele vremuri…
Ne-am decis, facem ghiveci de legume. Pregătim produsele pentru cel mai bun ghiveci de anul acesta. La final merg în casă să mă pregătesc pentru orele de mâine. Este târziu, iar ziua nu este flexibilă.
Marți
Încep orele un pic mai târziu, astfel am timp de un ceai cald și de micul dejun. Toate animăluțele din curte au fost vizitate și alimentate. Am reușit să ud și castraveții din grădină.
Am început să vorbim despre evenimentele istorice și culturale la nivel național și local. Am fost surprinsă că se cunoaște despre membrii Sfatului Țării, despre istoria localității. Am făcut conexiuni cu arta și, în special, cu compozițiile muzicale care ne-au însoțit de-a lungul istoriei. Ne-am reamintit împreună despre creația lui Ion Aldea-Teodorovici pe versurile poetului Grigore Vieru.
Am fredonat melodiile patriotice cunoscute...
Cred că unii elevi au descoperit și această latură a educației muzicale, interdisciplinarea și funcționalitatea. Oricum suntem conectați cu muzica, începând cu activitatea zilnică și finalizând cu rington-ul de la telefon. Mă strădui să aduc educația muzicală cât mai aproape de elevi. Învățăm distrându-ne și facem ca să ne simțim bine. Marele meu regret este că nu putem să studiem educația muzicală în cabinetul special amenajat în această perioadă. Acolo tot ce a fost realizat ne amintește de artă și cultură.
Am venit acasă și am continuat să finalizăm ghiveciul de legume. Printre știrile de la radio și programul muzical nici nu am observat când am îmbuteliat toate borcanele. Mi-am luat o grijă de pe umeri.
Ziua a trecut ușor fără incidente și seara s-a lăsat peste sat. Luminile stradale s-au aprins și am realizat că este timpul să ne pregătim pentru ziua următoare. Îmi pregătesc materialele pentru lecții. Mai ascult parțial și știrile zilei. Suntem în campanie, toți ne umplu spațiu public de realizări.
Miercuri
Astăzi mă revăd cu elevii care au fost în carantină. Se simte că le-a fost dor de socializarea de la școală. Sunt deschiși pentru dialog. Zâmbesc și se simt bine. Profită de șansa de a fi împreună, de a sta împreună. E o mare durere să vezi că am început să apreciem ceea ce ne părea o normalitate sau o banalitate. Parcă nu ne săturăm să stăm împreună, să discutăm. Am vorbit despre evenimentele istorice care ne-au marcat și în special legătura acestora cu cultura muzicală. Am aflat atât de multe lucruri frumoase de la elevi despre muzeul local. Am simțit mândria de realizările sătenilor. Am învățat cântece patriotice noi. În pauze mai reușim să ne vedem cu colegii, să mai schimbăm câteva vorbe. Ne facem griji cum va evolua starea de urgență în sănătate. Aflu că un coleg de serviciu are astăzi o activitate specială, susține o lecție publică pentru concursul „Profesorul anului”. Ne bucurăm pentru dumnealui și mă gândesc că e un semn de normalitate, că viața continuă. Ne dorim cu fiecare fibră să fim cu toții sănătoși, elevi și profesori. Să nu avem nevoie de mediul online pentru educație. Să prelungim această stare de normalitate.
Ca de obicei, microbuzul pleacă înainte de a ajunge în stație...
De aceea, am timp să văd ce fac sătenii. Să fac cumpărături și să mai schimb câteva idei cu cei care mă cunosc. Trece un consătean și mă ia acasă. Sunt extrem de fericită că am ajuns în sfârșit acasă. A reușit fratele meu să vină și să mă ajute la adunat porumbul. Avem o recoltă foarte proastă. Se pare că anul acest mămăliga va fi “de aur”. Nu putem face nimic. Acceptăm ce avem. Seara luăm cina și planificăm ce să mai facem. Nu știm cât de lung va fi acest sezon. Deși așteptăm ploile cu nerăbdare. Au secat râpile din sat și din fântâni.
Rutina zilnică nu mă lasă. E timpul să mă pregătesc pentru orele de mâine. A mai trecut o zi…
Joi
Dis de dimineață pisica mă întâmpină cerșind atenție și mâncare. Îi satisfac nevoile și fug afară. Reușesc să fac și activități casnice până a merge la școală.
Timpul fuge și deja mă grăbesc să iau dejunul și să mă pregătesc pentru ore. Astăzi am ore cu elevii din clase a VII-a și a VIII-a. Este o altă abordare. Am vorbit despre imaginea muzicală. Am avut șansa să ascultăm Rapsodia Nr. 1 de George Enescu. De obicei această compoziție muzicală trezește curiozitatea. Compozitorul a reușit atât de iscusit să valorifice muzica populară. În clasele a VIII-a le-am vorbit despre valorile muzicale autohtone. I-am îndemnat pe elevi să asculte Brio Sonoris. A fost surprinsă că nu toți cunoșteau despre ei. Le propun o competiție, să caute un cântec popular favorit. Aștept cu nerăbdare săptămâna viitoare să aud răspunsurile. Sunt și de serviciu, de aceea ies pe hol și monitorizez ca elevii să păstreze distanța și regulamentul stabilit. Este dificil, se rezistă greu la tentația de a fi înconjurați de atâția colegi și de a avea șansa de a interacționa.
După ce finalizez orele merg la farmacie să iau niște medicamente...
Mă uimesc prețurile. Se vede că de mult nu am procurat așa ceva.
Era o liniște înainte de furtună. Da, la propriu așteptam ploaia. Însă a venit mai întâi vestea că Filarmonica din Chișinău este cuprinsă de flăcări. Am început să rememorez la câte evenimente am participat, la ce concerte am fost. Am avut șansa cu formațiunea corală din sat să cântăm la un eveniment de caritate. Realizez că am fost norocoasă să văd sala mare. Mă cuprinde groaza că vom rămâne fără un edificiu cultural. Dar cel mai mult m-a afectat fotografia cu domnul dirijor Petre Neamțu și cu instrumentele muzicale salvate. Dar cele care nu au putut fi scoase? Ce pierdere enormă a suferit cultura noastră! Sper să reușim să recuperăm, să ne adunăm forțele și să contribuim cu toții la reconstruirea Filarmonicii. Am făcut-o și în clipe mai grele. Eu cred în forța spirituală a moldovenilor.
Seara am petrecut-o activ, așteptând ploaia. Am verificat plantele din grădină care s-au uscat. Am golit spațiile de plante. Roșiile le-am rupt. Cad gutuile din pom și mă întristează. Găsesc și pere căzute. Totuși seceta ne afectează mai mult de cât ne-am așteptat.
Dar, cel mai important, am făcut focul în cuptor și am copt vinetele pentru salată. Căldura cuptorului mi-a amintit de vremuri mai bune, de mirosul de pâine. Am simțit regretul că nu am pregătit să coacem o pâine de casă. Da, toamna e încărcată de alte activități și uiți de lucrurile care ne pot face un pic mai fericiți.
La știri ne-au confirmat amploarea și consecințele incendiului de la Filarmonică. Am refuzat până în ultima clipă să cred că a fost distrus complet tavanul. Ce păcat!
Nu mă ia somnul și gândurile mă apasă. Poate ziua de mâine va veni cu vești mai bune.
Vineri
Mă pregătesc în grabă de a merge la liceul din Vorniceni. Urmăresc ceasul și verific programul de călătorie a microbuzelor. Mai am puțin timp.
În timp ce iau micul dejun deschid televizorul la repezeală. Echipa de la emisiunea matinală de la Moldova 1 anunță despre deschiderea unui cont pentru reparația Filarmonicii. Suntem îndemnați să fim solidari cu echipa și cu artiștii care activau în această instituție. Cu adevărat, au dispărut 80 de ani de istorie culturală activă. Au fost distruse instrumente muzicale și sălile de concert. De la știri aflu că echipa de pompieri au rămas toată noaptea la datorie. Demn de laudă acest fapt. Îmi imaginez ce responsabilitate și-au asumat. Se pare că au fost împiedicați de mașinile parcate în zonă. De ar fi o lecție această situație, dar nu se mai poate nimic de întors.
Sunt surprinsă când ajung la Vorniceni. Aici ploaia a fost mai generoasă. Pământul este mai umed, sunt porțiuni umede și noroi. La noi a picurat și atât. Nici nu au reușit florile să facă rouă. Credeam că astăzi va continua. Iarăși am luat umbrela cu mine și am speriat ploaia.
Se simte că e sfârșit de săptămână. Am mai pierdut din energie cu toții...
De aceea mă strădui să mențin o atmosferă plăcută și interactivă. Să cântăm verificând versurile. Să facem schimb de idei la temele propuse. Am avut parte și de o surpriză. Un elev din clasa a VI-a ne oferit la toți câte un măr, ca să ținem doctorul departe de noi. Au păstrat un măr chiar și pentru mine. Văd că se simt bine și orele ajung la un final cu un gest frumos.
Reușesc să fac cumpărăturile pentru weekend, iar la scurt timp vine și microbuzul. Ajung acasă și gustăm la prânz din vinetele coapte. Suntem mândre că am reușit să pregătim legume coapte pentru iarnă.
Planificăm ce trebuie să facem sâmbătă. Fiica mea s-a simțit rău toată săptămâna. În sfârșit o văd că este mai bine. În această perioadă ne sperie o banală viroză sau răceală. La știrile de la TVR Moldova am auzit că se mobilizează lumea pentru susținerea Filarmonicii, inclusiv și cei de peste Prut. Încă o veste bună. Să trecem cu bine peste toate și să fim în siguranță cu toții!