Deunăzi mai mulţi comercianţi au venit buluc la poarta Pieţei Centrale şi au organizat un mic protest. Oamenii au cerut redeschiderea pieţei şi au strigat „Vrem de lucru!” Sosit la faţa locului, primarul Ceban a spus că această chestiune nu ţine de competenţa sa şi a remarcat că protestatarii nu prea respectă normele sanitare.
Pandemia i-a făcut pe oameni să oscileze între dorinţa de a trăi şi nevoia de a face bani. Parada relaxărilor, care a început în mai toate ţările, nu e nici pe departe urmarea unei situaţii epidemiologice mai bune. Pur şi simplu, conducătorii nu prea au de ales în condiţiile în care multe afaceri se duc pe apa sîmbetei şi oamenii rămîn fără bani. Ca să mănînci, trebuie să lucrezi. Cum însă Covidul n-a dispărut, poţi să mori, lucrînd şi făcînd bani. E o mare dilemă existenţială.
În aceste zile, în Moldova ia turaţii trendul care cere repornirea masivă a economiei. Se aud tot mai multe voci ritoase, cu inflexiuni metalice, care cer, aidoma comercianţilor sus-pomeniţi, să li se dea de lucru. Vocilea acestea nu mai ţin cont de faptul că în Moldova carantina a fost sfidată brutal de o sumedenie de indivizi. Dacă măcar oamenii ar fi respectat toate măsurile impuse de starea de urgenţă, le-aş fi dat dreptate celor care nu mai au răbdare şi vor să muncească. Dar măsurile acestea au fost neglijate. Şi acum vrem la muncă! OK, flăcăi. Dar vă asumaţi toate riscurile, împreună cu cei care vă permit relaxările. Repet, Covidul e în floare. 159 de infectaţi am avut numai marţi.
Nişte sondaje recente arată că 70% dintre britanici ar prefera să mai stea acasă chiar şi cu riscul de a pierde jobul, pe cînd în Germania e mai mare numărul celor care vor acum să lucreze. În Moldova, fără să mă uit la sondaje, cred că banul contează mai mult decît sănătatea. O cauză ar putea fi sărăcia endemică, dar ciudat e că trendul cu munca imediată a învins acolo unde sistemul de sănătate a fost neglijat metodic, ani de zile.
