Președintele ucrainean, Volodimir Zelenski a declarat că examinează posibilitatea ruperii relațiilor diplomatice cu Rusia. El a calificat acțiunile Moscovei drept „un asalt asupra suveranității și integrității teritoriale” a Ucrainei. Potrivit lui, prin recunoașterea regiunilor separatiste Rusia creează „premise juridice pentru o agresiune militară”. Totodată, Zelenski a spus că nu crede într-un „război puternic” al Rusiei împotriva Ucrainei și nici într-o „escaladare de amploare” din partea Rusiei, iar dacă acestea se vor produce Ucraina „va introduce legea marțială”. Intre timp, liderul de la Kremlin Vladimir Putin a ordonat trimiterea de trupe în regiunile separatiste din estul Ucrainei, potrivit unui decret publicat la scurt timp după miezul nopții, pe 22 februarie, și la câteva ore după ce a anunțat recunoașterea independenței regiunilor Luhansk și Donețk. Despre situația din regiune - o convorbire cu Vladimir Socor, analist politic al Fundației Jamestown si Eurasia Daily Monitor, specializat în zona Europei de Est, stabilit in München, Germania. El este un observator al spațiului est-european, specializându-se în afacerile politice și așa numitele “conflicte înghețate” ale regiunii ex-sovietice.
Europa Liberă: Cine e câștigătorul și cine e perdantul acestui moment?
Vladimir Socor: „Paradoxal, Ucraina iese în câștig net, deoarece scapă de Acordurile de la Minsk. Rusia nu va mai deține pârghii de influență în sistemul politic ucrainean prin intermediul Donbasului, mai ales ținând seama de faptul că așa-zisele „acorduri de la Minsk” aveau aprobarea Occidentului. Deci, Rusia ar fi exercitat influență politică în sistemul politic ucrainean cu aprobarea Occidentului.
Am văzut chiar acum două săptămâni vizitele președintelui francez Emmanuel Macron și cancelarului german Olaf Scholz la Kiev și la Moscova; și Macron, și Sholtz au încercat din răsputeri să forțeze mâna Kievului să aprobe Acordurile de la Minsk, fără nicio concesie din partea Rusiei. Atât Macron, cât și Sholz au promis acest lucru la Moscova și s-au ținut de cuvânt când au fost la Kiev și l-au presat pe președintele Zelenski. Chiar și administrația Biden dorea, literalmente până pe 17 februarie, pe 17 februarie, secretarul de stat Blinken la Consiliul de Securitate al Națiunilor Unite spunea că Ucraina are obligații să îndeplinească acordurile de la Minsk. Deci, Ucraina scapă de aceste acorduri, Ucraina a încercat timp de 7-8 ani să scape din această capcană. Acum, iată că a scăpat, deoarece Rusia însăși a renunțat la acordurile de la Minsk. Deci, situația din acest punct de vedere e mai clară.”
Europa Liberă: Această recunoaștere a independenței acestor două regiuni separatiste din estul Ucrainei înseamnă un eșec al eforturilor diplomatice care s-au făcut pe plan internațional?
Vladimir Socor: „Recunoscând pretinsa independență a acestor două teritorii, Rusia a ieșit din Acordurile de la Minsk, Rusia nu mai poate să folosească Acordurile de la Minsk împotriva Ucrainei cu scopul de a influența din interior sistemul politic al Ucrainei. Acordurile, zisele acorduri, de fapt un dictat al Rusiei de la Minsk, presupuneau că Rusia își va întinde influența sa politică în sistemul instituțional al Ucrainei prin intermediul așa-zisului statut special al regiunii Donbas. Mai mult decât atât, Rusia conta pe faptul că un statut special pentru regiunea Donbas ar fi dus la o reacție în lanț prin care și alte teritorii din Ucraina ar fi solicitat un statut special. Ucraina este o țară cu tendințe centrifuge, guvernarea din Kiev este slab instituționalizată, conducerile diferitelor regiuni exercită o putere foarte mare la nivel local, uneori influența Kievului este de-a dreptul slabă, am fi putut să ne așteptăm că regiuni precum Odesa mai ales sau Harkiv, sau Zaporojia ar fi solicitat și ele statut special. Mai mult decât atât, Rusia conta pe faptul că regiuni cu orientare net proeuropeană din vestul Ucrainei, din Galiția ar fi solicitat și ele statut special, ca să aibă relații proprii cu țările Uniunii Europene. Deci, Rusia dorea să dezorganizeze Ucraina prin intermediul așa-ziselor acorduri de la Minsk. Renunțând la aceste acorduri, Rusia renunță la o pârghie de influență în interiorul sistemului politic ucrainean. Să vedem din ce considerente Rusia crede că formula actuală de recunoaștere a celor două republicuțe e mai avantajoasă pentru ea decât documentele de la Minsk, să vedem din ce motive Rusia consideră acest lucru.”
Europa Liberă: Ce urmează, până unde va merge Rusia?
Vladimir Socor: „Deocamdată e prea devreme de spus până unde sau cât de departe va merge Rusia. Eu am prevăzut că Rusia nu va întreprinde o ofensivă masivă de tip clasic împotriva Ucrainei, ci va mușca bucăți din teritoriu și se va opri la nivel local. Acum rămâne să mai vedem dacă Rusia se va opri la linia de demarcație actuală din Donbas, linia frontului actuală sau dacă va încerca să cucerească regiunile Donețk și Luhansk ale Ucrainei în întregimea lor. Autoritățile actuale din Donețk și Luhansk controlează o parte a celor două regiuni ale Ucrainei. Ucraina, la rândul ei, controlează cealaltă parte, și anume partea controlată de ruși și de autoritățile instalate de ei constituie o treime din mărimea teritoriului regiunilor Donețk și Luhansk și două treimi din numărul populației regiunilor Donețk și Luhansk. Moscova dă de înțeles că ar putea să revendice totalitatea teritoriului Donețk și Luhansk ale Ucrainei.”
Europa Liberă: Tot mai multe voci se întreabă dacă a fost evitat un război pe scară largă sau e doar o amânare a acestui război.
Vladimir Socor: „Un război pe scară largă era cu totul improbabil, practic imposibil, Rusia nu ar fi pornit la așa ceva, Rusia nu are nevoie de un război împotriva Ucrainei, Rusia nu are nevoie să cucerească Ucraina așa cum se cucereau teritorii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Dacă Rusia ar fi făcut acest lucru în Ucraina astăzi, cu siguranță că s-ar fi ciocnit de o mișcare națională de rezistență de partizani. Da, Rusia ar fi învins, probabil, armata ucraineană după un timp mai scurt sau mai îndelungat, dar s-ar fi ciocnit apoi de o mișcare de rezistență ucraineană, care ar fi costat Rusia foarte mult. Rusia nu ar fi reușit niciodată să ocupe teritoriul Ucrainei, este cu mult peste posibilitățile Rusiei să ocupe un teritoriu de asemenea dimensiuni. Și dacă ar fi încercat s-o facă, spuneam adineaori, ar fi întâmpinat o mișcare de rezistență amplă, masivă, ar fi murit mulți soldați ruși, ar fi apărut multe nemulțumiri în Rusia din cauza pierderii multor soldați ruși. Rusia niciodată nu a considerat în mod serios un război de mari dimensiuni împotriva Ucrainei, numai ofensive locale, cum vedem că se și întâmplă.”
Europa Liberă: A fost, este și va fi o eternă bătălie pentru controlul Mării Negre. După ceea ce s-a întâmplat cu această recunoaștere a independenței acestor două regiuni din estul Ucrainei, credeți că se pune capăt împărțirii zonelor de influență între marile puteri?
Vladimir Socor: „În niciun caz! Nicio putere occidentală nu va consimți la împărțiri în sfere de influență sau zone de influență, acest proces poate avea loc, dar nu în mod formalizat.”
Europa Liberă: Dar neformalizat ce ar însemna?
Vladimir Socor: „Neformalizat înseamnă acceptarea neoficială de către Occident a unei situații de facto pe teren în care Rusia deține avantaje foarte convingătoare datorită apropierii nemijlocite geografice, datorită superiorității militare de pe teren din teatrul respectiv de operațiuni și datorită faptului că politica externă occidentală ar avea alte priorități decât cele din zona noastră.”
Europa Liberă: Cine va stăpâni controlul în jurul Mării Negre?
Vladimir Socor: „Dacă ne referim în mod special la regiunea Mării Negre, Rusia încearcă să transforme Marea Neagră într-o mare interioară a Rusiei. Rusia deja deține libertatea deplină de mișcare în interiorul Mării Negre pe ceea ce se numește linii interioare de comunicație. De exemplu, Rusia dacă dorește că cucerească militar regiunea Odesa, are posibilitatea să întreprindă o debarcare directă din Crimeea pe drumul cel mai scurt către Odesa fără să întâmpine rezistență semnificativă sau niciun fel de rezistență pe această rută. De asemenea, să ne imaginăm o situație asemănătoare cu situațiile cunoscute din istorie în care Rusia dorește să întreprindă o expediție militară în Balcani. Ea nu mai are nevoie să trimită trupe terestre, să ocolească pe la nordul Mării Negre, prin Basarabia, prin România să ajungă în Bulgaria și spre Istanbul, nu mai are nevoie, deoarece ruta din Crimeea până în Bulgaria pe mare este foarte scurtă. Rusia, deci deține controlul naval și controlul asupra căilor de comunicație interioare. De asemenea, Rusia încearcă să închidă accesul înspre Marea Neagră din partea puterilor occidentale prin sistemul numit „interdicția accesului”. Rachetele amplasate de Rusia în Crimeea împreună cu aviația și navele din Crimeea au posibilitatea pur și simplu să închidă accesul în Marea Neagră pentru flotele celorlalte mari puteri în cazul unei crize politice sau militare.”
Europa Liberă: Vladimir Putin în adresarea sa a menționat România ca și stat căruia i s-a făcut o nedreptate când i-au fost luate pământurile la reașezarea teritoriilor în Uniunea Sovietică.
Vladimir Socor: „Da, da...”
Europa Liberă: Aluzia asta duce către ce?
Rusiei i-ar conveni ca unele cercuri naționaliste din România să înceapă să se joace cu acest tip de revendicări teritoriale
Vladimir Socor: „Are un dublu scop - un scop să învrăjbească nu România, dar unele cercuri din România, să le învrăjbească împotriva Republicii Moldova și să le tenteze să formuleze revendicări teritoriale asupra Republicii Moldova și asupra Ucrainei, având în vedere și Republica Moldova, și Bucovina de Nord, și Basarabia de Sud, cu scopul de a aprinde scânteia unui conflict între România și vecinii ei estici - Ucraina și Republica Moldova. Acesta este calculul rușilor. În trecutul apropiat s-au găsit unele personalități individuale din România, în niciun caz guvernul, în niciun caz personalități serioase, dar unele figuri individuale, care au făcut aluzii publice sau chiar au vorbit direct despre posibilitatea de a recupera teritoriile deținute înainte de al Doilea Război Mondial, profitând de un acord din partea Rusiei. Rusia, bineînțeles, nu dorește în niciun caz binele României, dar Rusiei i-ar conveni ca unele cercuri naționaliste din România să înceapă să se joace cu acest tip de revendicări teritoriale.”
Europa Liberă: Ce impact poate să aibă tot acest joc pe care îl face Vladimir Putin în estul Ucrainei asupra Republicii Moldova?
Vladimir Socor: „Asupra Republicii Moldova deocamdată nu va avea niciun impact, presupunând că Ucraina rămâne integră și stabilă. Faptul că Rusia schimbă, în mod unilateral, statutul teritoriilor Donețk și Luhansk schimbă numai un statut pe hârtie, dar nu schimbă situația de pe teren. Rusia oricum controlează de aproape opt ani aceste două teritorii. Prin urmare, situația nu se schimbă pentru Republica Moldova, dar ar putea să se schimbe situația pentru Republica Moldova în cazul unei destabilizări a Ucrainei și scenariul cel mai prost dintre toate scenariile posibile ar fi o debarcare rusească la Odesa cu ambarcațiuni amfibie și cu elicoptere pornind din Crimeea. Atunci, Rusia ar deveni vecină nemijlocită pe uscat cu Transnistria și situația s-ar schimba în mod radical și pentru Republica Moldova, și pentru România. Repet, acesta este scenariul cel mai prost, este una dintre numeroasele ipoteze și eu nu prevăd că anume aceasta se va întâmpla, spun numai că e o ipoteză care trebuie luată în considerare și trebuie făcute planuri pentru o asemenea situație.”
Europa Liberă: Opoziția - mă refer, în primul rând, la Blocul PSRM-PCRM - nu a reacționat la ceea ce s-a întâmplat în regiune. E explicabilă această tăcere?
Vladimir Socor: „Cred că ei se gândesc și cu siguranță că au să reacționeze într-un fel sau altul. Probabil că n-au să aibă o reacție fermă, nu mă aștept ca ei să iasă cu surle și trâmbițe, sprijinindu-l pe Vladimir Putin, probabil că ei vor face o declarație așa, în doi peri. Mă aștept că în această declarație se va vorbi despre Transnistria, probabil că vor spune că lecția, din punctul lor de vedere, ar fi ca Transnistria să aibă posibilitatea să negocieze un statut special cu Chișinăul.”
Europa Liberă: Și iată am ajuns la dosarul transnistrean. Tema statutului special ce ar urma să fie oferit într-un moment dat regiunii transnistrene acum va fi mai actuală ca niciodată?
Vladimir Socor: „Depinde de ce se întâmplă dincolo de Donbas, depinde de stabilitatea și soliditatea Ucrainei. Să clarificăm faptul că un statut special pentru Transnistria nu ar fi nici oferit, nici acordat, ar fi negociat de la egal la egal cu Tiraspolul, cu medierea, printre alții, și a Rusiei, cu medierea Rusiei și a OSCE-ului.”
Europa Liberă: Dar Rusia se va uita la Republica Moldova așa cum s-a uitat și atunci când a propus „planul Kozak” sau va avea o altă poziție și va oferi posibilitate Chișinăului ca să propună acest statut pe care îl merită regiunea transnistreană, dacă se ajunge la deschiderea coșului politic trei în formatul de negocieri „5+2”?
Vladimir Socor: „Deschiderea coșului al treilea nu duce la nimic bun, el trebuie să rămână închis și, aș spune, chiar ferecat, indiferent de ce spune OSCE-ul. Știu că sunt unii funcționari din OSCE care doresc deschiderea coșului al treilea, asta pentru a dovedi utilitatea existenței OSCE-ului în chip de mediator. Coșul trei este plin de pericole pentru Republica Moldova. Republica Moldova nu este capabilă la ora actuală și nu va fi capabilă timp de încă vreo câțiva ani să absoarbă Transnistria, deoarece Republica Moldova nu are instituții solide ale statului, nu are domnia legii și coșul al treilea întărește principiul rusesc potrivit căruia evacuarea trupelor rusești din Transnistria este strict condiționată de statutul special pentru Transnistria.”
Europa Liberă: Chișinăul ar fi nevoie să schimbe cumva abordările în negocieri?
Vladimir Socor: „Chișinăul să schimbe abordările în negocieri în comparație cu guvernările precedente, da, și anume schimbarea ar trebui să constea în faptul că nu trebuie să deschidem coșul trei, este plin de pericole.”
Europa Liberă: Bine, dar Moscova când insistă că trebuie accelerate negocierile, trebuie convocată ședința în formatul „5+2” a negociatorilor, de ce atât de insistent cere ca să accelereze aceste negocieri?
Vladimir Socor: „Pentru că Moscova ar dori să pornească un proces de negocieri asupra statutului special al Transnistriei. Rusia are acest scop și este împotriva interesului Republicii Moldova. Acordurile de la Minsk în privința Ucrainei presupuneau negocierea unui statut special al teritoriului controlat de ruși în Donbas. Acesta ar fi putut să devină un model, un exemplu pentru ca rușii să facă același lucru în Republica Moldova.”
Europa Liberă: Cum va trata Federația Rusă Republica Moldova din moment ce autoritățile reiterează sprijinul plenar pentru integritatea teritorială și suveranitatea Ucrainei, pentru că Republica Moldova depinde de resursele energetice pe care le importă din Federația Rusă, mai sunt și alte probleme care trebuie rezolvate de cele două părți?
Vladimir Socor: „Rusia își dă seama foarte bine că Republica Moldova nu poate să spună altceva decât ceea ce spune, ceea ce a spus dna Maia Sandu. Rusia nu are obiective prioritare în Republica Moldova, Rusia nu dorește să controleze Republica Moldova ca atare, nu dorește s-o transforme într-un satelit al Rusiei, nu dorește să o re-subjuge, nu o consideră ca fiind parte a lumii ruse. Republica Moldova nu prezintă interes geopolitic pentru Rusia de niciun fel, nu are valoare geopolitică pentru Rusia, Rusia dorește ca Republica Moldova să rămână într-o zonă gri, să nu facă reformele necesare ca să nu se integreze în Uniunea Europeană, Rusia dorește să aibă o influență limitată asupra politicii Republicii Moldova, să aibă partide proruse care să participe la coaliții de guvernare, dar Rusia nu dorește să controleze direct și nemijlocit Republica Moldova, mai ales nu dorește să preia întreținerea economică a Republicii Moldova, Republica Moldova nu e interesantă, nu-i o prioritate pentru Rusia. Rusia se mulțumește perfect cu o situație de zonă gri, cu o situație de politică de punte între Rusia și Occident.”
Europa Liberă: Credeți că cei de la Tiraspol acum o să ceară și mai insistent și ei o posibilă recunoaștere a independenței așa-zisei „rmn”?
Vladimir Socor: „Tiraspolul va face acest lucru dacă Moscova îi poruncește să facă acest lucru. Cred însă că Moscova nu dorește să încarce și mai mult tensiunile dintre ea și Occident pornind o nouă confruntare în privința Transnistriei. Rusia dorește acum, probabil, să încurajeze Occidentul să privească ceea ce se întâmplă în Donbas cu îngăduință, cu răbdare, să nu treacă la sancțiuni prea grave împotriva Rusiei. Dacă citiți stenograma ședinței Consiliului de Securitate al Rusiei, vedeți declarațiile lui Dmitri Medvedev, cel care a fost președintele Rusiei atunci când Rusia a aplicat același scenariu împotriva Georgiei, recunoscând independența Abhaziei și a Osetiei de Sud. Dl Medvedev, care era atunci președinte, acum este vicepreședinte al Consiliului Securității al Rusiei, povestește că Occidentul s-a împăcat destul de repede cu situația din Abhazia și Osetia de Sud, că Occidentul poate că a promis la început niște sancțiuni, dar apoi nu a aplicat aceste sancțiuni, Occidentul se va obișnui. Și același Occident, spune dl Medvedev, va proceda încă o dată cum a făcut în 2009 și în anii ulteriori, venind el îndărăt la Rusia cu propuneri de destindere, de normalizare, de securitate colectivă. Aceasta este prognoza lui Medvedev bazată pe experiența sa proprie ca președinte al Rusiei. Desigur că președintele actual, dl Putin, va dori să încurajeze asemenea tendințe din partea Occidentului, să reducă pe cât posibil gravitatea sancțiunilor care vor fi impuse de către Occident. Deja vedem că unele țări occidentale, în frunte cu Germania, au exclus posibilitatea ca gazoductul Nord Stream 2 să fie inclus în sancțiuni, au exclus posibilitatea ca sistemul interbancar SWIFT să fie introdus în sancțiuni, să vedem care vor fi sancțiunile aplicate de acum înainte.”
