Europa Liberă: Vorbim exact după ce revista „Times” s-a decis pe cine să pună pe prima pagină. Și de această dată este un portret colectiv, jurnalistul, care trebuie să fie pavăză în cetatea adevărului. Asta ne onorează, ne obligă, dar ne și pune pe gânduri. Dacă jurnaliștii au ajuns ultima redută, nu e a bine. Dvs. cum credeți, dle Vitalie Ciobanu?
Vitalie Ciobanu: „Aș fi și eu de acord cu acest verdict, cu această concluzie tristă, pentru că e o meserie din ce în ce mai primejdioasă, vedem peste tot în lume, dar cu deosebire în Europa, din păcate, și nu oriunde, ci chiar în leagănul democrației, în Europa Occidentală, unde s-ar părea că drepturile omului și libertățile cetățenești sunt de mult un bun cucerit. Cu toate acestea, jurnalismul de calitate, jurnalismul onest a devenit o meserie periculoasă, implică riscuri pentru adevărații profesioniști, pentru că se pare că și răul parcă a prins la curaj. Vedem expansiunea fake news-urilor, fenomenul acesta de falsificare a adevărului și nu e deloc ușor să-ți dai seama unde este adevăr și să-ți alegi cu adevărat surse credibile, dacă înțelegi meseria de jurnalist ca o profesiune de credință.”
Europa Liberă: Înainte se recurgea la tot felul de metafore: cronicarii vremii etc. Ne putem întoarce, într-adevăr, la această comparație și dumneata ești un exemplu elocvent, urmărești filă cu filă, săptămână de săptămână, ce se întâmplă în aria Republicii Moldova, în primul rând. Dacă ai trece în revistă acest an, ce ți-a rămas în memorie sau în agenda dumitale?
Vitalie Ciobanu: „Într-adevăr, am urmărit episod cu episod acest an, 2018, foarte frământat, și am constatat, dacă ar fi să trag, așa, o concluzie rapidă, că a fost un an al confruntărilor extreme între diferite tabere politice. Sigur, în primul rând, între putere, reprezentată de Partidul Democrat și aliații săi din Parlament, și Opoziția pro-europeană, anti-oligarhică. Vorbim în principal de acest pol al forțelor politice care au o altă opinie decât cea precumpănitor dominantă, un an în care guvernarea a trecut anumite linii roșii, cum s-a spus, în relația ei cu partenerii europeni, pentru că e o relație strategică pentru Republica Moldova, și în raport cu propriii cetățeni, reprezentați – foarte mulți dintre ei – de Opoziția pro-europeană la care m-am referit mai devreme.
Și sunt aici câteva repere care trebuie punctate. Mă gândesc, în primul rând, la alegerile locale din Chișinău, alegeri care au intervenit cumva surprinzător ca urmare a demisiei anunțate de primarul Dorin Chirtoacă, aflat într-un lung proces, cum spune domnia sa, hărțuitor, în justiție. I s-au incriminat tot felul de acte de corupție, care n-au putut fi, înțelegem, până acum demonstrate, dar demisia pe care și-a asumat-o a redeschis cumva lupta politică.
Circumscripțiile au fost în așa fel desenate, împărțite, practic, între Partidul Democrat și socialiștii lui Dodon, încât să fie favorizate cele două grupări politice..
E bine să amintim ascultătorilor noștri că, după adoptarea sistemului electoral mixt, în iulie anul 2017, bătălia politică părea tranșată. Vorbesc de parlamentarele, care ar fi trebuit, în mod normal, să se desfășoare în 2018. Circumscripțiile au fost în așa fel desenate, împărțite, practic, între Partidul Democrat și socialiștii lui Dodon – cele două forțe politice care au votat acest sistem electoral mixt –, încât să fie favorizate cele două grupări politice, iar Opoziția pro-europeană lăsată, practic, de izbeliște. Puterea a ignorat protestele forțelor politice din opoziție, a ignorat avertismentele organismelor europene, americane, a ignorat recomandările Comisiei de la Veneția. N-au servit la nimic aceste presiuni, aceste revendicări legitime...”
Europa Liberă: Nici măcar suspendarea finanțării macroeconomice n-a avut efect.
Vitalie Ciobanu: „Da, da, exact! Și ca să revenim puțin la scrutinul local, era o șansă intervenită, nesperat aproape, de a redeschide lupta politică. De ce spun asta? Întrucât mulți cetățeni moldoveni și-au făcut îndreptățite speranțe atunci că o victorie a forțelor pro-europene, care părea destul de sigură, de certă, având în vedere masarea electoratului pro-european în capitală, ar fi creat un culoar favorabil victoriei la parlamentare pentru blocul politic anti-oligarhic. Ce s-a întâmplat, știm, dramaturgia acelor episoade...”
Europa Liberă: Știm, dar e bine să amintim, mai ales despre motivația judecătoarei, care a zis că, vezi Doamne, îndemnul de a participa la alegeri pe rețelele de socializare a avut o influență decisivă. Și, fără niciun fel de expertiză, dânsa a decis că nu se poate atribui mandatul de primar, pentru că a driblat regulile dl Năstase.
Vitalie Ciobanu: „Da, nu se știe ce reguli a driblat Andrei Năstase. Nici până astăzi nu ne-am lămurit și nici puterea nu a putut oferi o explicație convingătoare, ci a scăldat-o, așa...
La un moment dat, coordonatorul Vladimir Plahotniuc, înțelegând că guvernarea a făcut-o lată, a încercat să se scuze, să spună că asta e decizia, vezi doamne, suverană a unei justiții independente și guvernarea în niciun caz nu-și permite să intervină în actul de justiție. Sigur, a sunat ca o batjocură pentru majoritatea cetățenilor moldoveni și în urechile forurilor europene, pentru că se știe foarte bine că, după acest episod, dna Rodica Berdilo, pe care ai amintit-o, Vasile, mai devreme, a furnizat un termen nou în jurisprudența moldoveancă, și anume: și-a transformat numele propriu într-un nume comun – berdilizarea justiției, s-a spus. Adică, subordonarea totală, rușinoasă, a justiției moldovene actului politic.
Ne gândim cu mare îngrijorare – și noi, și europenii – la soarta alegerilor parlamentare fixate pentru februarie 2019...
Aici a fost punctul maxim dramatic de inflexiune, pentru că cu toții ne-am simțit – de ce să n-o spunem? – chiar jigniți. Noi, cetățenii din Republica Moldova, aici nu pot să nu mă asociez acestei opinii unanime, ultima redută a democrației, și anume dreptul suveran al poporului de a-și alege conducătorii, primarii, deputații ș.a.m.d. a fost anulat. Poate fi, pur și simplu, exterminat printr-o decizie abuzivă, judecătorească, care să invoce orice pretexte. De asta ne gândim cu mare îngrijorare – și noi, și europenii – la soarta alegerilor parlamentare fixate pentru februarie 2019.”
Europa Liberă: Deci, ce s-a întâmplat după asta, iarăși a văzut toată lumea, ca în zicala despre ăla beat, căruia toată lumea îi spune: „Du-te și te culcă”. Și Igor Dodon a zis că anularea alegerilor e nedreaptă. E adevărat că dânsul găsea o soluție diferită oarecum, după aia, europenii, occidentalii, la care guvernarea ridica din umăr și spunea: „Păi spuneți cum s-o facem”. Dar justiția cum a aruncat piatra în baltă, așa trebuia s-o fi scos, nu?
Vitalie Ciobanu: „Bineînțeles! Și majoritatea parlamentară, care poate modifica anumite legi ale justiției, are cădere, are întreg instrumentarul, are numărul suficient de voturi pentru a adopta orice lege sau a corecta un abuz.”
Europa Liberă: Dacă ar fi vrut...
Vitalie Ciobanu: „Dacă ar fi vrut. Exact! A lipsit voința politică.”
Europa Liberă: Partidul Democrat, la care tot facem trimitere și volens-nolens este în miezul oricăror analize, în 28 februarie, dumneata spuneai într-un comentariu următorul lucru, și am să citez aici, și am să rog ascultătorii să aibă răbdare să asculte întregul pasaj: „Noi credem că cel care se cuvine să aibă inițiativă – o inițiativă reală, nu una demagogică – este Partidul Democrat de la guvernare. Și primul pas în această direcție trebuie să fie dacă nu anularea legii votului mixt, cel puțin introducerea turului doi la circumscripțiile uninominale, oferind o posibilitate reală de coalizare a tuturor forțelor pro-europene împotriva candidaților PSRM în turul doi, decisiv, al scrutinului. Apoi, Partidul Democrat trebuie să îmbunătățească ceea ce numim actul de guvernare. Să asigure independența justiției. Să înceteze hărțuirea primarilor Opoziției. Să oprească denigrarea liderilor partidelor pro-europene. Să aibă o atitudine fără echivoc față de mandatul iresponsabil al lui Igor Dodon, care aduce servicii atât de transparente Rusiei, în detrimentul propriului stat. E nevoie de un progres real în anchetarea fraudei bancare, de pedepsirea, nu protejarea (!) celor implicați – una dintre cerințele categorice asupra căreia insistă și Uniunea Europeană”. Acum, dumneata îți mai menții această listă/cap de acuzare?
Vitalie Ciobanu: „N-am vrut să sune acest pasaj citat de tine ca o sentință. Am scris acel text în contextul unor „invitații” așa-zise, care veneau dinspre Partidul Democrat sau mai degrabă avertismente adresate Opoziției pro-europene, chemată fiind să fie mai concesivă, mai înțelegătoare, să vină la masa de discuții, să susțină actuala putere, pentru că anume așa...”
Europa Liberă: Nu, dar întrebarea este: chiar în februarie dumneata sperai că se poate întâmpla așa ceva cu Partidul Democrat?
Vitalie Ciobanu: „Atunci exista o speranță, acum nu pot să spun sigur dacă primarul Chirtoacă tocmai își dăduse deja demisia, pentru că atunci se deschisese acea șansă despre care vorbisem mai devreme, dar curseseră mai multe invitații, cum spuneam, din partea PD către Opoziție și căutând o cale, pentru că încerc să fiu, hai să spunem, „avocatul diavolului”, și să văd cum ar putea Opoziția pro-europeană hăituită, pusă la colț, lipsită de mijloace de supraviețuire să susțină actuala putere. Și atunci m-am gândit că actuala putere, Partidul Democrat trebuie mai întâi să livreze câteva dovezi de bună-credință și am făcut această listă, citată de dumneata, care nu e nici pe departe completă, dar măcar punctează elementele esențiale.
Dacă ar fi să reduc această listă la una singură, aș zice: adoptarea turului doi în legea sistemului electoral mixt. Deci, măcar atâta. Asta ar fi permis, într-adevăr, o coalizare reală, trecându-se, cu greu, peste idiosincrazii, conflicte, antipatii personale, fără îndoială, biografii încărcate, dar o coalizare împotriva socialiștilor, a tuturor forțelor care se revendică, cel puțin retoric, de la integrarea europeană. Nu s-a întâmplat. Dimpotrivă, a urmat ce știm, am vorbit: anularea, invalidarea alegerilor locale, trecerea, pășirea acelor linii roșii, așa, ruperea relațiilor, practic, stricarea relațiilor cu Parlamentul European.
Să ne amintim de cele două rezoluții ale Parlamentului European din 5 iulie și, respectiv, din 14 noiembrie în care această listă a mea modestă a fost multiplicată, înmulțită de nu știu câte ori și cu alte probe de rea-credință ale actualei puteri, între care și expulzarea celor șapte profesori turci din liceele Orizont din Chișinău.”
Europa Liberă: Dar puterea și avocații – poftiți și nepoftiți – ai acesteia repetă cu îndărătnicie că, vezi Doamne, Parlamentul European este un produs, un mozaic politic și astea ar fi respectiv niște condiționalități politice, care pot fi neglijate, deoarece expertiza adevărată o face Banca Mondială, FMI și acolo Chișinăul și-ar fi onorat toate angajamentele.
Vitalie Ciobanu: „Da, dar Chișinăul a semnat Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană, care prevede și aderența la anumite valori, la drepturile omului, la valorile unanim împărtășite în cadrul familiei europene, și aici vorbim de stat de drept, de independența justiției, de libertatea de exprimare, de autonomia puterii locale și multe asemenea drepturi, pe care, din păcate, guvernarea actuală nu le prea respectă.
În actuala majoritate parlamentară absolută de la Chișinău nu există dezbateri, nu există puncte de vedere divergente. Nimeni nu mișcă în front...
Asta a condus la suspendarea finanțării macroeconomice din partea Uniunii Europene, iar apropo de ce spuneai mai devreme, că Parlamentul European e un mozaic de opinii politice, da, este altceva decât actuala majoritate parlamentară absolută de la Chișinău, unde vedem că nu există dezbateri, nu există puncte de vedere divergente. Nimeni nu mișcă în front. Oamenii aceștia care făceau parte înainte din alte partide pretins democratice - nu? - PLDM, PL, care și-au părăsit formațiunile pe a căror barcă au ajuns în Parlament și au format această majoritate, nici măcar nu l-au convins pe coordonatorul lor suprem să voteze legiferarea limbii române în Constituția Republicii Moldova. A fost o ocazie foarte bună, au fost dezbateri intense, PLDM, grupul independent care a rămas după pierderile de rigoare de oameni a înaintat, a avut o inițiativă legislativă și Partidul Democrat și sateliții săi s-au opus. E adevărat că PPEM a susținut; PPEM lui Iurie Leancă a votat alături de Opoziția pro-europeană din Legislativ, dar voturi n-au fost suficiente nici măcar pentru a fi inclusă această chestiune pe ordinea de zi.”
Europa Liberă: Și nici n-a întrunit suficiente voturi atunci când a încercat să promoveze ideea integrării europene, propusă ca sintagmă în Constituție. Deci, aceste fracțiuni, facțiuni parlamentare pro-europene și-au tras câte o palmă reciproc și tot acolo au rămas?
Vitalie Ciobanu: „Da, cam așa, din cauză că nu există bună-credință, nu există încredere între aceste fracțiuni. Vedeți că aș mai aminti un fenomen: de multe ori fracțiunile din Parlament de opoziție, inclusiv socialiștii chiar au cerut prezența diferitor demnitari de stat – miniștri, a procurorului general, a guvernatorului Băncii Naționale –, să vină cu rapoarte în fața deputaților și să răspundă la o serie de întrebări. Îmi amintesc o asemenea secvență imediat după rezoluția Parlamentului European din 5 iulie, care a făcut mari valuri, pentru că a condus la suspendarea finanțării macroeconomice și puterea, pur și simplu, majoritatea a refuzat, a respins această revendicare legitimă a deputaților din opoziție. Păi, domnilor, suntem într-un moment incalificabil. Deci, la Strasbourg au loc dezbateri aprinse și în cele din urmă acea rezoluție întrunește un număr covârșitor de voturi și nu numai PPE, nu numai Partidul Popular European votează pentru acele rezoluții, este susținută și de grupuri...”
Europa Liberă: ...frații socialiști...
Vitalie Ciobanu: „...și frații socialiști chiar, da, iar la noi nici măcar nu poți obține prezența unui ministru în fața deputaților?! Totuși, e forul legislativ suprem al puterii de la Chișinău, nu?, conform Constituției. Să vină și să vorbească în fața aleșilor poporului. Păi, atunci ce vom face apel tot așa la Banca Mondială, la FMI, că ei, vezi Doamne, ne iau în brațe și ne laudă în timp ce, de fapt, ne comportăm cvasi-dictatorial?”
Europa Liberă: Pe cât de exigentă a fost guvernarea cu Opoziția, pe atât de îngăduitoare a fost cu Ilan Șor. Și multă lume spune că – și așa îl poreclește, „copilul de trupă al democraților” – a devenit agresiv, foarte convins că are dreptate, se preface a uita că sta deasupra lui sabia lui Damocles, a condamnării pentru ceea ce, de fapt, a autodenunțat. Cum vă explicați această ascendență efervescentă a viitorului politician Șor, deși vicepreședintele PD Cebotari spune că nu va fi iertat pentru păcate, chiar dacă va deveni deputat?
Puterea văd că are rețineri psihanalizabile în a porni cu adevărat o anchetă și a-i pedepsi pe vinovați și a recupera banii...
Vitalie Ciobanu: „Traiectoria spectaculoasă, halucinantă, aș spune, a condamnatului Ilan Șor la șapte ani și jumătate într-o primă instanță în dosarul furtului miliardului, să amintim, este strâns legată de această enigmă a fraudei, a megafraudei bancare. Puterea văd că are rețineri psihanalizabile în a porni cu adevărat o anchetă și a-i pedepsi pe vinovați și a recupera banii. Și din contra, lansează pe această vedetă a celor două rapoarte Kroll, Ilan Șor, pe piața politică. Omul devine primar de Orhei, organizează concerte foarte scumpe, deschide magazine sociale în toată Moldova, se plimbă nestingherit, chiar pleacă și peste hotare, la un moment dat ar putea foarte bine să uite să revină în Republica Moldova pentru a-și auzi sentința finală în procesul care încă nu s-a încheiat...”
Europa Liberă: ...la Cahul...
Vitalie Ciobanu: „La Cahul, asta este interesant de remarcat. Ai impresia că s-a dat cu banul – în ce localitate a Moldovei, alta decât Chișinăul, să desfășurăm etapa finală a procesului?”
Europa Liberă: Bine că nu chiar la Orhei, să recunoaștem.
Vitalie Ciobanu: „Să recunoaștem, într-adevăr. Deci, încă mai sunt niște scrupule. Facem haz de necaz, dar omul e, într-adevăr, un personaj funambulesc, este emblema haosului și a unui dispreț, până la urmă, pe care îl afișează actuala guvernare și față de actul de justiție, și față de cetățeni, și față de viitorul Republicii Moldova, pentru că nu poți să lași nestingherit să umble un penal, cu P mare scris pe frunte, așa, să-și facă de cap, să-și facă mendrele cum vrea el, și după asta să pretinzi corectitudine, cod de conduită. Mai nou, PD-ul a cerut Comisiei Electorale Centrale să elaboreze și o asemenea constituție a comportării politice...”
Europa Liberă: Făcând, de altfel, o bortă în cer, pentru că la fiecare scrutin CEC și CCA își făceau treaba, dădeau norme recomandabile, adică nu era cazul să li se ceară să facă ceea ce știu foarte bine să facă.
Vitalie Ciobanu: „Da, da, bineînțeles, bineînțeles! Adică, te uiți mai întâi sub nasul tău și vezi să nu ai tu bube, ca după asta să bați obrazul adversarilor politici sau instituțiilor statului... Deci, revenind la Șor, este, într-adevăr, a devenit emblema aroganței și a sfidării supreme pe care politicul din Republica Moldova îl putea manifesta față de propriii cetățeni.”
Europa Liberă: Dar e cu voie de la palat sau nu?
Vitalie Ciobanu: „Cred că da, pentru că nimic, cum bine se știe, cum se glumește în târgul Chișinăului, nimic se pare că nu scapă necoordonat în Republica Moldova.”
Europa Liberă: Nu pot să ocolesc un eveniment foarte important, deși ar fi foarte multe de spus. Ai pomenit dumneata despre expulzarea celor șapte profesori turci din liceele Orizont, care a făcut faimă foarte proastă Republicii Moldova, chiar dacă guvernarea pretinde că a avut motive, pe care nu are cum să le scoată la vedere, pentru că, vezi Doamne, îs secrete de stat. Dar Anul Centenarului a fost așa cum te așteptai dumneata la începutul acestui 2018?
Vitalie Ciobanu: „Drept să spun, Vasile, nu mi-am făcut mari iluzii cu privire la Anul Centenarului. Sigur, m-am bucurat că, cel puțin, au putut fi răscolite paginile vechi ale istoriei, am putut urmări mai multe filme documentare, au avut loc evenimente culturale, dezbateri între istorici, deci niște secvențe foarte importante ale trecutului nostru de acum 100 de ani. Să nu uităm, Basarabia a fost parte a acelui eveniment inaugural pentru România modernă și cum nu putem nega istoria că ne place sau nu ne place, că unii cetățeni împărtășesc alte puncte de vedere, n-o poți schimba, cum se știe, trecutul nici zeii nu-l pot schimba. Noi putem influența eventual viitorul, dacă ne ține cureaua. Da, a fost un anumit damf festivist. Era inevitabil, mai ales în partea dreaptă a Prutului. Și basarabenii s-au alăturat acestor festivități. Am avut o adunare populară – Marea Adunare Centenară – îmi amintesc, la 25 martie, la Chișinău, prilejuită de Actul Unirii Basarabiei cu România de acum 100 de ani, votat de Sfatul Țării, deci în 27 martie 1918.”
Europa Liberă: Dar atunci când vorbeam despre niște semne, întâi de toate, aveam în vedere declarațiile pro-Unire, care erau adoptate de anumite primării. Atunci parcă luase o turnură organizatorico-administrativă, chiar socialiștii se înspăimântaseră, mai ales atunci când și Sadova de baștină a lui Igor Dodon s-a dat cu unioniștii și, până la urmă, ca și cum s-a dezumflat acest pericol și nici măcar presupunerea din folclorul politic că coordonatorul ar fi unionist și ar vrea să încurajeze unioniștii, până și asta s-a dus în planul doi, în culise, și Anul Centenarului s-a terminat cumva în coadă de pește.
Vitalie Ciobanu: „Da, cam așa. E adevărat, am crezut atunci că se poate produce, nu știu, o accelerare a anumitor procese de apropiere a celor două maluri ale Prutului. Mă gândesc, în primul rând, nu neapărat la gesturi ritualice și declarații lirice, acestea niciodată nu ne-au prisosit, ci la interconectarea energetică, construcția de poduri, la finalizarea gazoductului Iași-Ungheni-Chișinău, pentru că au fost niște termene de exploatare și de dare în folosință, anunțate solemn și care n-au mai fost respectate. Deci, măcar unul din punctele acestei agende foarte importante a integrării economico-administrative pe cale de consecință dintre cele două state românești, dacă s-ar fi împlinit în Anul Centenarului. Nici vorbă de așa ceva, cum spuneam, măcar la nivelul gesturilor simbolice și legislative n-au făcut-o.”
Europa Liberă: Dar măcar au trecut pe agenda guvernamentală de acum încolo. Promisiunea a fost reiterată, referitoare la roaming, de exemplu, legătura telefonică, ecartamentul european pe tronsonul Ungheni-Chișinău. Măcar a dat o speranță acest Guvern totuși?
Totul la noi, în Republica Moldova, depinde de toanele politicienilor, de întorsăturile surprinzătoare ale vectorului politic..
Vitalie Ciobanu: „A dat. S-a semnat acordul cu Transgazul, compania furnizoare de gaz din România, care a preluat, am înțeles, sub oblăduirea ei și sub controlul ei construcția și inaugurarea gazoductului. Deci, poate că anumiți pași, pe hârtie, s-au făcut, s-au semnat niște documente, dar realizarea lor iarăși din nou e sub un mare semn de întrebare în lumina sau în umbra, în penumbra alegerilor parlamentare care vin, pentru că totul la noi, în Republica Moldova, depinde de toanele politicienilor, de întorsăturile surprinzătoare ale vectorului politic. Deci, ne putem aștepta că sunt multe comentarii și îngrijorări că actuala putere ar putea să coalizeze în disperare de cauză cu „inamicul” său, socialiștii lui Dodon și să pună, cum se spune în popor...”
Europa Liberă: „Inamicul”, am văzut ghilimelele...
Vitalie Ciobanu: „Da, ghilimelele de rigoare, exact, că mult suspendatul președinte Dodon, că a intrat în anecdotica populară deja, și să înjghebe o guvernare pe direcția Est. Și atunci, ne întrebăm: ce se va întâmpla cu proiectele astea strategice, care urma să ne lege nu doar de România, dar de spațiul occidental, de fapt?”
Europa Liberă: Altfel spus, anul se va încheia abia atunci când se va consuma scrutinul?
Vitalie Ciobanu: „Cam așa. Vom avea, iată, câteva săptămâni ca o prelungire a frământărilor din anul 2018. Să vedem... cu ce rezultate.”
