Paraskevidekatriafobia… acest înspăimântător termen desemnează teama superstițioasă de ziua de vineri 13 (paraskeví = vineri, în greacă, de unde și numele propriu Paraschiva). Atentatele islamiste din Paris care au făcut 130 de morți au avut astfel loc în ziua de vineri 13 noiembrie 2015 (vineri e ziua de odihnă și rugăciune la musulmani, echivalentul sabatului la evrei și duminicii la creștini).
La Bruxelles Le Soir, principalul cotidian francofon din Belgia, scrie că biletele de avion sunt mai ieftine astăzi, deoarece multă lume evită, în mod irațional, să călătorească într-o vineri 13.
Happy Friday the 13th! Cât de rău a calculat Putin în Ucraina se vede cel mai bine într-o asemenea zi, mai ales citind bilanțul în The Daily Telegraph. Ba, mai mult, acolo unde Putin și ai lui afirmau că fac ceea ce fac pentru a împiedica extinderea NATO, iată că acum ei se regăsesc cu și mai mult NATO, mai ales după ce conducerea Finlandei a făcut ieri o cerere oficială de aderare la organizația militară occidentală, iar ea va fi urmată curând de Suedia.
Ce se întâmplă cu Papa?
În Polonia, săptămânalul Polityka își pune serioase întrebări în legătură cu presupusele înclinații pro-ruse ale Papei Francisc. Revista concluzionează că atitudinea aceasta de prudență datorează mult înclinației spre „Ostpolitik” a Sfântului Scaun, care preferă „să evite să stârnească ursul rus”.
Pe coperta numărului, Papa e reprezentat făcând semn mulțimii în vreme c e încadrat într-un „Z” – faimosul semn pictat pe blindatele rusești în războiul din Ucraina. Într-un lung articol analitic, revista poloneză social-liberală notează eșecul flagrant al Papei Francisc în a aduce pacea în Ucraina. „Nu-și poate folosi autoritatea morală, nici prietenia cu Patriarhul Kirill, contactele cu Putin sau diplomația Vaticanului pentru a opri vărsarea de sânge. […] Chiar și cererea aparent evidentă și simplă a Vaticanului de a obține un armistițiu în timpul Paștelui Ortodox pentru evacuarea în siguranță a civililor ucraineni din Mariupol a eșuat”, constată revista.
La toate astea se adaugă cele spuse de suveranul pontif într-un interviu cu cotidianul italian Corriere della Sera, unde el a lăsat de înțeles că atitudinea lui Putin s-ar putea datora faptului că “NATO latră în poarta Rusiei”. Căutând explicații, Polityka trece în revistă toate diferitele teorii și argumente care ar putea explica atitudinea Papei.
Una dintre ar fi că Papa nu este un european propriu-zis, ci vine din America Latină. „În lumea latino-americană, Occidentul și Statele Unite sunt privite negativ de mulți. La fel cum e privită tradițional Rusia în Europa – mai ales în epoca post-comunistă”, explică revista.
Articolul conchide însă că acest război a îngropat orice speranță a unei „Europe creștine care să respire cu ambii plămâni”. Cheile păcii nu s-ar găsi într-o călătorie în Rusia, cum dorește să efectueze Papa, ci în niște „sancțiuni și o masivă solidaritate occidentală, combinate cu ajutor militar pentru cei agresați și cu condamnarea morală și politică a agresorului”.
Refugiații ucraineni la Château Purcari
Atât Le Monde, cât și Libération, la Paris, își continuă seria de reportaje din Republica Moldova. Libération merge astfel în Găgăuzia, pentru a auzi din partea locuitorilor că «era mai bine când deciziile se luau la Moscova».
Le Monde, în schimb, merge la Purcari, nu atât pentru a gusta vinurile, cât pentru a vedea cum sunt tratați refugiații.
Despre cramă și marca Château Purcari, Le Monde scrie: «Războiul a avut însă un mare cost pentru firmă. Listată la Bursa de Valori din România, podgoria și-a văzut acțiunile scăzând. Activitatea sa, în principal orientată spre export, suferă din cauza imposibilității accesului la Marea Neagră, pe unde au tranzitat până acum transporturile sale către China, Japonia și Coreea de Sud. Vânzările în Ucraina și Bielorusia, care reprezentau 5% din cifra totală de afaceri, au încetat. Singura consolare: comerțul cu Rusia nu exista nici înainte de conflict.»
Și mai departe, din perspectivă istorică: «Două embargouri asupra produselor agricole moldovenești decretate de Moscova, în 2006, apoi în 2014 – ca reacție la decizia Moldovei de a semna un acord de asociere cu Uniunea Europeană, mai degrabă decât cu Uniunea Economică Eurasiatică a lui Vladimir Putin –, îi convinseseră deja pe acționari, în mare parte anglo-saxoni, sa abandoneze această aventură. În același an, în 2014, compania a crezut că găsește o soluție comercială prin lipirea, pe unele dintre sticlele sale de vin roșu, a unor etichete purtând „Freedom Blend”, cu steagurile stilizate ale Moldovei, Georgiei și Ucrainei.»
Este de o sumbră ironie, cum o amintește Washington Post, că dacă niște refugiați ucraineni, fugind de invazia rusă, nu s-ar opri în peisajul bucolice de la Purcari, în Moldova, ci s-ar căzni să ajungă în Anglia și n-ar avea la ei documentele în ordine, ei ar putea, potrivit noilor reguli britanice ale azilului, să fie trimiși în Rwanda, în Africa, țară cu care guvernul lui Boris Johnson a încheiat un acord în această privință.
