Deși în multe state medierea este deja o tradiție, fiind folosită pe larg alături de justiția tradițională, în R. Moldova această practică e la început de cale. În instanțele de judecată ajung anual peste 100 de mii de cazuri noi, însă o bună parte din acestea ar putea fi rezolvată prin mediere cu mult mai puține resurse și timp. O discuție la acest subiect cu Victor Cojocari – unul dintre cei mai activi mediatori din R. Moldova.
Victor Cojocari: „Majoritatea timpului de soluționare a medierii practic e online, prin telefon, prin mail, mai ales că o parte din cei care vin, chiar și luna asta am avut două conflicte, când părțile deloc nu au vrut să discute între ele. Venea unul, pleca, venea altul, în situația când trebuia ceva de semnat. În rest, discutam cu o parte, transmiteam la a doua parte, mergea procesul de negocieri prin mediator. Și fizice am avut, și juridice care nu vor să discute între ei. În instanța de judecată așa ceva nu este posibil, ca să te duci singur. Trebuie să angajezi un avocat, astea-s costuri. În principiu, în situația când sunt niște litigii nu de costuri mari, economic nu-i logic de-a te avânta în instanța de judecată, unde costurile sunt mari și timpul e foarte mare. Chiar și după, să spunem tranzacția nu a fost executată, ai depus cererea de confirmare în instanța de judecată, care se examinează fără a cita părțile, fără prezența lor, fără a plăti taxa de stat și în 15 zile lucrătoare ai încheierea și titlul executoriu.”
Europa Liberă: Medierea este considerată cea mai ieftină procedură de soluționare a conflictelor, plus că este împărțit costul între părțile implicate. Cât costă totuși medierea? Sumă per sesiune/caz?
Victor Cojocari: „Orice litigiu care se duce în instanța de judecată, dacă are valoarea acțiunii, un cost oarecare, suma doar a taxei de stat este de 3% în prima instanță de judecată. Când e un milion, 3% e 30 de mii. Dacă e mai mult de un milion 600 deja-i 50 de mii și se limitează cu 50 de mii pentru persoane juridice și 25 de mii pentru persoane fizice. Dacă intrați să vedeți chiar și tarifele care sunt publice la mine pe site e 1.2%, de două ori și mai puțin decât taxa de stat. Desigur că asta nu înseamnă că tariful dat este bătut în cuie. În dependență de situația financiară a părților, de multe alte probleme care le discuți la etapa negocierilor cu părțile, ea poate să fie și în două ori mai mică. Sau dacă valoarea acțiunii este mică, de 5-20 de mii, acolo aplic un onorariu minimal de 450 de lei. Sunt conflicte care au valoare și sunt care nu au, bănească. Să spunem, un conflict legat de determinarea pensiei alimentare a copilului, stabilirea graficului de întrevederi a copilului cu unul din părinți, de obicei tariful este de 1500-2500 de lei pe caz. Sesiuni sunt multe, nervi sunt mulți. Mediatorul practic nici nu câștigă nimic când să iei ponderea timpului în comparație chiar și cu o mediere rapidă. Da, am un tarif per oră, de 300 de lei, dar de obicei îl utilizez numai atunci când nu-mi confirmă părțile că vor fi liniștite, nu vor striga, nu vor face scandaluri, atunci trec pe poziție de fix și încercăm să soluționăm. Dacă părțile sunt antagonizate și e imposibil, atunci, una din metode și chiar de a rezolva mai repede este plata pe oră, pentru că atunci ei sunt nevoiți și menționez faptul că iată procesul verbal, noi am început, a trecut o oră, în loc să discutăm despre ce trebuie, permanent vă abateți, începeți a aduce aminte ce o fost în 1917. Sunt metode și tactica mediatorului în dependență de situația care este între părți.”
Europa Liberă: Cât durează medierea unui caz? De ce depinde durata?
Victor Cojocari: „Cam 60% sunt medieri de scurtă durată, când mă invită părțile, împrumuturile de microfinanțare, colectori, anticolectori. Practic într-o oră se rezolvă. De obicei, părțile, până a chema mediatorul, au discutat între ele. Familialele încă pot să ajungă până la trei luni, dar de obicei asta e una, două, trei sesiuni comune, dar majoritatea se rezolvă acum prin internet, prin discuții, transmis propunerea unei părți la a doua și coordonarea între ei până nu se ajunge la un numitor comun. În primul rând asta micșorează cheltuielile, Moldova nu-i atât de mare, dar chiar să vii la Chișinău de la o distanță de 100 de kilometri, pierzi o zi întreagă. Poate fi rezolvat totul de la distanță.”
Peste tot, medierea este mai ieftină decât un avocat...
Europa Liberă: Dacă este o soluție atât de bună, de ce există atât de puține cazuri? Deși numărul practic se dublează de la an la an, cel puțin Consiliul de Mediere zice că-s cifre infime pentru R. Moldova? De exemplu, în anul 2020, prin mediere au fost soluționate puțin sub o mie de litigii. Spre comparație, în doar 6 luni ale anul trecut, în prima instanță de judecată au fost înregistrate aproape 80 de mii de cauze și materiale.
Victor Cojocari: „Majoritatea nici nu cunosc despre mediere. Nu cunosc mulți întreprinzători, majoritatea lor, nu mai spun de persoane fizice. Numai cei care au rezolvat măcar o dată, deja vin repetat. Sunt care și de patru, și de cinci ori o venit, mai ales întreprinzătorii, care au văzut efectul soluționării prin mediere când înainte rezolva cu anii și acum în câteva zile a rezolvat problema dată prin mediere, e cu totul altceva. Noi suntem la o etapă începătoare, incipientă, cum s-ar spune. Cred că trebuie să treacă o generație întreagă, care să aibă altă cultură, altă mentalitate. Peste tot, medierea este mai ieftină decât un avocat. În principiu, medierea și a fost văzută ca un instrument pentru a descărca instanțele de judecată. Judecătorul are într-o zi de la 10 până la vreo 20 de ședințe, cât n-ar fi el de bun, nu știu ce să facă el ca să poată, sunt opt ore de muncă. Calitatea justiției e foarte greu de asigurat prin încărcarea atât de mare a judecătorilor. Mediatorii ar fi o soluție de descărcare, dar, iarăși, asta trebuie să fie o înțelegere începând de la oameni. La noi, de obicei, se face prin impunere și tot ce-i prin impunere merge greu. De aceea, mentalitatea, generații noi educate în școală prin alte metode, nu de agresiune. Cred că va fi o etapă lungă, până nu ne-om schimba inițial noi. La etapa dată, datorită facilităților care sunt în Legea medierii, practic majoritatea care au venit la mediere, să spunem 1% din ei aveau poate intenția de a soluționa pe cale amiabilă, restul au văzut-o, au calculat din punct de vedere financiar, pentru că este mai ieftin, chiar dacă și nu se execută tranzacția nu mai plătești taxa de stat, se examinează într-un timp foarte rapid și ai titlu executoriu și încheierea că tranzacția a fost confirmată. Punctele astea forte care au fost puse în legea medierii au dat efectul că părțile se interesează și vin.”
Europa Liberă: Datele Consiliului de Mediere pentru anul trecut, 2020, arată că din cele aproape o mie de litigii soluționate prin mediere, mai bine de jumătate sunt comerciale, apoi sub o treime sunt civile și doar 14 conflicte familiale, 7 penale și 3 de muncă. De ce natură sunt, de regulă, cazurile la care ați lucrat, lucrați?
Victor Cojocari: „Majoritatea-s civile, dar în civil intră tot. Economice am 33 de cazuri, la data de azi, asta între agenți economici. 33 din 200 și ceva, asta e vreo 15%. În comparație cu anul trecut sunt puțin mai multe, dar în comparație cu cantitatea asta, trebuiau să fie cam dublu. Și litigiile comerciale care au fost, au fost de sume mici. au dispărut litigiile mari. Cred că-i specificul anului sau agenții economici stau pe gânduri, nu știu, am întrebat și alți mediatori și tot așa spun că, în acest an, litigiile mari cam nu știu unde-s. Anul acesta cred că am avut numai trei sau patru cazuri familiale, din care numai cu una nu s-a ajuns până la sfârșit, nu s-a încheiat tranzacția. Și cazurile date au fost practic transmise de avocați, nu au venit părțile direct la mediator. Avocatul, examinând problema lor, m-a sunat și mi-a spus că în principiu, cazul lor mai bine să-l rezolve prin mediere, pentru că nici nu are sens să mă duc să umblu prin judecată pentru o întrebare care, în principiu, se rezolvă dacă sunt capabili de a ajunge la un numitor comun. Să spunem, aceeași pensie de întreținere a copilului, cu cine rămâne copilul, întrevederile. Medierea e confidențială, nu-i cum e în instanța de judecată, o venit, s-au așezat, îi publică, toți ascultă tot ce au avut ei acolo cât au fost în căsătorie, probleme, tot gunoiul. Aici, în orice caz, e mult mai simplu. Plus, varianta că în situația când chiar dacă nu vor să discute între ei, este o persoană prin care ei pot să comunice.”
Medierea e confidențială, nu-i cum e în instanța de judecată...
Europa Liberă: În ce cazuri, situații sfătuiți oamenii să apeleze la mediere și în ce cazuri ar fi o cheltuială de bani fără rost?
Victor Cojocari: „Medierea e cea mai bună metodă de soluționare. La ea intră toate tipurile de conflicte și litigii, cu excepția celor care intră în Codul penal care nu se supun medierii, dacă nu au latura civilă. Să spunem, ai făcut o infracțiune și corespunzător s-a adus și un prejudiciu moral sau material. Nu știu eu așa conflict care nu ar putea fi soluționat prin mediere. Problema e alta, că medierea este benevolă și practic dacă partea a doua nu dorește, nu-l poți convinge pentru că are scopul de a pedepsi, știți, este în Moldova varianta asta - nu mă interesează cât am să cheltui, dar eu trebuie să-l pedepsesc, să-l pun în genunchi. Dacă vă uitați în datele statistice, cam 10% din cererile de invitare care le-am trimis au refuzat. Fiecare al zecelea a spus nu, eu am să rezolv asta prin judecată sau prin altă metodă, nu doresc medierea. Orice persoană care are un conflict are diferite oportunități: medierea, este judecata, o consultare juridică la un jurist sau un avocat și încearcă și sună la toate tipurile de posibilități și în fiecare tip solicită de-a-i spune cum prin metoda asta pot soluționata, care va fi costurile, ca în ce timp, termenul maximum de soluționare. Se înțelege că în judecată aproximativ poate fi spus, că acolo orice litigiu cam durează minimum un an și asta dacă nu vor fi trecută toate etapele. Să depui acum o cerere și poți să ai prima ședință peste vreo două luni de zile. Dacă nimerești în tip de vară, te întâlnești numai toamna. Dacă a-i depus-o toamna târziu, te întâlnești după anul nou și așa ai departe. acolo, numai timpul de așteptat e foarte mare, în afară de aceea că taxa de stat este 3%, plus trebuie să plătești onorariul avocatului, plus procent din onorariul de succes. La mediator, dacă negociază un onorariu, e atât, nu-i onorariu de succes, pe urmă să mai fie el dator sau din caz că s-o întins mai mult decât timpul stabilit inițial. Este un onorariu planificat pentru trei luni, indiferent ce s-ar întâmpla. Plus, eficiența este cu totul altceva. În orice caz, orice persoană poate încerca, că-i mult mai benefic și pentru dânsul de a rezolva problema benevol și printr-o tranzacție cu persoana dată. Să spunem, două persoane, una la alta, chiar persoane fizice, chiar am avut și luna asta un caz, când persoanele au împrumutat unul la altul niște bani. Acum, persoana care a împrumutat bani nu are de lucru, suma ceea care a împrumutat-o nu o poate întoarce. Persoana care a împrumutat înțelege că el dacă nu activează nicăieri, chiar și să ai un titlu executor, nu ai nici un folos din asta. mai bine să meargă pe calea medierii, prin care persoana dată chiar dacă ocazional a început a lucra undeva va încerca să achite. Nu are sens și asta se referă și la întreprinderi. Strategic, prin mediere ai o șansă de a soluționa măcar să-ți întorci minimum datoria de bază, pentru că de obicei, în mediere părțile renunță sau parțial sau total la diferite penalități și dobânzi, mai ales în situația de azi, când e pandemie, o sumedenie de întreprinderi nu lucrează. Iată am în mediere și persoane care se află după hotare și nu activează și au probleme cu achitarea datoriilor și merg prin mediere pentru a eșalona datoriile care le-au avut.”
Europa Liberă: Cine și cum poate deveni mediator? Care este procedura? Ce costuri implică?
La etapa dată, orice mediator trebuie să aibă și alte activități, altfel e jale...
Victor Cojocari: „Trebuie să aibă studii superioare, să nu aibă antecedente penale, aduci cazierul judiciar, treci cursurile inițiale, minimum 80 de ore, sunt cam trei săptămâni cursurile de mediator, sunt cu plată, până la 2500 de lei cred că costă cursul dat. După care, susține examen la cursurile inițiale, apoi susținerea examenelor la Ministerul Justiției, este o comisie pentru obținerea atestatului de mediator. Cei care au trecut examenul obțin atestatul de mediator care costă 450 de lei. În principiu, din punct de vedere al obținerii unei profesii, ea nu-i atât de scumpă. Și investițiile inițiale pentru a desfășura o așa activitate, iarăși, nu-s atât de mari, minim un calculator, o imprimantă și atât, practic, nu trebuie să te avânți în credite sau nu știu ce. Nu-i formarea, partea grea e pe urmă, să-ți forezi pe perioada anilor numele tău ca să te cunoască, să fii recomandat de alte persoane. Cheltuielile pentru a ajunge mediator sunt foarte mici. Iată eu sunt și întreprinzător. Tot aceeași ce fac în mediere eu fac ca întreprinzător, tot sunt singur, nu am lucrători, însă, ca întreprinzător eu am mai multe facilități decât mediatorul. Deci, e o activitate care trebuie să-ți placă. La etapa dată, orice mediator trebuie să aibă și alte activități, altfel e jale. Dacă ai o mediere pe lună, nu supraviețuiești. Am 200 și nu pot supraviețui. Pur economic, nu-l favorizează pe mediator să lase lucrul de bază ca să se ocupe cu medierea, pentru că va muri de foame.”
Europa Liberă: În toți acești ani, Consiliul de mediere a atestat în jur de 1000 de mediatori. În Registrul de stat al mediatorilor sunt înregistrate 188 de persoane. Practic doar 2 din 10 persoane care au obținut calificarea necesară, au decis să se înregistreze oficial ca mediator. Câți dintre ei și în ce măsură activează, nu am aflat. Din ce povestiți, e o muncă destul de complicată. Ce ar trebui să se întâmplă ca această meserie să fie mai atractivă? Și în general, credeți că este de perspectivă?
Victor Cojocari: „Cred că ar fi benefic doi ani facilitate complet să nu plătească impozite, poate în al treilea până la al cincilea - redusă, niște măsuri ca un începător să poată porni, pentru că de la asta folos are sistemul întreg. Cu cât mai puțini oameni se vor adresa în instanța de judecată cu atât și mai puține cheltuieli și efectul va fi pe viitor legat de calitatea actului de justiție. Pot fi mai multe măsuri, dar trebuie să fie efectuat un studiu prin care să se vadă, avem noi, la etapa dată, posibilitatea de a introduce poate pe unele litigii medierea obligatorie, dar nu de judecător, dar de mediator. Iată ea ar permite mai ales mediatorilor din raioane să se mențină pe linia de plutire. Când situația economică a populației nu-i prea bună, cum n-ați dori, ei vor alege până la urmă ca să rezolve problema printr-o modalitate prin care măcar le ajung bani, mai accesibilă pentru ei. Are o perspectivă, pe viitor, mare. Sunt mulți care vor veni de peste hotare și cunosc despre asta. Chiar luna trecută am avut un litigiu între două persoane juridice, din care unul investitor străin, care din start s-a adresat la mediere, pentru că la ei cunoaște că totul se rezolvă prin mediere inițial, nu din start prin judecată. Are perspectivă.”
Interviul integral cu mediatorul Victor Cojocari poți să-l citești, pe site-ul justitietransparentă.md sau să-l asculți pe Google Podcast, Apple Podcast, YouTube. CuDREPTul este un podcast despre accesul la justiție și drepturile omului realizat în cadrul Campaniei Naționale pentru o Justiție Sănătoasă, care este parte a proiectului „Accesul la Justiție în Moldova”.
