Veneția va mai permite accesul turiștilor doar în grupuri de maxim 25 de persoane, începând de la 1 august. Măsurile se aplică și pe insulele din Laguna Veneției, anume Murano, Burano și Torcello. Mai mult, riscă amenzi și ghizii care folosesc boxe, megafoane și care deranjează liniștea rezidenților.
Veneția, supranumită „Disneyland” pentru volumul imens de turiști care o vizitează (estimările indică peste 20 de milioane de oameni pe an), este una dintre destinațiile care a încercat cel mai mult să controleze accesul vizitatorilor.
Față de alte orașe obișnuite, pentru că Veneția nu se poate extinde în lagună, localnicii au fost aproape toți dați afară în oraș și au ajuns să locuiască în Mestre, iar clădirile și străzile construite pe piloni de lemn se scufundă încet și sunt amenințate de creșterea nivelului mării.
Începând din aprilie și până în iulie, autoritățile locale au testat o taxă de intrare de 5 euro, însoțită de o rezervare online, pentru limitarea turismului de doar câteva ore, considerat cel mai dăunător. Sunt exceptați de la această taxă turiștii care stau peste noapte, localnicii, studenții și oamenii care lucrează în Veneția.
Experimentul a avut succes parțial: orașul a strâns 2,4 milioane de euro în cele 29 de zile în care s-a implementat taxa, triplu față de cei 700.000 de euro la care se aștepta. Așadar, aproape jumătate de milion de oameni au plătit taxa de intrare, însă mulți au intrat și fără să plătească, pentru că nu puteau fi amendați.
De acum, oficialii trebuie să analizeze datele, însă o primă observație arată că orașul e cel mai aglomerat în weekenduri și de sărbători. Potrivit CNN, venețienii au observat că orașul a devenit ceva mai puțin aglomerat, însă opoziția din consiliul local spune că, față de datele aproximative de anii trecuți, au intrat mai mulți turiști în oraș.
Ținând cont de scopul acestei taxe - reducerea și gestionarea traficului turistic - o creștere a numărului de vizitatori ar fi un eșec și se pare că suma e prea mică pentru a-i convinge să evite orașul. „Cam orice în Veneția costă mai mult de 5 euro, practic până și o cafea”, explică pentru New York Times arhitectul Franco Migliorini, specializat în supraturism.
Mai mult, dacă taxele colectate ar fi trebuit să se ducă spre menținerea orașului și alte proiecte de care să beneficieze celor 50.000 de localnici, criticii spun că tot ce a făcut a fost să prevină schimbarea statutului orașului din perspectiva UNESCO.
Rămâne de văzut dacă, după analizare datelor colectate în ultimele luni, orașul va păstra pe termen lung taxa de vizitare. Unul din scenarii este ca taxa să fie dublată.
Barcelona le spune turiștilor să se întoarcă acasă
În alte locuri, relația cu turiștii e și mai dificilă. În ultima vreme au avut loc proteste peste tot în regiunea mediteraneeană, din Portugalia și Spania, până în Italia și Grecia. Toate aceste țări au parte de o explozie a turismului, care a început să întreacă nivelurile pre-pandemice, după câțiva ani calmi.
Spania este una dintre țările copleșite de numărul de turiști, care doar agravează problemele țării legate de veniturile scăzute, lipsa locuințelor și lipsa resurselor naturale.
În Barcelona, a devenit deja faimos protestul localnicilor care au stropit turiștii dintr-o zonă centrală cu pistoale cu apă. Ei cer reglementarea mai strictă a apartamentelor de închiriat, tip AirBnB și închiderea terminalelor pentru navele de croazieră (turiștii aceia ajung doar să se plimbe prin oraș o zi, nu se cazează și cheltuie foarte puțin în oraș).
Turismul, chiar dacă generează o mare parte din PIB-ul țărilor precum Spania sau Italia, nu este în beneficiul tuturor. Majoritatea profiturilor ajung la liniile aeriene, la hoteluri sau marile companii care închiriază sute de apartamente - în timp ce localnicii, chiar și care lucrează în turism, rămân cu venituri mici. Multe afaceri mici, locale nu intră pe lista hoardelor care umplu orașele.
Mesajul „Tourists, go home” („Turiștilor, mergeți acasă”) apare acum peste tot pe pereții Barcelonei și a devenit favorit și ca și slogan pe tricouri.
Orașul este plin de apartamente de închiriat, până în punctul în care localnicii au dispărut aproape complet din zona centrală și cartiere precum Barceloneta. Costul închirierii unui apartament pentru omul de rând a devenit imposibil de mare, crescând cu 68% în ultimii zece ani, în timp ce nomazii digitali și așa-numiții „expați” (imigranți din țări mai bogate) împing prețurile din ce în ce mai sus. Turiștii care stau pe termen lung pun presiune și asupra resurselor de apă ale orașului, aflate deja în dificultate din cauza secetelor dese din Peninsula Iberică.
Orașul Barcelona are o populație de 1,7 milioane de oameni, iar regiunea metropolitană în jur de 5 milioane. Însă în 2023, aproximativ 26 de milioane de oameni au vizitat regiunea Barcelonei timp de cel puțin o noapte. Primarul Jaume Collboni a propus ca, din 2028, să reovoce licențele de funcționare pentru peste 10.000 de apartamente de închiriat. Problema este că nu toate aceste apartamente funcționează cu licență.
Barcelona nu este singurul loc cu probleme din Spania. Extrem de afectate sunt și Insulele Baleare: Mallorca, Menorca, Ibiza și Formentera. Acolo, lipsa locuințelor la prețuri accesibile și veniturile mici din industria turismului aduc mulți localnici la punctul de disperare. Unii profesori sunt nevoiți să facă naveta cu avionul de pe o insulă pe alta, pentru că nu pot locui pe aceeași insulă unde predau.
Rezidenții din Mallorca, insulă pe care vin de 15 ori mai mulți turiști decât sunt localnici, au ieșit cu zecile de mii în stradă anul acesta, uniți sub sloganul „Să schimbăm direcția și să limităm turismul”. Ei vor ca turismul să fie mai controlat și ca localnicii să fie consultați despre dezvoltările din domeniu.
Experți insistă că, deși țapul ispășitor sunt turiștii, localnicii nu au probleme cu ei personal, ci cu proasta administrare a sectorului - care vine de la nivel instituțional, politic și privat.
Turiștii copleșesc și Portugalia
Portugalia, țară care se confruntă cu o criză acerbă a locuințelor, învinuiește și ea turismul prost gestionat. Chiriile în capitala Lisabona au crescut cu 65% din 2015 până în 2023. În țara în care jumătate din populație câștigă sub 1.000 de euro pe lună, chiria lunară pentru un apartament cu un dormitor în capitală este în jur de 1.350 de euro.
Și în Lisabona, ca în Barcelona, nomazii digitali și expații atrași de stilul de viață și de prețurile ieftine au împins localnicii afară și au umflat prețurile chiriilor, precum și în restaurante și cafenele. Ca răspuns, guvernul a pus punct anul trecut mai multor măsuri care atrăgeau nomazii digitali și a limitat emiterea de licențe pentru apartamente de vacanță, împreună cu alte măsuri care să încurajeze închirierea spre localnici.
Însă măsurile nu sunt suficiente. Orășelul Sintra, aproape de capitală, în al cărui parc natural se află și castele-bijuterie înregistrate în patrimoniul UNESCO și frecventate de milioane de turiști, este copleșit. Și acolo, localnicii au protestat împotriva mulțimilor mari de turiști care blochează traficul pe străzile minuscule de munte, până în punctul în care nici măcar o ambulanță n-ar putea trece.
