Ministerul Sănătății a anunțat că este vorba de un cetățean străin care a venit în R. Moldova din Statele Unite ale Americii, unde a fost în contact cu o persoană cu diagonisticul confirmat.
Organizaţia Mondială a Sănătăţii a declarat, la sfârșitul lunii iulie, variola maimuţei drept urgenţă sanitară globală, cel mai înalt nivel de alertă, după ce aproximativ 16.000 de cazuri au fost deja raportate în 76 de ţări, multe dintre ele în Europa.
Pe scurt:
- Variola maimuței (monkeypox) intră în organism prin piele sau mucoase lezate, tractul respirator, ochi, nas sau gură și prin fluide corporale.
- Principalul mod în care poate fi răspândit virusul este în timpul contactului fizic apropiat și prelungit cu o persoană care are variola maimuței.
- Majoritatea pacienților se recuperează în câteva săptămâni, fără tratament, însă au existat cazuri în care virusul a fost combătut cu vaccinul variolei.
Într-un interviu pentru Europa Liberă România, medicul infecționist și directorul medical al Institutului „Matei Balș” din București, Adrian Marinescu, spune că variola maimuței nu poate fi comparată cu COVID, pentru că „se transmite cu dificultate de la om la om”.
Potrivit lui Adrian Marinescu, persoanele vaccinate pentru variola umană sunt mai protejate împotriva variolei maimuței: „Vaccinul pentru variola umană asigură, din fericire, o eficacitate de 80-85 la sută din datele pe care le avem. Prin vaccinare se asigură o imunitate durabilă de zeci de ani”.
Pentru a evita infectarea, oamenii trebuie să urmeze regulile de igienă elementare.
Ne întoarcem la regulile de igienă, adică spălatul mâinilor cu apă și cu săpun.
„Ne întoarcem la regulile de igienă despre care tot vorbim în bolile infecțioase, adică spălatul mâinilor cu apă și cu săpun. Și, foarte important: evitarea contactului cu o persoană care are simptomatologie, mă refer în primul rând la la o erupție cu vezicule, evitarea contactului prelungit. În rest, nu trebuie să facem absolut nimic diferit”, a explicat Adrian Marinescu.
Medicul susține că riscul unei epidemii este extrem de mic.
Ghid OMS despre variola maimuței
Organizația Mondială a Sănătății a prezentat și un ghid cu întrebări și răspunsuri esențiale referitoare la „monkeypox”.
- Variola maimuței este o infecție virală rară, cu infectare umană accidentală, care apare, de obicei și în principal, în părțile împădurite din Africa Centrală și de Vest, în urma contactului cu animalele. De asemenea, se poate răspândi de la persoană la persoană.
- Este cauzată de virusul variolei maimuței, care aparține familiei ortopoxvirusului.
- Există două tipuri de virusul variolei maimuței, cel din Africa de Vest și cel din bazinul Congo (Africa Centrală). Deși tipul vest-african duce uneori la boli grave la unele persoane, boala este, de obicei, auto-limitată.
- Virusul raportat în regiunea europeană este varianta vest-africană care este mortală pentru aproximativ 1 din 100 de persoane.
- „În medie, 1% dintre cei infectați cu tipul vest-african și până la 10% dintre cei infectați cu virusul din bazinul Congo au decedat”, arată OMS.
- Investigațiile sunt în curs de desfășurare, arată OMS. Cazurile sporadice de variola maimuței în țările europene în rândul călătorilor care se întorc din țările în care boala este endemică sunt bine cunoscute.
- Cu toate acestea, multe dintre cazurile depistate în prezent în întreaga Europă nu au călătorit într-o zonă endemică.
- Cele mai multe cazuri sunt depistate prin intermediul serviciilor de supraveghere a bolilor cu transmitere sexuală. Acest lucru este neobișnuit și sunt în curs de desfășurare investigații suplimentare pentru a determina sursa probabilă de infecție, ce evenimente ar fi putut contribui la amplificarea transmiterii și cum să se limiteze răspândirea ulterioară.
- Simptomele sunt adesea ușoare, deși leziunile pot fi pruriginoase sau dureroase. Acestea includ erupții cutanate veziculoase sau leziuni pe orice parte a corpului, în jurul organelor genitale și anusului, febră, durere în gât, ganglioni limfatici umflați și leziuni la nivelul gurii și ochilor.
- Variola maimuței nu se răspândește în mod normal cu ușurință între persoane și necesită un contact apropiat. Virusul intră în organism prin piele lezată, tract respirator, ochi, nas sau gură și prin fluide corporale.
- Principalul mod în care poate fi răspândit este în timpul contactului fizic apropiat prelungit cu o persoană care are variola maimuței sau contact prelungit cu obiecte contaminate. Cu toate ca variola maimuței nu a fost documentată anterior ca o infecție cu transmitere sexuală, transmiterea în timpul contactului sexual este în concordanță cu modul în care virusul poate fi transmis acum de la o persoană la alta.
- Deoarece picăturile nu pot ajunge departe, este necesar un contact prelungit față în față.
- Focare de variola maimuței apar, de obicei, în populațiile care trăiesc în zonele rurale și care vânează și consumă carne de vânat.
- Perioada de incubație este de la 6 la 13 zile. Variola maimuței necesită, de obicei, un contact personal strâns cu o persoană simptomatică infectată. Simptomele dispar spontan în 14-21 de zile.
- Trebuie subliniată importanța igienei mâinilor, folosind apă și săpun sau dezinfectant pe bază de alcool.
Vaccinul împotriva variolei maimuței
- În timp ce un vaccin a fost aprobat pentru prevenirea variolei maimuței, iar vaccinul tradițional împotriva variolei oferă protecție, trebuie menționat că aceste vaccinuri nu sunt disponibile pe scară largă, se arată în ghidul OMS.
- Populațiile din întreaga lume cu vârsta sub 40 sau 50 de ani nu mai beneficiază de protecția oferită de programele anterioare de vaccinare împotriva variolei.
- În cele mai multe cazuri, boala este ușoară și majoritatea oamenilor se recuperează în termen de câteva săptămâni, fără tratament.
- Deși calea exactă de transmitere nu este clară încă, contactul intim, cum ar fi contactul prelungit și, eventual, o serie de activități sexuale, pot fi factori importanți.
- Focare de variola maimuței au apărut la populațiile africane care trăiesc în zonele rurale care vânează, manipulează și consumă carne de vânat.
- Dar este posibil ca aceia care intră în contact apropiat cu o persoană infectată cu variola maimuței să se infecteze ei înșiși. „Pentru că încă mai sunt multe lucruri pe care încă nu le înțelegem, este important să studiem toate căile posibile de transmitere, astfel încât să putem proteja sănătatea publică”, arată organizația.
- Orice boală în timpul călătoriei sau la întoarcerea dintr-o zonă endemică trebuie raportată unui medic specialist, inclusiv informații despre toate călătoriile și istoricul recent de vaccinare.
- Rezidenții și călătorii în țările endemice ar trebui să evite contactul cu animalele bolnave (moarte sau vii) care ar putea fi infectate cu virusul variolei maimuței (rozătoare, marsupiale, primate) și ar trebui să se abțină de la consumul sau manipularea vânatului sălbatic.
