Dreptul la o viață în siguranță și dreptul de a nu fi supus torturii și relelor tratamente... Cât de des și de ce sunt nesocotite aceste drepturi în Republica Moldova? Răspunsuri la aceste și alte întrebări în convorbirea cu Vadim Vieru, avocat în cadrul Asociației Promo-Lex. Asociație care va prezenta astăzi două rapoarte pe această temă.
Europa Liberă: Sîntem în secolul al XXI-lea și încă mai vorbim de tortură și rele tratamente, care constituie violări grave ale drepturilor umane. Vor fi prezentate astăzi, sub auspiciile asociației Promo-LEX două Rapoarte tematice privind drepturile omului în Republica Moldova, inclusiv în regiunea transnistreană. Rapoarte privind dreptul la libertate și siguranță și dreptul de a nu fi supus torturii și relelor tratamente. O retrospectivă a anului 2016, de fapt. Asemenea rapoarte se realizează cu regularitate. Ce arată aceste analize în contextul ultimului ani: schimbări în bine? În rău?
Vadim Vieru: „Asociația Promo-Lex realizează astfel de rapoarte tradițional. Anul acesta am decis să ne focusăm doar pe două drepturi, este vorba de dreptul de a nu fi supus torturii și relelor tratamente și libertatea și siguranța persoanei. Ne-am axat pe evenimente politice, evoluții, involuții care au avut loc în Republica Moldova, dar și în regiunea transnistreană.
Referitor la dreptul de a nu fi supus torturii, în anul 2016 au avut loc destul de multe evenimente importante, inclusiv, Moldova a fost evaluată în cadrul procesului de evaluare periodică universală unde a fost critica pentru lipsa de reforme în domenii specifice legate de investigarea torturii, respectarea drepturilor persoanelor cu dizabilități în instituții psihiatrice, dar și probleme mai vechi, cum ar fi asigurarea condițiilor de detenție în penitenciare și asigurarea asistenței medicale.
Referitor la dreptul la libertatea și siguranța persoanei sunt reflectate în mai multe probleme, dar este pus un accent pe aplicarea nejustificată a arestului preventiv, pe acele devoluții care au avut loc la noi inclusiv, la nivel de pornire a unor cauze penale, în privința unor judecători, care bănuim că va duce la anumite situații în care judecătorii nu vor mai fi în situația în care ar aplica arestul sub presiunea procurorilor, având în vedere că de exemplu în cazul judecătorului Muntean pentru că a eliberat din arest unele persoane din lipsa unor probe care nu au fost prezentate de către procurori, i s-a pornit o cauză penală. Și multe alte situații care denotă că de fapt problema în domeniul motivării din instanța de judecată de la aplicarea arestului și alte chestiuni specifice nu se vor schimba în timpul apropiat.”
Europa Liberă: Când vorbim de dreptul la libertate și siguranță, despre ce vorbim? Și cum se manifestă aceste rele tratamente?
Vadim Vieru: „Când vorbim de dreptul la libertate și siguranță vorbim despre acele garanții care trebuie să le asigure legislația și statul […] atunci când privează persoana ilegal de libertate. În raportul cu privire la respectarea dreptului la libertate și siguranța persoanei au fost evidențiate probleme principale legate de nemotivarea încheierilor instanțelor de judecată. De exemplu, persoane în privința cărora pot fi aplicate anumite alternative la detenție, a săvârșit de exemplu o infracțiune mai puțin gravă, ei ar putea fi plasați în arest la domiciliu, ar putea fi aplicate alternative la detenție.
Cu toate acestea, judecătorii la solicitarea procurorilor decid totuși să le aplice arest, în condițiile în care penitenciarele din Republica Moldova sunt supra-populate, cunoaștem foarte bine care este situația cu condițiile de detenție de acolo și ajungem să fim condamnați la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului.”
Europa Liberă: Relele tratamente, actele de tortură se comit pe întuneric, pe ascuns, ferit de ochii lumii... Cum se fac statisticile în acest sens și câtă realitate încape în ele?
Vadim Vieru: „Referitor la tortură avem progrese, nu putem spune că avem regrese, dar totuși situația este încă îngrijorătoare. Avem în cadrul Procuraturii Generale o secție specializată anti-tortură și în fiecare procuratură teritorială câte un procuror specializat care investighează cauzele de tortură.”
Europa Liberă: Deci există anumite mecanisme dedicate acestei probleme…
Vadim Vieru: „Da. Mecanismele aceste au apărut sub presiunea evenimentelor din 2009, pentru că atunci cunoaștem că a fost aplicată în masă tortura și a fost presiunea comunității internaționale și în 2010 a fost creată această secție anti-tortură. Dar referitor la statistici, o face această secție, legată de investigarea infracțiunilor de tortură.
Anul trecut, au fost aproximativ 600 de plângeri, dintre care urmărirea penală a fost pornită în puțin mai multe de o sută. Respectiv, chiar dacă există un număr destul de mare de plângeri, nu se pornesc cazuri penale la toate. În plus, din aceste peste o sută de plângeri nu toate ajung la instanța de judecată. Noi am dori să aflăm de ce este un procent atât de ridicat de refuz în pornirea urmăririi penale și sperăm că azi împreună cu colegii de la Procuratură vom afla cauzele acestui fenomen. Pentru că anterior Curtea a condamnat Republica Moldova în legătură cu investigarea ineficientă a faptelor de tortură și ne dorim să nu se mai ajungă la situații de genul dat.”
Europa Liberă: Situația în regiunea transnistreană este apreciată, sub aspectul drepturilor omului ca fiind îngrijorătoare... Experții internaționali au raportat frecvent, bunăoară despre condiții proaste în celulele de detenție. Cum se explică asta? Și de ce se consideră că există o discrepanță mare la acest capitol? La urma urmei, e vorba de două maluri a unui singur râu…
Vadim Vieru: „Cu privire la respectarea acestor două categorii de drepturi în regiunea transnistreană putem spune că e un dezastru total. Situația regresează pe an ce trece și nu este doar o afirmație, având în vedere că suntem o organizație care monitorizează situația drepturilor omului de acolo, dar o spun și beneficiarii noștri care vin și ne informează despre acest lucru.
Vă dau doar câteva date statistice ca să înțelegeți amploarea problemei. Referitor la numărul persoanelor deținute în regiune transnistreană, rata de încarcerare este de 500 de deținuți la 100.000 de locuitori, în regiunea transnistreană la moment sunt aproximativ 400.000 de locuitori, dacă nu mai puțin. O astfel de rată de încarcerare depășește cu mult toate ratele de încarcerare din statele Uniunii Europene, dacă facem abstracție de la faptul că regiunea transnistreană este un stat de facto. De exemplu, media de încarcerare din UE este de aproximativ o sută de deținuți la 100.000 de locuitori, când în regiunea transnistreană e de 500 de deținuți la 100.000 de locuitori. Asta ce ține doar de deținuți.
Condițiile acolo sunt dezastruoase. Sunt alocați foarte puțini bani de administrația regiunii pentru penitenciare. Nu știu dacă aș greși dacă aș spune că deținuții acolo nu sunt considerați oameni de către reprezentanții administrației de la Tiraspol: nu le este asigurată asistența medicală, au loc destul de multe decese dubioase în penitenciare. Și cel mai grav e că nimeni nu poate să meargă să monitorizeze aceste situații, chiar dacă de multe ori am abordat această problemă pe cazuri individuale și am încercat să aducem la cunoștința organizațiilor internaționale, guvernului despre necesitatea de a efectua anumite vizite de monitorizare în aceste penitenciare. Vedem că nimeni nu prea se grăbește de a crea un mecanism ca aceste locuri să fie monitorizate.”
Europa Liberă: Republica Moldova are angajamente în materie de protecție a drepturilor omului... Regiunea transnistreană ce angajamente își are asumate privind drepturile omului?
Vadim Vieru: „Republica Moldova când semnează anumite convenții internaționale nu ezită să înainteze tot timpul rezerve teritoriale în legătură cu respectarea drepturilor omului în regiunea transnistreană, adică ca să nu implementeze anumite convenții în această regiune, cu toate că și Comisia pentru Drepturile Omului și CEDO în cauza Ilașcu și în alte cauze a spus că atunci când este vorba despre protecția drepturilor omului, astfel de rezerve nu pot fi valabile. Cu toate că administrația de facto din regiunea transnistreană încearcă să simuleze anumite procese, încearcă să implementeze anumite convenții, cu toate că acest lucru este doar declarativ.”
Europa Liberă: Clasa politică, autoritățile, în ce măsură înțeleg tortura, relele tratamente la modul practic... Sau mai există atitudinea asta: „mare scofală”?
Vadim Vieru: „Eu cred că autoritățile deja înțeleg problema. Dar totuși trebuie să fie depuse eforturi substanțiale pentru a proteja drepturile persoanelor cu dezabilități mintale în special, pentru că acum apar la suprafață foarte multe cazuri de rele tratamente aplicate în privința acestor persoane și evident că autoritățile să depună eforturi să-și execute obligațiile pozitive în legătură cu respectarea drepturilor omului în regiunea transnistreană, pentru că acolo tortura este la ea acasă.”
