Vasăzică, intru într-un magazin să cumpăr nişte plăcinte. Am mănuşi şi port mască. Vînzătoarea, o tînără zîmbitoare, nu are mască. Îmi dă plăcintele ca şi cum totul ar fi OK. O întreb totuşi de ce nu are mască şi ea bombăneşte ceva confuz.
Alt episod. În dimineaţa zilei de joi, în autobuzul nr.9, cel care vine de la Codru, se adună vreo 25 de oameni. Numai vreo 10-11 dintre aceştia poartă măşti. Ceilalţi nu le au. Iar distanţa dintre oameni în autobuz e de vreo 50 de centimetri. E normal asta? Nu e cam riscant?
În mijlocul pandemiei, am parte de un mare ghinion şi constat că dintr-o ţeavă îmi picură apa de ceva timp. Trebuie să chem un instalator, unde mai pui că apa care se scurge din ţeavă poate cauza pagube celor care locuiesc la etajul de mai jos. Ei bine, instalatorul vine fără mască. Îmi rezolvă problema, fapt pentru care îi sunt recunoscător, dar e fără mască şi descoperă o altă problemă, şi e nevoie să mai chem un meşter. Acesta va dori să vină? Şi cum va veni?
În magazin, fojgăie o sumedenie de oameni fără măşti. Unii nu se sinchisesc să treacă pe lîngă mine, alţii vor să scoată ceva din dulapul frigorific exact în clipa în care scot eu produsul alimentar.
Ce vreau să spun? Moldovenii nu vor să poarte măşti sau poate nu au bani pentru ele. Prin urmare, virusul nu va pleca. Şi e aproape imposibil să-l eviţi. Eu unul încerc să mă împac cu ideea că va trebui să-l înfrunt. Dacă după 15 mai, cînd va începe un soi de relaxare, oamenii nu vor purta măşti, vom avea mari probleme şi suferinţe.
