„URSS nu a vrut bine acestui petec de pământ”

Agafia Arventii, născută la 3 martie 1932 satul Vanțina, județul Soroca. Absolventă a Institutului Pedagogic din Tiraspol. 52 de ani a fost profesor școlar de chimie și biologie în satele Schineni și Baxani, raionul Soroca.

Luni

A trecut o săptămână de la Paști și începe alta cu Paștele Blajinilor zi în care îi pomenim pe răposați. Este o zi mohorâtă de dimineață, mergem la cimitir. La mormântul soțului domnește liniștea, parcă aud un ecou al conviețuirii noastre de 62 ani. Urmează resemnarea la mormintele părinților, aici ei sunt împreună. Gândurile mă duc la anii copilăriei fericite și a adolescenței cu altă fațetă – convingerile tatălui meu care vorbea contra puterii sovietice, URSS care nu a vrut bine acestui petec de pământ. Mi-am amintit-o pe mama pe care niciodată nu am văzut-o dormind, seara torcea când noi adormeam, iar dimineața era gata mâncarea când noi ne trezeam, mai cu seamă pe timpul foametei, care a trăit-o cu 3 copii fără tata. Din 1953 și până la decesul lor au fost împreună, au mai ridicat doua case și nu au luat nimic cu ei. Amintiri, amintiri…..

Drumul de la cimitir spre casă mi se pare lung. Luăm prânzul cu fiica Lucreția –doctor, care spre surprindere azi nu mai lucrează, Alexandra – nepoata Lucreției de la fată și soțul ei Loghin Trofimov care spune câteva cuvinte despre părinții adormiți și rudele împrăștiate în anii 1946-1949 în două direcții: cei mai înstăriți în România, cei cu studii - în Siberia. Suna telefonul - vine Lucica, nepoata de la fiica mai mare – Minodora, a venit cu familia ei și vorbim despre școală, serviciu, reușitele strănepoatei Delia la dansuri, ale strănepotului David la tenis, noutăți din familia lor, despre noua ei monografie. După câteva ore familia Luciei este gata de plecare la Chișinău, dar îmi apare un tablou de neuitat: cât de dor le era nepoțeilor de părinți, când mama și tata lucrau în Nicaragua. Nepoții au crescut la noi 4 ani și numai când venea familia Lucreției și a lui Andrei Testemițanu pentru a-i vizita pe copii lor înveseleau și nepoții noștri. Și acum, ce mare și responsabilă s-a făcut Lucia, nepoata mea doctoriță.

Seara este liniștită, se leagănă ușor crengile copacilor, la televizor secvențe din cimitire – morminte, preoți, colaci, prosoape, ouă roșii și oameni, oameni,oameni…

Marți

Soroca, centru cultural remarcabil al Republicii Moldova, vechi târg medieval, localitate cu o istorie milenară, declarat oraș istoric, se vede și albia bătrânului Nistru ce curge, curge…. Dimineața este clară, a apărut soarele, deja viața are culoare. Eu am ce trebălui: puii trebuie scoși afară că este cald, ginerele îi aduce, eu îi împart conform vârstei și îi hrănesc separat. Dar și îi păzesc sa nu vină pisicile sau hulubii să le fure hrana. Am predat biologia și îmi amintesc că găina este pasăre omnivoră, originară din India. Găina domestică trăiește 5-10 ani, dar sunt cazuri când găinile au trăit 20 de ani.

Cu toate că inima bate de 300 ori/minut durata vieții acestora nu va depăși 2 ani. Trec cu privirea spre cocoș - cocoșul este un mascul poligam, adică calcă trei găini la rând și are un puternic instinct de apărător al femelelor. Cocoșul este prezent în artă, are însemnătate heraldică, fiind întâlnit pe stemele câtorva zeci de localități ex. stema comunei Saint-Tropez (Franța), Stema orașului Oran (Algeria), de asemenea fiind unul din simbolurile naționale ale Portugaliei. De la păsări vin la emisiunea lui Alexandru Vasiliev „Modnîi prigovor” care odată cu schimbarea stilului femeilor reflectă asupra modei din diferiți ani și generații așa cum a făcut-o la Chișinău vorbind cu respect despre garderoba și eleganța femeilor celebre din Moldova și România anilor 30 ai sec XX.

Urmează cina care este servită în grabă deoarece fiica a venit peste 12 ore de la dejun și discuțiile sunt cotidiene. Evenimentul lunii: organizarea la Soroca la 15 mai, în cadrul Nopții Muzeelor 2019 - Show spectaculos la Cetatea Soroca cu motto-ul „The show must go on!” Acum cetatea Soroca arată altfel, dar pe timpul inundației din 1967 numai turnurile cetății se vedeau, ea fiind neacoperită. S-a făcut mult pentru păstrarea comorilor medievale.

Un loc de plimbare – oraș cu istorie ce datează de 7 secole. De altfel, pământurile din partea locului au dat personalități marcante în cultură, politică și știință – Constantin Stere (1865-1936)-fost om politic, jurist, savant și scriitor; Arcadie Donos (1923-2002), poet, prozator, dramaturg, actor de teatru şi cinema (România), Teodor Porucic (1878-1954), şef al Secţiei Miniere a Zemstvei din Chişinău, om de ştiinţă, profesor în geologie; Ion Druţă (a.n. 1928) este un scriitor, poet, dramaturg și istoric literar din Republica Moldova, membru de onoare al Academiei Române; T.A. Aleinicov(1860- 1929)- preşedintele zemstvei judeţene Soroca, Nicolae Soltuz 1864- 1940 (primar 1900-1924), Emanuil Gavrilița (1847-1910)fost avocat, jurnalist și om politic, directorul ziarului Basarabia, prima publicație periodică de limba română din provincia Basarabia (1906-1907). Cum au reușit în timpuri tulbure de la un stat la altul? Au reușit, am toată admirația!

Miercuri

Ziua promite a fi caldă, puii, plivitul la usturoi, admir „Floarea paștelui”, plantez câteva vâzdoage și narcise și merg să mă relaxez. Iau o carte, este Bel-Ami de Guy de Maupassant - ilustrul nuvelist francez. Cartea am citit-o de mai multe ori, dar însăși scriitorul are o istorie interesantă prin faptul că în 1949 când eram practic orfană (mama și tata erau deportați) mătușa Natalia, soția lui Grigore Marciuc (fost director al școlii din Hristici) unde activam ca învățătoare mi-au făcut o vizită dusă de un cavaler pe numele Lionea Caldare, care avea în palmares trei clase de liceu și am dus discuții în câteva seri lungi și cu frica să nu vină miliția să mă trimită în Siberia.

Vorbeam despre lucruri generale, dar Lionea aducea vorba cu exemple din Alexandre Dumas despre curțile regelui Henry sau piesa despre regina Suediei Christine, dar când de câteva ori a pronunțat Guy de Maupassant eu am înțeles că sunt departe de cunoștințele lui literare și m-am retras. Am învățat o lecție, așa că în 1955, după ce am citit romanele ce le-am găsit pe la rudele cu studii și întâlnindu-l pe Lionea la o conferință a învățătorilor la Soroca, ași fi spus, hai acum să discutăm și despre Maupassant și despre alți scriitori așa ca John Galsworthy cu personajele din Saga Forsyte. Amintiri, amintiri….Sună telefonul, este strănepotul David, are o problemă la chimie și nu-i permite să plece cu colegii la plimbare. Încerc să-i dau o mână de ajutor, rezultatul este corect. Ura, pleacă la Valea Morilor. Consult manualul de chimie pentru clasa a 7-ea, materialul este dificil.

Spre seară alt sunet, este Victoria, care are un fel de dare de seamă – a pregătit pentru o publicație un articol și l-a trimis la redacție. Află de isprăvile fiicei ei Alexandra care petrece vacanța la bunica.

Joi

Dimineața este răcoroasă dar prevestește vreme bună, merg să răresc căpșunele după metoda mea, după care merg la pui. În curte au căzut crengi și începe marea curățenie împreună cu ginerele. Când intru în casă la Skype este Daniel (strănepotul de la Corneliu) și îmi prezintă lucrările fotografice ale fraților cu tematici diferite: la studii, sport, hobby.

Prima fotografie e făcută la un aparat profesional, este strănepoata Victoria (la școală, dans, pictură, gimnastică și studiind engleza) și seria de fotografii ale fratelui Emanuel – la școală, polo pe apă și la pictură, fratele lui Anatol care a hotărât să se facă stomatolog în fotografie cu un dinte – mulaj (absolvent al Centrul de excelență în medicină și farmacie). Nepotul Corneliu și soția lui Irina sunt protagoniștii unei alte fotografii. Planurile de viitor includ fotografiile verișorilor. Mai are de lucrat, dar trebuie și lecțiile de învățat și de engleză să nu uite.

Toată ziua aud păreri despre 9 mai. Oare ce sărbătoresc moldovenii? Pentru mine e Ziua Europei și nu accept acestei date.

Seara s-a furișat pe neprins de veste. Vine Lucreția de la policlinică cu un vraf de fișe medicale. Se pare că s-a digitalizat medicina, ce mai este și asta, explicația este simplă, nu se reușește în 15-20 minute să consulți pacientul, să prescrii tratament, rețete, să explici și să scrii. Ia încercă să faci asta? Mă resemnez, are probabil dreptate, dar oricum cina este gata și o luăm împreună.

Vineri

Cu ani în urmă 10 Mai a fost Ziua Regalității României între 1866-1947. Azi la statuia Regelui Carol I din Piața Palatului Regal din Bucureşti, a avut loc o ceremonie militară de depunere de flori şi un spectacol militar în memoria fondatorului dinastiei regale şi al statului român modern unde au fost prezenți Majestatea Sa Margareta, Custodele Coroanei, principele Radu şi principesele Elena, Sofia şi Maria. Privesc la televizor și gândurile mă duc departe, spre acei ani când participam la așa evenimente cu elevii de la școală. Ies afară si merg pe malul Nistrului, străzi, clădiri, mai vechi mai noi, dar una îmi este dragă sufletului– școala pedagogică unde acum 70 ani (iunie 1949) am pășit pragul instituției la frecvență redusă pentru a deveni învățătoare. O altă clădire ce trezește amintiri este fostul liceu de băieți Alexandru Xenopol, aici întâlnesc o fostă elevă care emoționată, cu lux de amănunte îmi povestește că în clădire au fost găsite documente ce datează cu peste 100 ani.

Ce informații au păstrat din acea perioada, cât costau studiile sau cecuri bancare, notele elevilor, lucrările lor?

Iau Ziarul raional ”Observatorul de Nord” și citesc noutăți – Corul Belcanto din Soroca a obținut Premiul Mare de muzică sacră. La Soroca se va organiza un târg de caritate și satul Bădiceni va găzdui Festivalul covorului. Am făcut covoare și le-am dăruit fetelor, am covoare și de la mama, ce au 100 ani.

Primesc un anunț telefonic, vine Minodora cu soțul ei Marin. Salut, cadouri, cină și darea de seamă, inclusiv despre concediul lor scurt din Abano Terme, Italia. Am râs, am plâns, am ascultat, unde am înțeles, unde nu prea.

E seară târzie, luminile s-au stins, iar gândurile nu mă lasă în pace: am crescut 2 fete acum familia are 22 de membri, toți locuiesc în Republica Moldova și consider că sunt realizați. Gânduri, gânduri, gânduri…