Într-o curte din sectorul Buiucani al capitalei, cineva a lăsat, lângă tomberoane, o maşină de spălat rufe veche, un pat vechi, un televizor vechi, un cuptor cu microunde uzat şi... un scaun de WC... Am postat o fotografie cu maşina de spălat rufe lăsată în curte, pe pagina de Facebook a Europei Libere, şi mare mi-a fost mirarea să constat că majoritatea comentatorilor îl lăudau pe omul care s-a descotorosit de aceste lucruri, întrezărind un soi de grijă a lui pentru cei mai sărmani, care, chipurile, vor putea acum să profite de chilipr.
Am o altă părere. Impresia mea e că acel cetăţean nu a lăsat lucrurile acelea în curtea noastră cu gândul la nevoile oamenilor mai nevoiaşi, ci pur şi simplu le-a trântit acolo, vrând să scape de ele. E cel mai simplu lucru. Nu cauţi nişte locuri speciale în care acele lucruri pot fi lăsate, nu cauţi nişte oameni care cu adevărat au nevoie de ele, ci le scoţi afară şi le trânteşti în mijlocul unei curţi. Şi mai departe de doare-n cot ce se întâmplă cu lucrurile alea.
Şi-apoi e normal să stea un scaun de WC în mijlocul unei curţi? Vi se pare OK? Şi mai e ceva. Nu se ştie în ce măsură acele lucruri mai pot fi folosite de alţii. Era acolo un televizor matuselemic pe care nu cred cineva să-l jinduiască şi care nu părea deloc funcţional. Dar câţi oameni şi-ar dori scaunul acela de WC, îngălbenit şi folosit ani de zile de altcineva? Au trecut patru zile şi nimeni nu se grăbeşte să ia maşina de spălat uzată. Şi ea stă în curtea noastră. Şi cât timp va mai sta? Sau poate eu trebuie s-o evacuez?
Cică aşa se procedează în multe ţări ale lumii, au precizat pe Facebook cei cu laudele. Mie însă mi se pare un gest dizgraţios, generat de lene, nu de dorinţa de a ajuta pe cineva. Există în ţara asta locuri în care pot fi duse electrocasnicele vechi şi alte obiecte uzate?
Ştiam că sunt. Şi chiar dacă nu există, mi se pare de domeniul evidenţei că locul unui scaun de WC vechi nu e în faţa ferestrelor noastre…
