În condițiile unui deficit de militari care împiedică eforturile Ucrainei de a opri invazia Rusiei în est, țara se confruntă, de asemenea, cu o lipsă critică de angajați în sectoare industriale vitale, cum ar fi energia, apărarea și construcțiile.
Având în vedere acest fapt, guvernul ucrainean a lansat o inițiativă care vizează înființarea așa-numitelor „centre de unitate” în țările cu un număr mare de refugiați ucraineni, ca parte a unui efort mai amplu de a inversa deficitul de forță de muncă al Ucrainei și de a încuraja măcar o parte din cei plecați să revină acasă.
„Acestea nu sunt centre pentru întoarcere”, a spus ministrul unității naționale al Ucrainei, Oleksii Cernîșov, referindu-se la birourile deschise în UE. „Acestea sunt centre de sprijin și unitate, centre pentru conectarea ucrainenilor cu patria lor. Ele vor oferi servicii care îi vor sprijini pe ucrainenii refugiați”.
Cernîșov, care este și vicepremier în guvernul de la Kiev, a dat asigurări că ucrainenii interesați să revină acasă ar putea fi scutiți de mobilizarea militară, spunând că autoritățile sunt pregătite să reintegreze lucrătorii calificați care sunt necesari în multe domenii critice din economia țării.
Rămâne de văzut, totuși, câți ucraineni se vor simți suficient de în siguranță pentru a accepta oferta, în condițiile unui război încă în desfășurare și a unei economii locale cu oportunități limitate, după aproape trei ani de lupte.
Europa Liberă a vorbit cu refugiați ucraineni din Germania - care acum găzduiește aproximativ 1,2 milioane de refugiați ucraineni, inclusiv 350 de mii de copii - și aceștia au spus că revenirea acasă nu este o decizie pe care ar lua-o cu ușurință, mulți dintre ei nefiind siguri dacă se vor întoarce după ce și-au construit o nouă viață în străinătate.
Chiar și așa, Ucraina își continuă planurile pentru „centrele de unitate”. Negocieri sunt deja în curs de desfășurare cu guvernele Cehiei, Poloniei și Germaniei pentru a înființa aceste organizații în lunile următoare, despre care Kievul spune că vor servi în principal drept centre culturale și comunitare, oferind în același timp asistență la relocare oricăror ucraineni care doresc să revină.
„Nu voi aparține niciodată acestui loc”
Dacă Kievul vrea să reușească în strategia sa, va trebui să atragă înapoi oameni ca Danilo.
Avea 17 ani când el și familia sa au fugit în Germania din regiunea Harkov în martie 2022, la o lună după invazia pe scară largă a Rusiei.
Acum el studiază la o universitate germană din Bavaria și este deja în al treilea semestru. După aproape trei ani de locuit în Germania, îi vorbește fluent limba și spune că nu are de gând să revină acasă în viitorul apropiat, în ciuda faptului că integrarea nu a fost mereu ușoară.
„Înțeleg că nu voi aparține niciodată acestui loc pe deplin, 100%”, spune el, adăugând că simte că „va rămâne întotdeauna un străin” în Germania.
„Dar în Ucraina, dacă mă întorc în orașul meu natal, va trebui să reiau totul de la zero”, spune. „Nu am literalmente nimic acolo. În prezent, am un cerc de prieteni și profesori aici, m-am integrat deja în mediul studențesc local. Prin urmare, nu văd niciun rost să renunț la studiile mele la o universitate europeană”.
Danilo, care a cerut Europei Libere să nu-i publice numele de familie, spune că nici familia sa nu are de gând să se întoarcă la Harkov.
„Părinții mei ar dori să revină”, spune el. „Le este mai greu să se adapteze la societatea germană: le este dificil să învețe limba. Dar am un frate și o soră mai mici care merg deja la o școală germană. Ei sunt mai în siguranță aici și se simt mai încrezători.”
Danilo spune că îi place ideea centrelor de unitate, cu condiția ca nimeni să nu fie forțat să revină.
El însuși se îndoiește că s-ar putea întoarce prea curând, chiar dacă războiul s-ar termina, având în vedere oportunitățile mai bune disponibile în Germania.
„În viitor, când voi realiza că am devenit un specialist bun și pot face ceva important pentru Ucraina, aș lua în considerare posibilitatea de a mă întoarce”, spune el. „La urma urmei, aceștia sunt oamenii mei, țara mea, mediul meu. Chiar și așa, mi-e greu să îmi imaginez asta acum”.
Un alt motiv pentru care Danilo spune că ar ezita să revină acasă este că se teme de modul în care va fi tratat de cei care au rămas.
„Îmi fac griji că, dacă mă întorc, dacă fratele și sora mea se întorc, am putea fi tratați diferit”, spune el.
„Poate de unii oameni... nu voi spune de toată lumea, dar teoretic am putea să ne confruntăm cu agresiune sau negativitate pentru că am trecut printr-o perioadă foarte dificilă în condiții complet diferite. Unii au fost în siguranță, alții au fost sub foc, iar din această cauză, ar putea fi dificil pentru noi să găsim imediat un termen comun cu alți oameni”.
„Vreau un viitor mai bun pentru copilul meu”
Originară din regiunea Donețk, devastată de război, Irina Vlasova locuia la Kiev înainte de invazia totală a Rusiei, dar a plecat cu partenerul ei în Germania la câteva săptămâni după aceea.
La scurt timp după mutare, cuplul a avut un copil. Acum locuiesc în orașul Bad Staffelstein din nordul Bavariei, iar Vlasova spune că s-ar gândi să revină în Ucraina doar dacă ar fi forțată să facă acest lucru.
„Dacă condițiile sunt favorabile, aș dori să rămân în Germania”, spune ea. „Poate că nu sună foarte patriotic, dar vreau un viitor mai bun pentru copilul meu. Fiul meu este de rasă mixtă. Și știu că, în Ucraina, există mult rasism la nivel cotidian. Aici, în Germania, există legi antidiscriminare și acestea sunt puse în aplicare”.
Aflată în prezent în concediu de maternitate, Vlasova spune că va încerca să se înscrie la un curs de recalificare când concediul se va termina sau să găsească un loc de muncă în sectorul vânzărilor cu amănuntul, după ce a lucrat anterior în domeniul relațiilor cu clienții în Ucraina, deși trebuie să-și îmbunătățească abilitățile de limba germană.
Cea mai mare îngrijorare a ei în acest moment, însă, este posibilitatea unei schimbări politice în Germania, care urmează să organizeze alegeri federale în cursul acestei luni. Ea consideră ascensiunea partidului de extremă dreaptă, anti-migranți Alternativa pentru Germania (AfD) ca o amenințare serioasă.
Această îngrijorare a fost agravată și de declarațiile recente a unui lider al AfD din parlamentul bavarez, care a spus că crede că toți refugiații ucraineni ar trebui să părăsească țara imediat.
„Cred că, până în 2026, când protecția temporară va expira în Germania, (AfD - n.r.) este puțin probabil să facă ceva, dar orice se poate întâmpla după aceea”, spune Vlasova.
„Cum mă voi simți în siguranță, mă voi întoarce”
Alți refugiați ucraineni, însă, spun că ar fi mai mult decât fericiți să se întoarcă acasă de îndată ce circumstanțele o vor permite.
„Am studiat limba. Am urmat cursuri. Dar perspectivele mele aici nu sunt așa de strălucite”, a spus Larisa Korableva, care a venit în Germania din Kramatorsk.
Înainte de război, ea lucrase ca director adjunct de școală, dar de la refugierea în Germania, bariera lingvistică și cerințele birocratice au făcut dificilă găsirea unui post similar.
În ciuda experienței sale de predare, Korableva nu a reușit să-și găsească un loc de muncă în domeniul ei din cauza problemelor lingvistice. A urmat cursuri de germană organizate pentru refugiați în încercarea de a atinge nivelul de competență intermediar B1 necesar, dar dificultatea limbii și vârsta ei au devenit obstacole serioase.
„Centrul de locuri de muncă mi-a oferit pregătire, dar toate posturile vacante necesită abilități lingvistice mai bune”, spune ea. „Am avut recent un interviu, dar când angajatorul a aflat că nu am un certificat B1, s-a terminat imediat”.
Pe lângă bariera lingvistică, Korableva are și probleme de sănătate.
„În Ucraina am primit un grad de dizabilitate după ce am suferit o leziune, ceea ce înseamnă că nu pot face efort fizic solicitant”, spune ea, adăugând că, deși a încercat să se integreze, a ajuns să-și dea seama că Germania nu va deveni casa ei.
Korableva spune că orice decizie de a părăsi Germania depinde încă de situația din Ucraina, unde orașul ei natal, Kramatorsk, este bombardat constant de rachete rusești.
„De îndată ce va fi în siguranță, mă voi întoarce”, spune ea.
Inițiativa Kievului referitoare la „centrele de unitate” vizează mai ales țări ca Germania, Cehia sau Polonia, unde se află un număr mare de refugiați de vârstă productivă, mai ales bărbații.
Situația este un pic alta în R. Moldova, pe unde au trecut de la începutul războiului circa 1,5 milioane de refugiați ucraineni, dintre care 135 de mii au rămas în țară, potrivit datelor Agenției ONU pentru refugiați și guvernului moldovean.
Cei care se ocupă de soarta lor nu au cunoștință de vreo campanie a statului ucrainean de a-i atrage spre casă din Moldova.
📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te
