Cel de-al doilea an al pandemiei – între timp, s-a publicat şi un Jurnal al pandemiei, de către portughezul Gonçalo M. Tavares –, care a început sub semnul mutaţiei Delta şi se încheie, iată, cu varianta Omicron – hélas! mai avem până la Omega!... –, nu m-a mai luat pe nepregătite, ca în primăvara lui 2020, când mă pomenisem „decuplat” de la sursa de alimentare cu carte. Din cele câteva librării ale Chişinăului, două mi-au asigurat – cu un termen al lui Vasile Romanciuc – pâinea noastră cea din toate filele: Librăria din Hol şi Cărtureşti. Gratitudinea mea se îndreaptă către harnicele albinuţe, librăresele Carolina, Diana, Mariana ş.a.
Să fie o simplă întâmplare că prima şi ultima carte prezentate în 2021 sunt ale unor autori români – Să fim anonimi ca dovlecii. Poveşti cu Emil Brumaru, Editura Muzeelor Literare, Iaşi, 2020, şi Miracol şi catastrofă, de Andrei Codrescu, Cartier, 2021, primul plecat în lumea celor drepţi, cel de-al doilea, peste Atlantic şi în altă limbă, engleza –, aşa că îngăduie-mi-se să încep strigarea numelor câştigătoare cu scriitorii de limbă română. Nu au fost prea mulţi, prezentaţi la Cartea la pachet, vreo trei-patru noutăţi şi cam pe-atâtea reeditări; dintre acestea, două titluri se desprind de pluton:
-
Simona SORA. Complezenţă. Înălţarea la Ortopedie/ Complezenţă. Musafir pe viaţă, Polirom, 2020;
-
Cristian FULAŞ, Ioşca, Polirom, 2021.
Cu străinezii e o poveste mai complicată, iar criteriile de departajare ţin şi de componenta traducerilor – măiestrite, câteva; lăsând mult de dorit, altele –; prin urmare, în cazul unor valori aproximativ egale, a înclinat balanţa felul în care sună româneşte cutare sau cutare operă. De-a lungul anului, am prezentat cărţile unor autori plecaţi demult – Italo Calvino, Primo Levi, W.G. Sebald, William S. Burroughs, Aleksandr Soljeniţîn, Roberto Bolano ş.a. –, care ar putea, doar ele, forma un top ten valoric; dacă scot în faţă doar două titluri – excepţionale, ambele, în nişte tălmăciri model – este pentru a lăsa loc literaturii la zi, în mare formă, pentru care şi servesc de repere:
-
Denis JOHNSON. Fiul lui Iisus (traducere din engleză de Anca Dumitrescu şi Elena Marcu), Black Button Books, 2019;
-
Philippe MURAY. Imperiul Binelui (traducere din franceză de O. Nimigean), Cartier, 2021.
Rămân şase locuri pentru scriitorii contemporani, de pe toate meridianele – de la Orientul Îndepărtat (Japonia, Coreea de Sud, China), trecând prin Rusia, un continent în sine când e vorba de literatură, de passage prin Orientul Apropiat (Turcia, Israel), zăbovind pe Bătrânul Continent şi redescoperind, a câta oară?! Lumea Nouă (America Latină & de Nord). S-o luăm, aşadar, după soare, combinând ideea de zi-lumină cu cea de Carte diem:
-
Kazuo ISHIGURO, Klara şi Soarele, Polirom, 2021;
-
Marina STEPNOVA, Femeile lui Lazăr, Curtea Veche, 2021;
-
Zeruya SHALEV. Viaţă amoroasă, Humanitas, 2020;
-
Hervé LE TELLIER, Anomalia, Pandora M, 2021;
-
Julian BARNES. Bărbatul cu haină roşie, Nemira, 2020;
-
Richard FORD. Viaţă sălbatică, Black Button Books, 2019.
Am mai scos în faţă, în anii trecuţi, pe câţiva dintre aceştia, şi nu voi ezita să-i citesc & recomand şi de-acum înainte, ori de câte ori cineva va publica o nouă capodoperă. Este o mare nedreptate că nu se regăsesc pe lista finală alte câteva scrieri – fie că-i vorba de autori consacraţi (Yu HUA, Ziua a şaptea, Humanitas, 2020; Yasmina REZA, Babilon, Litera, 2019; Hasan Ali TOPTAŞ, Tărâmul celor fără umbră, Curtea Veche, 2021; Javier MARIAS, Inimă atât de albă, Litera, 2021) sau de tineri în plină afirmare (Guzel IAHINA, Zuleiha deschide ochii, Humanitas, 2020 & Carmen Maria MACHADO, Corpul ei şi alte desfătări, Vellant, 2018) –; pomenindu-le aici, practic am dat un top şase de alternativă, iar cele două liste se completează reciproc.
Îmi presor cenuşa păsării Fenix pe creştet – în 2021, n-am prezentat, vai! nici o carte de poezie (şi am citit atâtea, câteva de-a dreptul excepţionale); mă gândesc să iniţiez o rubrică nouă, Biblioteca de fildeş, în care să prezint & comentez (la sfârşit de săptămână?/la început de lună?) un poem al unui autor contemporan, dintr-un volum recent.
Se cuvine amintit şi faptul că, din motive lesne de înţeles, nu am putut prezenta scriitori citiţi în franceză sau rusă, nu c-ar fi lipsit cu totul. Plus que ça, s-a întâmplat într-un caz să încep o carte în română, dar constatând că traducerea nu se ridică la nivelul originalului, s-o închei în rusă. O dată în plus, mi-am adus aminte cu recunoştinţă de inegalabilul Emil Iordache (1954 – 2005), care i-a românizat pe F.M. Dostoievski, Lev Tolstoi, Daniil Harms, Venedikt Erofeev ş.a.
În cel de-al 17-lea an de când prezint Cartea la pachet, am trăit o experienţă singulară – abia întoarsă ultima filă a volumului de nuvele Fiul lui Iisus, al americanului Denis Johnson, că am şi reluat lectura da capo. Asta da, lire en fête!
27 decembrie ’21
