Când Ucraina a fost invadată de forțele ruse, Hirano Takashi nu a părăsit țara, așa cum au făcut-o majoritatea cetățenilor străini. În cadrul proiectului Radio Svoboda Ucraina „Crim.Realii” (Realități din Crimeea – n.r.), Takashi a povestit de ce a decis să rămână și de ce învață limba tătarilor din Crimeea.

Takashi Hirano deja stăpânește limba tătarilor din Crimeea la un nivel începător. „Nivel A1 plus sau A2 minus, ceva de genul acesta”, glumește el. Interesul pentru limbă i-a apărut încă din perioada studiilor universitare la Tokyo. Atunci studia relațiile dintre țările regiunii Mării Negre și i-a atras atenția Hanatul Crimeii, care, în perioada existenței sale, ocupa o parte semnificativă din acel teritoriu.

„Era destul de puternic și juca un rol important la nivel regional la acea vreme. Ei foloseau limba tătarilor din Crimeea, purtau negocieri diplomatice în această limbă, comunicau cu cazacii ucraineni – uneori colaborau, alteori se războiau, dar aveau legături destul de strânse cu ucrainenii. M-a interesat foarte mult și am dobândit o înțelegere mai profundă a Crimeii. Este o limbă distinctă, diferită de cea otomană, turcă sau azeră – are propria identitate”, povestește Takashi. Când a venit să locuiască în Ucraina, și-a amintit de acest lucru și a decis să cunoască mai îndeaproape cultura tătarilor din Crimeea.

Acum este mai ușor să înveți această limbă?

Takashi își amintește că, în urmă cu câțiva ani, când a început să învețe această limbă, nu era ușor. „Am intrat într-o librărie, am căutat materiale didactice – și nu am găsit. Între timp, am aflat că limba este considerată de ONU ca fiind în pericol de dispariție. Am înțeles că aceasta este o problemă serioasă. Lipsa materialelor de studiu contribuie la dispariția limbii sau la deteriorarea situației ei”, povestește el.

Atunci, Takashi a decis să împărtășească dificultățile sale cu activiștii tătarilor din Crimeea. „Trebuie măcar să fie create materiale didactice, astfel încât oamenii interesați, ca mine, să poată începe să învețe limba la un nivel de bază”, consideră jurnalistul japonez. În acea perioadă, la „Casa Crimeii” din Kiev au început să fie organizate cursuri gratuite de studiere a limbii tătarilor din Crimeea. Takashi a aflat despre ele și a început să participe o dată pe săptămână, sâmbăta.

Hirano Takashi a vizitat Crimeea în 2010. I-a plăcut foarte mult Palatul Hanului din Bahcisarai. „O arhitectură foarte interesantă, specifică, peisajul Crimeii – incredibil de frumos. Ca lingvist, pot spune că orice limbă născută pe un anumit teritoriu poate descrie cel mai bine ceea ce există acolo. A învăța o limbă înseamnă a înțelege pământul sau oamenii care au trăit pe el timp de secole”, explică Takashi.

În procesul de învățare a limbii, a început să înțeleagă mai bine cultura tătarilor din Crimeea. „De exemplu, mi-a fost interesant să aflu când se pregătesc ceburek-ii sau iantik-urile. A fost o descoperire. Înainte doar le cumpăram și le mâncam, fără să mă gândesc. Acum știu că ceburek-ul e mai de sărbătoare, iar iantik-ul – mai pentru fiecare zi”, povestește Hirano.

El spune că limba tătarilor din Crimeea, atunci când o înveți, „nu este prea dificilă”, iar în prezent găsirea materialelor didactice este mult mai ușoară decât în urmă cu câțiva ani. Cel mai important este să ai dorință. Singura problemă este că, la Kiev, există puține locuri unde poți exersa cunoștințele dobândite.

„Când învățăm fraze – cum să vorbești într-un magazin, să cumperi produse, să plătești, să primești rest – o astfel de situație, din păcate, nu poate fi găsită la Kiev. Deși, la „Musafir” (restaurant din Kiev cu bucătărie a tătarilor din Crimeea din Kiev – n. red.), uneori poți comanda în limba tătară. Dar nu e chiar atât de simplu. Și, de fapt, asta încetinește procesul de învățare”, spune Takashi.

„Ucraina a fost pentru mine țara visurilor”

Takashi s-a interesat de Ucraina încă din copilărie, în anii de școală. Tatăl său era profesor de geografie și păstra acasă o mare colecție de cărți. Takashi adora să le citească și, într-o zi, a găsit o carte mică despre o țară de care nu mai auzise până atunci.

„Am găsit o carte despre Ucraina. Avea cam 30 de pagini – despre istorie, țară, industrie, limbă, politică, probleme etc. Scria și despre tătarii din Crimeea – că în anii ’90 au început să se întoarcă în Ucraina, în Crimeea”, își amintește el.

Hirano Takashi a început să caute informații suplimentare și să corespondeze online cu ucraineni. A aflat că în Tokyo există o universitate unde predă un profesor care studiază chiar Ucraina. Alegerea a fost făcută. Takashi s-a înscris acolo și a început să învețe limba ucraineană și să studieze țara. Totuși, după absolvire, nu a reușit să găsească în Tokyo un loc de muncă unde să-și poată aplica cunoștințele despre Ucraina. A început să lucreze ca fotograf freelancer.

După un timp, și-a dat seama că nu a obținut succes în acest domeniu și a decis să încerce să găsească un loc de muncă în Ucraina. A găsit un post vacant de profesor de limba japoneză la Universitatea Națională „Ivano Franko” din Lviv. A depus candidatura și a fost acceptat. Astfel, în 2008, Hirano s-a mutat în Ucraina.

Înainte de mutare, mai fusese în Ucraina ca turist. Vizitase Dnipro (pe atunci Dnipropetrovsk – n. red.), Ivano-Frankivsk, Lviv, Kiev.

„Pentru mine, încă din copilărie, Ucraina a fost țara visurilor. Și eram încântat – în sfârșit, vedeam țara despre care visasem”, își amintește Takashi. Încerca să vorbească cu toată lumea în ucraineană, iar localnicii îl ajutau – cum să pronunțe mai bine anumite cuvinte. A gustat bucătăria ucraineană și a fost încântat.

După ce s-a mutat, a început să observe diverse probleme – de tipul celor despre care localnicii povestesc uneori.

„Turiștii nu le văd, dar când începi să trăiești aici, devin dificultăți personale. Dar, de fapt, exact asta îmi doream – să simt Ucraina, nu doar să o văd superficial. Aș numi asta o dorință de cercetare – să înțeleg cât mai profund. Vreau să pot spune cu încredere că, într-adevăr, cunosc această țară”, explică Takashi.

În 2014, s-a angajat ca politolog la Ambasada Japoniei în Ucraina. În Kiev era în plină desfășurare Revoluția Demnității, iar clădirea ambasadei japoneze se afla chiar lângă Piața Independenței.

„Am urmărit evenimentele de foarte aproape – inclusiv ocuparea Crimeii de către Rusia, începutul invaziei în Donbas, cum s-au desfășurat lucrurile și așa mai departe. Transmiteam [știri] la Tokyo în calitate de expert, adunam informații – aceasta era munca mea”, își amintește Takashi.

Misiunea de a le vorbi japonezilor despre Ucraina

La începutul anului 2022, Hirano lucra deja ca jurnalist la agenția națională de presă „Ukrinform” din Kiev. Apărea în mass-media japoneză ca expert: scria știri despre Ucraina, explica contextul războiului purtat de Rusia împotriva Ucrainei.

„Explicam că este un conflict de durată, un război lung, care a început încă din 2014. Adesea [japonezii] fie uitaseră, fie știau puțin, fie erau influențați de narațiunile rusești. Iar eu, cu dovezi, explicam că Rusia caută constant să supună Ucraina influenței sale”, povestește jurnalistul japonez.

Pe 24 februarie, în ziua în care Rusia a început invazia pe scară largă în Ucraina, Hirano nu și-a abandonat munca. „Am început să scriu știri fără întrerupere – până la două sau trei noaptea. Cât mai repede, cât mai mult. Părinții mi-au scris că sunt îngrijorați și că poate ar trebui să plec cât mai curând. Le-am răspuns că nu am timp – trebuie să lucrez”, explică Takashi.

El consideră că este de datoria sa să le spună japonezilor ce se întâmplă în Ucraina. „Și, cel mai important moment, nu pot să-mi abandonez munca, pentru că este o datorie de expert, nu doar una civică. Sunt foarte puțini oameni în Japonia care pot explica de ce se întâmplă toate acestea, de ce continuă și cum evoluează. Eu pot. Așadar, sunt obligat să fac asta”, spune jurnalistul.

„Japonia ajută Ucraina în mod conștient”

Takashi Hirano a scris două cărți despre Ucraina. Una dintre ele – „Ukrainian fanbook” – vorbește despre tot ce ține de Ucraina: orașe, cultură, tradiții.

„Pentru ca japonezii să observe Ucraina – nu doar ca nume [de țară], nu doar ca un stat mare, ci ca un loc unde trăiesc oameni, unde se păstrează tradiții și cultură, unde viața continuă cu adevărat. Și este foarte fascinantă și interesantă. Dacă voi povesti despre asta, mă vor asculta. Atunci îi vor vedea pe ucraineni ca pe ai lor – sau, mai corect spus, ca pe niște apropiați. Aceasta creează o bază emoțională care stârnește empatie”, povestește Takashi.

El consideră că acesta a fost unul dintre motivele pentru care japonezii au susținut Ucraina la începutul invaziei pe scară largă.

„Acum, când sunt invitat la emisiuni în Japonia, aproape că nu mă mai confrunt cu mituri despre Ucraina. Oamenii sunt bine informați. Au citit, au studiat, au analizat, inclusiv cărțile mele. Adică au cunoștințe de bază. Singurul lucru pe care îl întâlnesc uneori este ideea că ucrainenii ar putea ceda sub presiunea SUA sau a altcuiva. Eu le spun: «Nu, nu văd o astfel de stare de spirit în societate». Dacă ne-am preda, în Ucraina, Rusia ar putea, pur și simplu, să continue. Sau o încetare a focului ar putea fi folosită pentru a-și aduna forțele și ar începe o nouă agresiune. Japonezii nu înțeleg pe deplin cât de hotărâtă este societatea aici – cât de serios tratează teritoriul, suveranitatea, însăși existența statului. Așa că trebuie să explic: nu este așa cum vă imaginați”, spune jurnalistul.

Takashi consideră inacceptabil pentru japonezi faptul că Rusia, „membră a Consiliului de Securitate al ONU și deținătoare de armament nuclear, vrea pur și simplu să cucerească Ucraina prin forță”. De asemenea, el crede că Tokyo oficial prețuiește și dorește să păstreze ordinea juridică internațională.

„Fiecare țară trebuie să existe în conformitate cu dreptul internațional, cu Carta ONU, și nicio țară mare nu are dreptul să folosească forța pentru a constrânge o țară mai mică să facă ceva împotriva voinței sale. Rusia a încălcat [acest principiu], iar Japonia a declarat imediat că așa ceva nu este acceptabil. Dacă am permite o astfel de agresiune, alte mari puteri din alte regiuni ale lumii ar putea crede că este acceptabilă. De aceea, Japonia solicită respectarea ordinii internaționale și ajută Ucraina în mod conștient”, spune Hirano.

Jurnalistul japonez consideră că sarcina sa este să-i ajute pe conaționalii săi să înțeleagă acest lucru.

„Trăind cu războiul”

Takashi Hirano a scris și o carte despre viața în Ucraina – „Trăindu-ți viața pe timp de război”. În iulie 2025, a avut loc expoziția sa foto cu același titlu. A adunat acolo fotografii, după cum spune el, din viața de zi cu zi.

„Cum comunicăm, cum ne plimbăm, bem vin, citim cărți. Lucruri pe care le poți vedea zilnic în Kiev. Am făcut intenționat această expoziție, pentru că acum viața pare normală. Dar, paradoxal, când viața pare normală, ea devine, de fapt, extrem de prețioasă în timpul războiului. Pentru că totul ar fi putut fi altfel dacă, de exemplu, rușii ar fi intrat în Kiev. Prin această expoziție subliniez că viața este acum incredibil de valoroasă. Chiar dacă pare simplă”, spune jurnalistul.

El vrea să transmită aceste fotografii generațiilor viitoare – pentru ca acestea să afle „pe deplin” despre acest război.

HiranoHirano Takashi nu vrea să părăsească Ucraina. Ar dori să viziteze din nou Crimeea. „Uneori apar discuții: ce vrem să facem după eliberarea Crimeii? Eu răspund mereu: voi merge imediat la o școală de vară de limbă tătară. Posibilitatea de a folosi constant o limbă este foarte importantă pentru învățarea ei. Vreau să-mi îmbunătățesc cunoștințele lingvistice”, își dezvăluie planurile sale de viitor jurnalistul japonez Hirano Takași.

📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te