Cu toate acestea, strângea informații despre abuzurile contra drepturilor omului și despre traiul zilnic în peninsula Crimeea, după anexarea de către Rusia, în 2014.
Din 2016 până în 2020, el a scris pentru proiectul Crimea.Realities al Radio Europa Liberă/Radio Libertea (RFE/RL) sub pseudonimul Nazar Sytnyk.
Din momentul în care Rusia a ocupat peninsula ucraineană Crimeea, în 2014, jurnaliștii ucraineni s-au confruntat cu intimidări și acte de violență fizică.
Până în martie 2015, li s-a mai permis să lucreze doar cu acreditare din partea ministerului rus al Afacerilor Externe – acreditare rar sau deloc acordată. În ciuda riscurilor, Lisak a continuat să scrie despre viața sub ocupație. Și-a pus deseori la bătaie pentru asta propria libertate.
Foloseam acoperirea de blogger
„Am făcut o pregătire de bază”, spune Lisak. „Asta a însemnat că mi-am curățat conturile de social media – am șters toate pozele de la [protestele] Euromaidan, toate care aveau steaguri ucrainene sau soldați ucraineni. Am șters toate conversațiile. Acesta a fost primul pas. Am șters chiar și numerele de telefon, știind că așa... ori, de pildă, am salvat contactele editorilor noștri cu nume complet diferite. Dacă cineva mi-ar fi consultat agenda telefonică, telefonul meu ar fi fost complet curat”.
Aflat încă departe de Crimeea, și-a creat o poveste de acoperire ca să se asigure că faptul că filmează nu ridică suspiciuni și nu atrage atenție nedorită.
Iubesc aerul curat, bloggingul și natura
„Chiar am făcut un canal de YouTube și am pus acolo câteva clipuri video. Pe unele doar le-am luat de pe internet și le-am postat ca și cum aș fi fost interesat de obiective turistice istorice. Unele dintre clipuri erau chiar făcute de mine. Asta a fost parte a acoperirii mele. Chiar am încercat să promovez canalul ca să obțin câteva view-uri. Povestea mea era că eram blogger, copywriter de marketing care lucrează pentru o agenție de publicitate, dar iubeam Crimeea - aerul, natura, bloggingul. Am spus că am călătorit acolo și că aș putea lucra de la distanță din când în când. Asta era acoperirea mea și m-am ținut de poveste”.
Nici familia lui Lisak, nici prietenii lui apropiați și nici măcar unii dintre colegi nu știau ce face cu adevărat.
„De pildă, mama credea că merg în Polonia să muncesc. Aveam chiar o explicație de ce nu o sunam – îi spuneam «sunt în Polonia, e greu să sun de acolo». O perioadă lungă, nici măcar colegii nu au știut. Doar cel mai bun prieten și poate numai alți câțiva știau. Din punct de vedere psihologic, a fost greu. În primul rând, pentru că nu poți povesti nimănui ce faci cu adevărat. De fiecare dată când mă întreba cineva cu ce mă mai ocup, răspundeam «sunt în pauză creativă»”, i-a povestit Lisak jurnalistului RFE/RL Dmitro Evcin.
Lisak a filmat reportaje exclusive în Crimeea ocupată – a scris despre sezonul turistic, presiunea asupra Bisericii Ortodoxe Ucrainene, persecuția tătarilor din Crimeea, despre construirea ilegală a autostrăzii Tavrida, despre Podul Kerci, despre opresiunea comunității LGBT.
Totodată, și-a făcut propriile protocoale de siguranță pentru lucrul în Crimeea.
„Nu am stat niciodată într-un oraș mai mult de trei zile... Aveam un rucsac mare și mă mișcam continuu”, povestește Lisak.
„Câteodată mi se părea – probabil că e paranoia – că cineva mă urmărește. Decideam că trebuie să mă mut. Mă suiam seara într-un autobuz și mă îndreptam spre alt loc, doar pentru că aveam senzația asta. E ca atunci când vezi pe cineva în autobuz și, mai târziu, spre seară, vezi aceeași persoană pe malul apei în alt oraș. Și începi să te întrebi: mi se pare? E coincidență? Sau chiar mă urmărește cineva?”.
La un moment dat, când filma în apropierea orașului Kerci, un activist local i-a cerut numărul de telefon, pentru că ar fi avut ceva important de comunicat. Activistul l-a sunat mai târziu, au stabilit o întâlnire în stația de autobuz, dar nu a mai venit.
I-am văzut: doi agenți FSB tipici
„Stau acolo și îi văd – doi tipi «model» FSB. Am știut imediat. Ei zic: «Bună seara, suntem de la FSB. Cine sunteți? Ce faceți aici?». Le arăt pașaportul ucrainean. Unul spune «vă rog să luați un loc în mașina noastră». Le răspund: «Merg cu voi, dar nu mă sui în mașină». Ei merg ușor în fața mea și încerc să rămân în urmă. Îmi deblochez telefonul din buzunar, mă uit la ecran și îi dau repede un mesaj editorului meu: «Am fost reținut, nu-mi scrie mesaje». Asta e tot ce am reușit să scriu înainte să șterg conversația.
La biroul FSB, Lisak a fost sigur că era interogat de ruși – i-au dat de gol accentul și completa necunoaștere a geografiei din Crimeea.
„M-a luat la întrebări o persoană. Apoi a mai venit una și mi-a pus aceleași întrebări. Apoi a treia a făcut la fel. La acel moment, îmi luaseră deja telefonul”, își amintește el. „La un moment dat, unul dintre agenții FSB intră în încăpere și zice «Artem, ai un frate?». M-am gândit că, chiar dacă îmi curățasem agenda și fratele meu nu era cu siguranță acolo, nu avea rost să mint – dacă voiau să afle, aflau. Așa că am zis «Da, am un frate». Apoi a întrebat: «Și o soră?». Am răspuns: «Nu, nu am o soră»”.
„Apoi a zis ceva bizar: «ei bine, cineva care pretinde că e sora ta tocmai ți-a trimis un mesaj». Se pare că unul dintre editorii noștri pe care reușisem să-l contactez îmi trimisese un mesaj, în care pretindea că e sora mea, în care întreba «Ce faci?»”.
În acel moment, Lisak s-a decis să spună adevărul.
„Atunci mi-am scos legitimația de Radio Free Europe/Radio Liberty —trecuseră deja vreo trei ore de la prima minciună pe care o spusesem. Le-am zis «băieți, filmez și pentru Serviciul Ucrainean al RFE/RL, sunt colaborator. Călătoresc, fac asta și asta». Au răspuns doar: «Am priceput»”.
Apartamentul închiriat de Lisak în Crimeea a fost percheziționat, iar laptopul său și alte echipamente au fost confiscate. Nu a fost găsit nimic ilegal. Apoi, soarta a intervenit în mod neașteptat. El a fost reținut pe 23 februarie, Ziua Apărătorului Patriei, o sărbătoare națională în Rusia.
„I-am auzit mergând pe holuri, plângându-se că le-am stricat planurile de a merge la saună – cu prostituate, fete și așa mai departe”, își amintește Lisak. „Și-au sunat superiorul. Apare șeful și nu știe ce să facă. Niciunul dintre ei nu știe. Erau toți din afara orașului, tip cazaci, și și-au dat seama că i-ar costa o tonă de rapoarte și de muncă suplimentară”.
Aparent, pentru a nu le strica vacanța, ofițerii FSB i-au sugerat lui Lisak să înregistreze o mărturisire video, în care să susțină că a venit în Crimeea doar ca să câștige niște bani. După ce a făcut înregistrarea video, l-au lăsat să plece. La ora 5:00 dimineața s-a urcat într-un autobuz și a reușit să treacă granița administrativă din Crimeea ocupată de Rusia înapoi în Ucraina continentală.
După această încercare, Lisak a luat o pauză de la munca de teren. A lucrat șase luni în biroul din Kiev al Serviciului ucrainean al RFE/RL, după care și-a reluat călătoriile în Crimeea. Timp de aproximativ un an, a călătorit înspre/dinspre Crimeea, unde a făcut reportaje pentru Crimea.Realities. Până când a fost din nou convocat pentru interogatoriu de către FSB.
De această dată, Lisak a fost amenințat cu un proces. A fost acuzat că lucrează ca jurnalist ilegal în conformitate cu legea rusă și că nu a raportat că face călătoriile în Crimeea pentru a munci. În loc să-și aștepte procesul, a decis să riște și a reușit să treacă frontiera încă o dată. După asta, nu s-a mai întors în Crimeea.
Articol preluat de pe Europa Liberă România.
📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te
