Joi 15 decembrie a început operațiunea de protest a polițiștilor belgieni. Cum o scrie, la Bruxelles, Le Soir, relațiile sunt tensionate între guvernul federal și sindicatele de poliție, care au început acțiuni de protest față de promisiunile încălcate ale unei creșteri salariale și abolirea, din 2023, a sistemului de final de carieră la 58 de ani pentru polițiști.
Așa încât, polițiștii din toată Belgia au decis că din 15 decembrie și până pe 15 ianuarie va fi o perioadă de o lună „fără amenzi”: frontul comun sindical îi încurajează pe toți colegii să „își folosească puterea de a educa populația, fiind mai puțin represivi în această perioadă”. În mod clar: să facă doar observații verbale în cazul unor infracțiuni rutiere minore (cum ar fi parcarea în locuri nepotrivite).
Asta în vreme ce miercuri seara mari violențe au izbucnit în Bruxelles după ce Marocul a pierdut, la Cupa Mondială, în fața Franței: scootere în flăcări, bombe fumigene... violențele au debordat în centrul «capitalei Europei» după meciul Franța-Maroc, în urma eliminării Marocului din Cupa Mondială.
Tot așa, joi și vineri, 15-16 decembrie, va avea loc un summit european în Bruxelles, însă poliția nu va da amenzi pentru infracțiuni rutiere în «capitala Europei».
Germania — niciun fel de haos, în ciuda inflației: “Nemții nu sunt ca francezii”
În Germania, însă, lucrurile se întâmplă însă invers, iar atmosfera este cu totul apatică.
Dar unde a dispărut “iarna vrajbei noastre” pe care toată lumea o anunța? se întreabă Die Zeit. Pe la sfârșitul verii, foarte multe ziare anticipau vaste mișcări de protest odată cu marele frig din iarnă, dar iată că germanii se arată foarte docili.
Sigur, niște manifestații naționale au loc în fiecare zi de luni, dar ele nu strâng de fiecare dată decât câteva mii de oameni, iar în unele orașe doar câteva sute – adică mai puțin decât protestele împotriva măsurilor sanitare din ultimii doi ani.
„În ziua de azi, nu haosul se răspândește în toată țara, ci parfumul de cuișoare [folosite pentru a face vin fiert în târgurile de Crăciun]”, scrie ziarul de centru-stânga. Absența unei mobilizări puternice poate fi explicată prin mai mulți factori: - „Să începem cu cel mai evident motiv: germanii nu sunt ca francezii”.
Mișcările sociale precum cele ale “vestelor galbene” (“gilets jaunes”) din Franța rămân rare într-o țară care nu e deloc marcată de spiritul revoluției sau de o cultură a grevei generale. „Toate acestea pur și simplu nu corespund stării de spirit a unui popor despre care Lenin a spus: când vor să atace o gară, nemții încep prin a cumpăra un bilet de tren.”
Manifestațiile sunt asociate cu extrema dreaptă
Dar cultura supușeniei civice nu este suficientă pentru a expliqua absența manifestațiilor, mai ales într-o perioadaă în care țara dă toate semnele că va intra în recesiune. Pentru săptămânalul din Hamburg, manifestațiile împotriva politicii coaliției “tricolore” (social-democrați, Verzi, liberali) sunt asociate în mintea germanilor cu extrema dreaptă, care cerea încă din vară să se iasă în stradă. „Asta a descurajat o parte a populației – unii activiști radicali de stânga și reprezentanți ai sindicatelor – să se alăture mișcărilor de protest”.
În paralel, guvernul social-democratului Olaf Scholz a răsfățat sindicatele, propunând o reformă a asigurărilor pentru șomaj și o creștere a indemnizațiilor pentru persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă.
De asemenea, a deblocat mari sume de bani pentru a sprijini economia și familiile – anunțând mai ales un fond de 200 miliarde de euro pentru a compensa creșterea prețullui energiei, precum și un sistem de abonament ieftin pentru transporturi și o remisă temporară pe prețul energiei.
Iată cât de multe motive, potrivit Die Zeit, pentru a nu manifesta. „Chiar dacă toate ajutoarele nu au ajuns încă la destinație, cetățenii au într-adevăr impresia că „politicienii fac ceva” – ceea ce le calmează în mod limpede furia, dacă ea va fi existat”.
Printre altele
- Un tribunal turc l-a condamnat pe foarte popularul primar al Istanbulului, Ekrem Imamoglu, un rival politic al președintelui Recep Tayyip Erdogan, la peste doi ani de închisoare sub acuzația de „insultarea unor personalități publice” , un verdict care arată, pentru Washington Post, îngrijorarea puterii și faptul că personalități ale opoziției vor fi împiedicate să concureze în mod corect în viitoarele alegeri.
- Eva Kaili, fosta vicepreședintă a Parlamentului European, acuzată într-o afacere de corupție, va petrece cel puțin încă o săptămână după gratii în Bruxelles înainte ca o instanță belgiană să decidă soarta ei. Este cea mai recentă întorsătură dintr-o explozivă anchetă menită a arăta că înalți oficisli europeni au primit mită din Qatar.
Jaroslaw Kaczynski îi acuză pe medicii polonezi de lăcomie
În acest timp, după ce a atacat comunitatea LGBT sau drepturile femeilor, Jaroslaw Kaczynski, liderul partidului conservator Dreptate și Justiție (PiS) aflat la putere în Polonia i-a criticat pe medici în timpul unui miting politic într-un oraș centrul țării.
Până și organizația Human Rights Watch, într-un comunicat publicat chiar în această dimineață, atrage atenția asupra erodării statului de drept și a drepturilor femeilor și persoanelor LGBT în Polonia și spune că “este necesară intervenția UE pentru a pune capăt subminării instituțiilor care protejează drepturile polonezilor”.
Kaczynski, liderul de facto al majorității guvernamentale, angajat deja într-o campanie electorală în perspectiva alegerilor legislative decisive din toamna anului viitor, a spus astfel că „goana după bani în mediul [medical] este clar exagerată și că trebuie luate măsuri în această problemă". Invocând moartea unei cunoștințe sau rude, deces care, potrivit lui, ar fi putut fi evitat, septuagenarul a subliniat apăsat că medicii ar trebui să fie animați de simțul unei „adevărate misiuni, ca preoții”.
O părere pe care n-o împărtășește câtuși de puțin săptămânalul liberal Polityka, cu simpatii pentru opoziție, care îl acuză pe Jaroslaw Kaczynski că aruncă responsabilitatea pe seama unui sector vital în care guvernul nu mai investește suficient de multă vreme.
Iar comparația cu preoții — scrie Polityka — este cu totul deplasată într-o societate care este oricum sufocată de atotprezența elementului religios.
