„Suferința asta ne-a unit”: un adăpost subteran de la Izium devine din nou tăcut
În timpul ocupației rusești de la Izium, regiunea ucraineană Harkov, Andrei Pleșan a adăpostit 60 de oameni, între care și un copil de două luni, în pivnița lui din secolul19 - făcându-se istorie pentru cei care au fugit din fața violențelor.
5
Locuitorii îngroziți n-au ieșit aproape deloc din adăpostul lor subteran în prima lună a războiului, când bombardamentele intense ale Rusiei au transformat orașul în ruine.
6
Pleșaan arată casca unui tanchist rus, una din multele rămășițe de război care acoperă pământul la Izium.
Locuitorii au trăit cu frica de militarii ruși, care-i percheziționau periodic pe cei adăpostiți în pivnițe. „Puteam fi oricând uciși”, își amintește Pleșan în timp ce își toarnă o băutură alcoolică făcută de el. „Suferința asta ne-a unit”.
Locuitorii au trăit cu frica de militarii ruși, care-i percheziționau periodic pe cei adăpostiți în pivnițe. „Puteam fi oricând uciși”, își amintește Pleșan în timp ce își toarnă o băutură alcoolică făcută de el. „Suferința asta ne-a unit”.
7
După ce a adăpostit așa de mulți oameni, Pleșan trăiește acum în pivniță cu câinii și pisicile lui.
8
Îi este dor de Nika și de părinții ei, care fugiseră de la Kursk, un oraș din Russia nu departe de granița ucraineană.
„Părinții erau îngrijorați de sănătatea micuței, care nu văzuse niciodată lumina zilei”, spune Pleșhan.
A vorbit cu ei la telefon. „Le-am spus că aș vrea să-i revăd curând, au promis să revină la primăvară”, spune el.
„Părinții erau îngrijorați de sănătatea micuței, care nu văzuse niciodată lumina zilei”, spune Pleșhan.
A vorbit cu ei la telefon. „Le-am spus că aș vrea să-i revăd curând, au promis să revină la primăvară”, spune el.
