Mai multe domuri grandioase, construite, după cum spunea propaganda lui Nicolae Ceaușescu, „pentru a hrăni populația Bucureștiului”, capitala României, au supraviețuit prăbușirii comunismului, unele dintre ele devenind, după aceea, simboluri ale pieței libere.

Fotografie din 1994: se vede domul neterminat al uneia dintre cele 11 clădiri din București pe care localnicii le numeau, în mod sarcastic, „circurile foamei”, ridicate în ultimii ani ai comunismului și ai dictatorului comunist din România, Nicolae Ceaușescu.

Construcțiile erau denumite oficial „Complexuri comerciale agroindustriale” și au fost concepute să fie unica sursă pentru necesitățile alimentare ale bucureștenilor și pentru a oferi mese gata preparate. Mai multe dintre structuri aveau cupole caracteristice, care semănau cu domul unui circ.

Ceaușescu spunea despre centrele de distribuire a alimentelor: „Oamenii, în primul rând femeile, după ce termină munca, se vor opri aici pentru a lua un pachet cu alimente pe care pur și simplu îl duc acasă, îl încălzesc și îl mănâncă”.

Un bucureștean își aduce aminte că centrele alimentare de stat au fost înfățișate ca o modalitate sigură de a economisi munca de gătit și de cumpărături și de a „permite tovarășelor să aibă timp și pentru copii, familie, educație, o carte și un film”.

Pentru statul român, faptul de a avea o serie de centre alimentare gigantice reducea costurile de distribuție către miile de cantine muncitorești și creștea controlul asupra vieții oamenilor.

Ceea ce ar fi putut părea atrăgător în teorie pentru acele „tovarășe” împovărate de muncă și de îngrijirea copiilor s-a transformat rapid într-un dezastru în practică, pe măsură ce mizeria socialistă deja notorie a crizei de alimente și a cozilor nesfârșite a pus stăpânirea pe complexurile agroalimentare.

În 1981, pe fondul unei campanii sinucigașe de achitare a tuturor datoriilor externe ale României, Ceaușescu a impus poporului român un „program de alimentație rațională”, care limita aportul caloric și raționaliza alimentele de bază. Localnicii făceau coadă să cumpere de mâncare la primele ore ale dimineții în aceste sordide centre de distribuție a alimentelor care, până după-amiază, rămâneau aproape goale. Termenul „circul foamei” a devenit în curând denumirea de facto a acestor centre.

După răsturnarea sângeroasă a regimului Ceaușescu în 1989, construcția „circurilor foamei” a fost abandonată, doar două dintre structuri fiind finalizate. Șantierele au rămas multă vreme în părăsire până când, în toiul tulburărilor economice din România anilor 1990, investitorii străini au observat potențialul lor .

În 1999, un fost circ al foamei a fost deschis sub numele de București Mall, primul mall din România. Centrul comercial fusese transformat masiv comparativ cu clădirea din perioada comunistă care îi servea drept nucleu structural, dar a păstrat cupola de sticlă ca piesă arhitecturală centrală.

Au urmat mai multe centre comerciale, în timp ce alte circuri ale foamei au fost demolate. În cartierul Pantelimon din estul Capitalei, un asemenea complex a devenit o piață de haine ieftine de import. Două centre de fitness și o sală de arte marțiale mixte ocupă, de asemenea, spațiul din cartierul bucureștean unde, după cum se știe, viața poate fi dură.

Un fost circ al foamei de lângă agitata Piață a Unirii din București este proprietate privată, dar rămâne o structură neterminată, populată doar de paznici ostili care îi gonesc pe cei care trag cu ochiul înăuntru.

Clădirea de lângă Piața Unirii urma să fie transformată într-un centru comercial, dar, după cum se spune, dezvoltatorii ar fi rămas fără bani pentru proiect în anii 2010.