Făceam coadă la intrarea supermarketului şi, la un moment dat, s-a iscat o sfadă în spatele meu.
Cîteva doamne nu puteau să stabilească ordinea în care urmau să intre în magazin. Fiecare din ele susţinea că trebuie să fie mai în faţă, că a venit înaintea celorlalte. Se certau ca la uşa cortului, spumegînd de furie, doamne cu măşti de protecţie şi doamne fără măşti, ignorînd cu desăvîrşire distanţa socială.
Cînd am intrat în magazin, nu ajunseseră la o înţelegere şi continuau să se certe. Mi-am luat în grabă de pe rafturi ce voiam să cumpăr şi am ajuns la casă. În clipa în care plăteam cu cardul, vreo patru doamne care se sfădeau au intrat în magazin, nici una din ele nedorind să cedeze. Casierii au încercat să le cheme la ordine, dar doamnele i-au ignorat. Am simţit brusc un soi de nervozitate punînd stăpînire pe mine şi m-am răstit la ele: „Doamnelor, de ce nu intraţi cîte una în magazin? Nu ştiţi că e pandemie? Ce naiba?”
Una, fără mască, s-a holbat la mine ca la un marţian şi m-a repezit: „Las-o baltă! N-o mai fă şi tu pe deşteptul! Am intrat deja!”
Am înţeles că dialogul e imposibil şi m-am grăbit să spăl putina din magazin. Cum eram foarte grăbit, am scăpat o sacoşă pe trotuar, ceea ce m-a întristat imens. Dacă o fi particule de Covid-19 pe jos?
Ce fel de carantină o fi asta? Ce fel de responsabilitate o fi? Ce e în capetele acelor doamne? Se pare că aici totul e de domeniul hazardului, scapă cine are noroc.
