În noaptea de 20 spre 21 august 1968, trupele sovietice și cele ale aliaților URSS din Pactul de la Varșovia (dar fără România și Albania) au invadat Cehoslovacia fără nici un avertisment.
Invazia a pus capăt unei scurte perioade de liberalizare, cunoscută sub numele de Primăvara de la Praga, în care liderul comunist cehoslovac Alexander Dubček a inițiat o serie de reforme prin care dorea să creeze un socialism cu față umană. Pactul de la Varșovia a trimis atunci în Cehoslovacia 250.000 de militari. 137 de cetățeni cehoslovaci au fost uciși, peste 500 au fost răniți.
Invazia sovietică din Cehoslovacia are câteva paralele cu invazia declanșată de Rusia în Ucraina acum aproape șase luni, scrie jurnalistul american stabilit la Praga Raymond Johnston.
Dubček a pus capăt cenzurii la începutul lui 1968, iar asta a generat dezbateri publice despre politică, și a liberalizat presa. În aprilie 1968, guvernul cehoslovac a anunțat un plan de reforme mai ample, dar în cadrul socialist existent.
Liderii sovietici de la vremea respectivă se temeau că aceste idei s-ar fi putut răspândi în lagărul țărilor socialiste din Europa de Est, dominat de Uniunea Sovietică. Voiau deci să pună capăt reformelor o dată pentru totdeauna. Și au făcut asta invadând cu tancuri Cehoslovacia, pentru a o „proteja”.
În loc de libertate de exprimare și presă liberă, Cehoslovacia avut de suportat două decenii de așa-zisă „normalizare”, cuvântul-cod pentru controlul strict de la Moscova și reprimarea brutală a drepturilor fundamentale.
Deși aniversarea din 2022 nu are o semnificație importantă, scrie Raymond Johnston, invazia din 1968 a fost readusă în atenția publică de invazia Rusiei din Ucraina.
Invazia - un efort multinațional
Se relatează că președintele rus Vladimir Putin se aștepta ca invazia Ucrainei să se termine în câteva ore. A folosit aceeași strategie ca în 1968, invadând din mai multe puncte în același timp, și încercând să facă invazia să pară un efort multinațional, cu implicarea Bielorusiei.
Tanchiștii ruși și-au adus cu ei în Ucraina uniformele de paradă, așteptându-se să mărșăluiască victorioși la Kiev salutați ca eliberatori ai ucrainenilor de opresorii occidentali.
Pretextul lui Putin pentru invadarea Ucrainei a fost să prevină ca aceasta să se apropie mai mult de Europa decât de Rusia, sau s-o „de-nazifice”, cum a spus el, o idee care rimează cu lupta antifascistă a Armatei Roșii în al Doilea Război Mondial, în care URSS a pierdut peste două milioane de oameni.
Legătura dintre actualul guvern ucrainean și naziști poate fi văzută însă doar prin vălul gros al propagandei ruse, scrie Raymond Johnston.
Ucraina l-a ales președinte pe Volodimir Zelenski, un fost actor, în mai 2019. Zelenski vrea să-și aducă țara mai aproape de Occident, prin adoptarea de reforme în domeniul economic, juridic, politic și social, și prin atragerea de investiții străine mai multe, pentru a reduce dependența de Rusia.
Aceeași vopsea albă pe tancurile și camioanele invadatoare
Relațiile dintre Ucraina și Rusia, deteriorate deja după ocuparea ilegală de către Moscova a peninsulei ucrainene Crimeea și de războiul declanșat de separatiștii pro-ruși în Donbas în 2014, s-au înrăutățit și mai tare. Rusia a cerut ca Ucraina să nu intre niciodată în Alianța Nord-Atlantică, și să de îndepărteze de Occident, amenințând că în caz contrar va avea de înfruntat „consecințe severe”.
Când aceste cerințe nu au fost respectate, Rusia a invadat Ucraina pe 24 februarie. O similitudine între invazia Cehoslovaciei din 1968 și cea de azi din Ucraina care sare în ochi e că vehiculele invadatoare erau marcate cu vopsea albă ca să nu fie confundate cu vehiculele victimei. În ambele cazuri, tancurile și camioanele victimei erau exact același model.
Răspunsul la cereri de ajutor și protecție
O altă chestiune care sună familiar este că Rusia a pretins că a răspuns unei cereri de ajutor, după ce guvernele marionetă din auto-proclamatele republici populare din Donețk și Luhansk (recunoscute numai de către Kremlin) au cerut protecție pentru a opri presupusa persecutare a etnicilor ruși de către „neo-naziștii” ucraineni.
Motivul oficial al liderului sovietic Leonid Brejnev pentru invazia din 1968 a fost să apere Cehoslovacia de influențele prin care „coruptul” Occident încerca să intervină în socialism „creând o contra-revoluție”. Sovieticii au pretins că politicienii cehoslovaci le-ar fi cerut ajutor și protecție, o aserțiune ce rămâne controversată.
Critici externe și reprimarea protestatarilor interni
Invazia sovietică din 1968 a fost criticată ferm pe plan internațional, dar autoritățile comuniste instalate la Praga de sovietici în locul guvernului reformator al lui Dubček au reprimat dur protestele din Cehoslovacia contra ocupației sovietice și au înăbușit orice mișcare de disidență și pentru respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
La fel se întâmplă cu invazia rusă din Ucraina, care e criticată dur de comunitatea internațională și pentru care Occidentul a impus sancțiuni economice Rusiei.
Dar la fel ca în Cehoslovacia anului 1968 și două decenii după el, cei care îndrăznesc să critice azi în Rusia războiul declanșat de președintele Vladimir Putin în Ucraina și în general toți cei care se opun politicii represive a lui Putin riscă ani grei de închisoare.
Sau chiar moartea, cum a fost cazul Annei Politkovskaia și al politicianului de opoziție Boris Nemțov, sau mai recent al lui Alexei Navalnîi, care, după ce a supraviețuit unei tentative de asasinat pusă pe seama agenților Kremlinului, a fost condamnat la 9 ani de închisoare în urma unei acuzații despre care mulți spun că a fost motivată politic.
