Într-o analiză preluată de Adevărul de pe NewsInt și semnată de Dan Nicu, se arată că tonul agresiv al Ambasadei Rusiei la Chișinău la adresa României are o singură explicație: teama Moscovei că va pierde aproape toată influența pe care o are în Moldova. Nu mai face față concurenței pe plan economic cu Uniunea Europeană. De la semnarea Tratatului de Asociere şi de liber schimb. Uniunea deține 55% din comerţul exterior al Republicii Moldova, în creştere, în timp ce întregul spaţiu estic dominat de Rusia – doar 21%, în scădere. Pe măsură ce România se dezvoltă economic, avansează proiectul extracției de hidrocarburi din Marea Neagră, odată cu gazoductul Ungheni-Iași și cu interconectările pe energie electrică, dependența Moldovei de Rusia va scădea și mai mult, spre 10%. De aceea, scrie Dan Nicu, care dă detalii interesante despre cum funcționează propaganda antiromânească prin rețeaua Telegram, „Rusia este disperată şi emană agresivitate. Însă va pierde, pentru că va fi nevoită să-şi aleagă priorităţile, iar Minskul atârnă în balanţă mai greu decât Chişinăul”.
Autoritățile de la București au luat noi măsuri restrictive în condițiile creșterii numărului de îmbolnăviri cu COVID-19. Aseară, s-au comunicat măsurile care se vor aplica de luni încolo. Comentatorii de presă critică sever deciziile, insistând pe sacrificarea clară a educației, în favoarea, zice-se, a economiei, dar mai degrabă din grija ca alegerile parlamentare să poată avea loc în decembrie.
Raluca Pantazi consemnează pe edupedu.ro un interviu cu sociologul Dan Petre. „Vedem că există niște nuanțe atunci când este vorba despre închiderea activităților comerciale, ca și când se acordă mai mare atenție economiei imediate decât educației, spune Dan Petre. Educația este o investiție pe termen lung, pe când în economia imediată avem rezultatele în 3 luni. Așa cum s-a întâmplat și după ’90, cu extrem de puține excepții, altele au fost prioritățile”. Dan Petre crede că școlile trebuia să să rămână deschise, așa cum au procedat cele mai avansate dintre statele europene. Sunt momente-cheie în dezvoltarea unui copil – vârsta școlară mică (clasa pregătitoare, clasa I), apoi clasa a X-a, a XII-a. Nu se ține cont de asta. Cât despre calitatea învățământului online, el dă oarecare rezultate cel mult în urbanul mare și mai deloc în rest. „Avem nevoie de digital, este viitorul, însă ar fi fost nevoie ca el să fie mai bine echilibrat cu formele clasice, așa cum se întâmplă în alte țări. Sunt formule experimentate de alte țări”. „Probabil suntem în cel mai mare experiment social din istoria omenirii, pentru că se întâmplă în timp real și pe un număr mare de oameni. Vom vedea peste câteva luni sau ani ce efecte s-au produs”.
Pe blogurile Adevărul scrie Ștefan Vlaston, convins că acest an școlar este ratat și, dacă autoritățile ar fi înțelepte, ar dispune repetarea lui. Vlaston condamnă „managementul defectuos al sistemului de învăţământ, pe care actuala putere s-a prefăcut că nu-l vede, (și care) a agravat şi mai mult situaţia şcolară. N-au venit tablete, camere web, legături la internet pentru toate şcolile, laptopuri pentru profesori. Programele şcolare trebuiau aerisite şi concentrate pe lucruri esenţiale, strict necesare evoluţiei ulterioare a elevilor. Numărul de ore, cel puţin la gimnaziu, trebuia redus la nivelul a 25 de ore, reducerea era în pixul ministrului care nu a avut curajul să înfrunte sindicatele”, pentru că ar fi dus în șomaj unele cadre didactice. Dar cel mai grav lucru este lipsa totală a evaluării elevilor, care ar scoate la iveala dezastrul.
