Nu se poate spune că viața parlamentară în România este cenușie și plictisitoare. Ba chiar a alunecat în extrema cealaltă, devenind peste măsură de agitată și de colorată. Peste măsură – adică trecând mult peste limitele bunului simț.
Agresiunea verbală a ajuns un lucru obișnuit: „hoț”, „prost”, „maimuță”, „nazist” – iată doar câteva din apelativele cu care se congratulează aleșii poporului. Astfel de schimburi verbale țin locul dezbaterilor de idei și proiectelor politice. În plen, în comisii, pe culoarele Parlamentului deputații și senatorii se ceartă, se porcăiesc, ba chiar, câteodată, se îngână și se strâmbă unul la altul precum niște copii răzgâiați. De la agresiunea verbală s-a trecut la agresiunea fizică: liderul partidului extremist AUR, George Simion, a sărit - literalmente – la gâtul ministrului energiei, în timp ce acesta din urmă vorbea la tribună. Secvență penibilă, care dă seama de nivelul lamentabil la care au coborât disputele politice. Partea încă și mai tristă a acestei povești este că Simion are admiratori și că electoratul AUR așa crede că se rezolvă problemele țării.
În fapt, bună parte din parlamentul actual al României este, dacă ne gândim bine, lipsit de legitimitate. Liberalii au fost votați deoarece au promis că nu vor mai permite niciodată pesediștilor să guverneze. Iată că acum PNL și PSD s-au aliat iar electoratul liberal constată că a fost înșelat. Uniunea Salvați România, partid nou ce părea că dorește să facă o altfel de politică, e în cădere liberă, minat de frământări interne. După doar patru luni de când a fost ales, președintele partidului, Dacian Cioloș, și-a dat demisia. Gest cu atât mai surprinzător cu cât Cioloș demisionase o dată din fruntea grupului Renew din Parlamentul European, tocmai pentru a se consacra partidului USR. Așadar, opoziția în România este astăzi alcătuită din două partide, USR și AUR, care n-au nimic comun dar care, inevitabil, se întâlnesc atunci când contestă deciziile majorității. De aici pierde, evident, USR, care se vede asociat unui partid de extremă dreaptă, cu manifestări huliganice și ai cărui lideri fac declarații scandaloase.
Este unul din cele mai tulburi momente din viața politică românească, din 1990 încoace. Repet, putem vorbi, în plan simbolic, de o lipsă de legitimitate a parlamentului, în măsura în care foarte mulți români se văd înșelați în opțiunile lor. Iar ascensiunea unui partid precum AUR subminează înseși fundamentele democrației.
