În urmă cu câteva zile, Consiliul Național al Audiovizualului a decis sancționarea postului de televiziune Realitatea TV, pedeapsa constând în suspendarea emisiunii pentru o durată de timp limitată. „Vina” postului ar consta în prezentarea tendențioasă a evenimentelor din 10 august 2018, când participanții la manifestația pașnică au fost agresați violent de către forțele Jandarmeriei.
De fapt, chiar acest aspect fusese înfățișat de către respectivul post de televiziune: caracterul violent al represiunii, o violență prin nimic justificată. Foarte sever cu postul Realitatea, CNA manifestă o înduioșătoare îngăduință față de posturile Antena 3 și România TV, care încalcă nonșalant norme deontologice elementare, răspândesc știri false și practică în mod constant linșajul mediatic. Chiar atunci, pe 10 august, cele două posturi au lansat neadevăruri flagrante care puteau avea consecințe dramatice. În același timp cu decizia CNA, am aflat că Inspecția judiciară cere sancționarea procurorilor care anchetează violențele comise de jandarmi în 10 august. Este evident că se urmărește stoparea anchetei, ca să nu se ajungă la cei care au ordonat, la vârf, represiunea.
Aceste două situații se înscriu într-o serie lungă și care, după toate semnele, e departe de a se încheia. Astfel, Curtea Constituțională a hotărât ieri că protocoalele încheiate între Parchet și Serviciul Român de Informații sunt neconstituționale. Nu e un secret pentru nimeni că în spatele acestei decizii se află dorința lui Liviu Dragnea de a invalida o serie de probe în procesele în care a fost condamnat sau care se află în curs de judecare. Și, pe lângă Dragnea, sunt și alți politicieni ai puterii implicați în dosare de corupție și care speră să iasă basma curată.
Cum de își permite actuala guvernare aceste derive autoritariste ? Simplu: se ascunde în spatele unor instituții pe care le controlează dar care ar trebui, în mod normal, să fie independente. E vorba, așadar, de Curtea Constituțională, CNA, Consiliul pentru Combaterea Discriminării, Inspecția judiciară, secția pentru judecători a CSM, Avocatul Poporului ș.a.m.d. Hotărârile acestor instanțe sunt, fără excepție, favorabile puterii iar aceasta, la rândul ei, se legitimează mimând exercițiul democratic. Se netezește astfel, totodată, drumul către un regim autoritar, dar care păstrează, la nivel epidermic, aparențele democrației. Altfel spus, ca să reluăm o vorbă celebră, către o democratură.
