S-au împlinit șapte ani de la protestele uriașe anti-Ianukovici din Ucraina. Iulian Chifu scrie pe blogurile Adevărul că „Revoluția Demnității pentru Kiev este cel mai mare coșmar pentru Putin”, care a și făcut la vremea respectivă o primă greșeală: a trimis în Ucraina, în 20 februarie 2014, o echipă a FSB, care să susțină serviciile secrete ucrainene SBU, conduse de apropiați ai Moscovei, dar și forțele de ordine ale Ministerului de Interne. Acea echipă era însoțită de către așa-ziși voluntari, oameni cu trecut militar din trupele căzăcești numite titushki – ruși și ucraineni. Grupările de titushki, ofițerii ruși consultanți și conducerea pro-rusă a instituțiilor de forță au determinat ciocnirile fizice cele mai dure cu protestatarii, în piață sau pe străzile Kievului, (...) dar tot ei au ocupat înălțimile de pe clădiri și au tras în manifestanți la 20 februarie. În total au fost uciși 107 dintre protestatari, majoritatea în 20 februarie, unii murind ulterior în spitale de pe urma rănilor. Ulterior Rusia a anexat Crimeea și a încercat ruperea Ucrainei prin asalturile „omuleților verzi” din zona Donețk și Luhansk. Această din urmă operațiune a eșuat, dar Rusia este responsabilă pentru blocarea apropierii Ucrainei de Occident. Moscova a făcut presiuni mari asupra lui Ianukovici să nu semneze, în ultimul moment, Acordul de asociere la Uniunea Europeană.
Pe site-ul, pressone.ro Alexandru Gugoașă alege același subiect. El privește însă lucrurile dinspre prezent spre trecut. Franța și Germania nu s-au putut pune niciodată de acord asupra atitudinii față de Rusia, iar acest fapt afectează țările din Estul UE. Gazoductul Nord Stream 2 merge mai departe, deși Statele Unite îl consideră un real pericol. „Poate că Germania ar putea fi de acord să facă mai mult pentru a pune presiune pe Rusia legat de acțiunile ilegale din Ucraina și regiunea Mării Negre, în schimbul eliminării sancțiunilor americane la adresa Nord Stream 2. Dar pentru asta va fi nevoie ca administrația Biden să obțină susținere bipartizană în Congres”. ”Pe mai mult fronturi, aparent fără legătură, SUA și Europa se atacă reciproc. Un sentiment protecționist în creștere i-a împins pe aliați aproape de un război economic”. ”Atât republicanii cât și democrații s-au săturat să vadă cum jumătate din bugetul SUA se duce către NATO și în schimb primesc numai plângeri. În general, se poate observa un climat izolaționist pe fondul credinței că Europa devine din ce în ce mai puțin relevantă și că America ar trebui să se îndrepte către Asia”.
Deși încarcerat, condamnat la tot mai mulți ani de detenție, disidentul rus Aleksei Navalnîi pare să fi dat drumul la vale bulgărelui de zăpadă. Cel puțin acesta este părerea lui Mihai Oprișor, care scrie pentru spotmedia.ro. Populația Rusiei încă nu pare, spune el, pregătită să lupte pentru democrație. Dar „scopul, a fost atins. A fost aprinsă o torță ce nu mai poate fi stinsă. Fierberile din Rusia vor continua într-o formă sau alta până ce Putin se va retrage”. O detensionare, spune autorul acestui articol, ar apărea doar dacă Putin ar fi înlocuit cât mai curând”. Ipoteză fără suport. Deocamdată, „viața unui om este pusă pe tava națională ca o hârtie de turnesol care demască acidul regimului. Navalnîi, un om care-și pune viața fără frică pe tava istoriei, înțelegând că nu mai e drum de întoarcere pentru el. Și nici pentru regimul, oligarhic al lui Putin”.
