„Noul guvern german își va da primul test major pe plan european și internațional mai devreme decât credea”, scrie Eliza Frâncu în analiza publicată în revista 22 referindu-se, desigur, la Nord Stream 2. După ultimele informații furnizate de marile agenții de presă – și care au ajuns și în presa de la București - după convorbirea de ieri dintre președintele american și cel rus, Germania a fost de acord să blocheze fluxul de gaz rusesc prin Nord Stream 2, în cazul în care Federația Rusă ar ataca Ucraina. Germania va fi nevoită să ia o hotărâre în condiții de maximă presiune: de o parte, criza europeană a gazului, de cealaltă, riscul unei (noi) străpungeri de către Rusia a frontierei considerate a despărți teritoriul de influență al Rusiei și cel controlat (sau pe cale de a fi controlat) de NATO. Eliza Frâncu vorbește și despre dificultățile pe care trebuie să le depășească noul cancelar german Olaf Scholz în interiorul coaliției de la Berlin: în timp ce domnia sa a fost mereu un susținător al proiectului Nord Stream 2, verzii și liberalii nici nu vor să audă, argumentând că noul gazoduct va agrava dependența Germaniei de gazul rusesc (e deja la 60% în prezent) și va descuraja alte proiecte de investiții care ar fi pregătite să găsească soluții de diversificare a resurselor energetice. Practic, scrie analista de la 22, „Germania pare că va avea de pierdut, indiferent ce decide”.
Sabina Fati se ocupă pe Deutsche Welle de rolul pe care România l-ar putea avea în securitatea la Marea Neagră și în cazul unei escaladări din partea rușilor spre Ucraina. Acest rol ar fi fost conturat în cadrul întâlnirii recente de la Washington dintre ministrul român de Externe Bogdan Aurescu și secretarul de stat american Antony Blinken, dar detaliile nu sunt cunoscute. Nu e clar „ce ar putea face România și cum ar trebui să se pregătească pentru planurile pe care le fac Statele Unite în regiune (…) fiindcă urmează negocieri serioase. Rusia nu se va mulțumi probabil doar cu promisiunea (…) că NATO nu se va extinde spre vecinătatea ei apropiată(…). Temerile Moscovei se îndreaptă spre Georgia și Ucraina, cu toate că niciuna nu se califică pentru statutul de membru al Alianței Nord Atlantice, din cauza conflictelor calde sau în curs de încălzire pe care le au la frontierele lor cu Federația Rusă”. Deocamdată, scrie Sabina Fati, Rusia „strânge probe împotriva Occidentului”, sperând că acesta ar putea greși „răspunzând prostește unor provocări bine gândite” – vezi reclamațiile repetate ale Moscovei privind incidente aviatice la Marea Neagră.
O știre importantă e comentată azi la București: decizia de ieri de reabilitare judecătorească a fostului premier social-democrat Adrian Năstase, care a executat o dublă condamnare pentru corupție. Dacă nu va fi intentat apel, Năstase va putea reveni în viața politică din România. Vestea le vine mănușă celor de la PSD, care tocmai au instalat la conducerea Secretariatului general al guvernului un „reabilitat”, fost condamnat pentru corupție. Magda Grădinaru explică pe spotmedia.ro ce înseamnă asta pentru PSD: „dacă partidul nu se poate curăța, atunci se pot murdări și ceilalți. Consecința e aceeași: mlăștinirea spațiului politic”. „Abandonarea dezbaterii privind statul de drept în regimul lui Klaus Iohannis este cel mai uriaș salt istoric înapoi pe care îl face România”.
