Agenția IPN citează analiza lui Andrew Wilson, cercetător superior în problematica spațiului post-sovietic al Consiliului european de relații externe (ECFR), care a publicat un articol dedicat crizei energetice tocmai aplanate la Chișinău.
Noul guvern al Republicii Moldova și-a diversificat cu pricepere opțiunile de aprovizionare cu gaze, scrie el. Mai mult, continuă expertul, țara pare să fi evitat concesiile politice în fața Rusiei cu privire la relațiile mai largi cu UE și va continua să implementeze reforme generale pe piața sa de energie în cadrul celui de-al treilea Pachet Energetic, dar va evita restructurarea Moldovagaz, al cărui monopol stă la baza problemei concurenței. Expertul consideră că ar fi o greșeală să se creadă că „cedările” rusești privind prețul energiei se plasează pe domeniul discuțiilor de politica comercială. Autoritățile moldovenești, care au reușit să mobilizeze foarte operativ solidaritatea UE, dar și a României, Poloniei și Ucrainei, au cedat să „nu umble” la reorganizarea Moldovagaz, un element-cheie a Pachetului Energetic III, deși sprijinul acordat le permitea să nu se grăbească. „Cine a clipit primul?”, se întreabă retoric expertul și prognozează că în anul 2022 se va produce o nouă confruntare.
Referindu-se la „lecția moldovenească” pentru UE, Andrew Wilson menționează că „dependența Europei de aprovizionarea cu energie rusă este o provocare mai largă”. Conducta Nord Stream 2 (...) este văzută ca o mare greșeală strategică de alte state de tranzit energetic și de ocolire – în special, de Ucraina și Polonia, în timp ce UE nu tratează în mod adecvat rolul Rusiei în creșterea prețurilor la energie. Totodată, expertul consideră că „atât Moldova, cât și UE ar trebui să evite capcana negocierii cu Rusia asupra tuturor lucrurilor deodată. Energia, politica comercială și politica internă sunt domenii separate, UE nu ar trebui să-și lege interesul față de o problemă de alte subiecte. În caz contrar, Rusia va slăbi puterea de transformare pe care o are UE în Europa de Est. Căci, iată, Rusia a încercat să submineze solidaritatea UE în timpul crizei moldovenești, refuzând să aprovizioneze România cu gaz suplimentar pentru a-i limita capacitatea de a ajuta Moldova”, spune expertul.
La sfârșitul lunii septembrie, președintele Germaniei, Frank-Walter Steinmeier, se vedea nevoit să dezmintă, fiind în vizită la Chișinău, că țara sa ar discuta despre revenirea la vize pentru moldoveni din cauza numărului mare de solicitări de azil din partea moldovenilor care călătoresc cu pașapoarte biometrice în Uniunea Europeană. Știrea apăruse în presa internațională chiar în dimineața în care Steinmeier sosise la Chișinău, iar problema fusese semnalată în comentariul Germaniei pe analiza din august a Comisiei Europene, despre felul cum funcționează regimul liberalizat de vize cu Georgia, Moldova și Ucraina.
Un articol de acum de pe site-ul DW.com (Deutsche Welle) semnat de Simion Ciorchină arată că între timp, moldovenii continuă să vină la Berlin, iar principalul motiv ar fi legislația îngăduitoare a Germaniei față de solicitanții de azil, care le permite moldovenilor să beneficieze de facilități cum ar fi, bani de buzunar. De ce solicită moldovenii azil în Germania? Iată cum răspund surse citate în articol acestei întrebări: situația economică precară de acasă și problemele din sistemul de sănătate sunt folosite ca o oportunitate de a veni în Europa de Vest. Oficiul Federal pentru Migrație și Refugiați, care este responsabil de aceste probleme, procesează cererile rapid, în decurs de câteva săptămâni. Cu toate acestea, solicitanții au în continuare posibilitatea de a se opune deciziei sau de a prezenta motive întemeiate, care ar permite o ședere mai lungă în Germania. Șederea în unitatea de cazare din Berlin nu durează mai mult de trei luni. Cererile moldovenilor de azil sunt examinate conform legislației germane, dar majoritatea acestora sunt respinse pentru că Republica Moldova nu este o țară inclusă în lista statelor cu un risc sporit de instabilitate sau afectată de război. Astfel, se pare că unicul motiv sunt beneficiile pe care le au moldovenii în timp ce așteaptă răspunsul la cerere – cazare, hrană, bani de buzunar - dar și interesele unor grupuri care duc moldovenii la muncă în Germania.
Moldova nu poate pierde regimul liberalizat de vize cu UE, este o idee cu care continuă articolul, iar explicația e că nu există motive întemeiate, pentru care ar putea fi anulat regimul de călătorii fără vize al cetățenilor R. Moldova în UE.
Pe 21 noiembrie, în cel de-al doilea municipiu după mărime din R. Moldova – Bălți, vor avea loc alegeri pentru funcția de primar. Aneta Grosu, care dedică acestui subiect un articol din Ziarul de gardă, se întreabă: E timp puțin până atunci... Cine monitorizează scrutinul local din 21 noiembrie? În ce condiții se desfășoară acesta? Cât de corecți sunt candidații? Din ce bani își organizează scrutinul? Sunt întrebări la care, în cazul municipiului Bălți, cei peste 127,2 de mii de locuitori ar trebui să cunoască niște răspunsuri, cât mai curând, pentru a lua niște decizii corecte.
Întregul articol e un îndemn la o privire mai atentă către acest scrutin. Iată câteva idei: „La fotoliul eliberat nervos de Renato pretind tot mai mulți candidați, de culori și aspirații diferite, deși o adevărată confruntare între ei se pare că nu există. Grigorișin spune că nu este politician, ci gospodar, încercând să convingă alegătorii că poate face din Bălți o adevărată „gospodărie”. Boris Marcoci, candidatul partidului de la guvernare, își asigură alegătorii că orașul Bălți merită mai mult, iar Alexandr Nesterovschi, candidatul comuniștilor și socialiștilor, mizează în cursă pe imaginea și pe mesajele lui Igor Dodon, cu care s-a și plimbat prin Bălți vizitând piețele agricole, îmbrățișându-se călduros cu cei din preajmă și neglijând ostentativ purtatul măștii de protecție, în condițiile pandemiei de COVID. Mai sunt câțiva candidați pe linia de așteptare. Cine ar învinge? Recentul scrutin pentru Primăria New York, în urma căruia Eric Adams, un afro-american, fost ofițer de poliție şi sindicalist antirasist, a devenit primar, arată că cetățenii, oriunde în lume ar fi, apreciază caracterul neînfricat al liderilor politici, or, timp de 22 de ani, Eric Adams a fost polițist în cele mai periculoase zone ale New York-ului.”
