În contextul tensiunilor la granița Ucrainei, dar și al unor probleme la nivel național, reporterii săptămânalului „Ziarul de Gardă” au discutat cu ministrul Apărării al R. Moldova, Anatolie Nosatîi, despre securitate regională, capacitatea R. Moldova de a rezista unor eventuale atacuri, precum și despre capacitatea Guvernului de a înfrunta încă o criză, pe lângă cea pandemică și a gazului. Întrebat care este în prezent starea armatei din R. Moldova și de câți soldați dispune R. Moldova pentru a fi mobilizați, Anatolie Nosatîi a precizat că Armata Națională numără 6.500 de militari în termen și pe contract și circa 2.000 de angajați civili. Ministrul Apărării a menționat că rezerva de apărare a statului e o chestiune mai complexă și că mobilizarea presupune un număr de oameni care, la nevoie, pot fi chemați pentru prestarea unor servicii diverse și include vârsta de la 18 până la 65 de ani. Întrebat cine ar apăra R. Moldova de un eventual atac din exterior și în ce măsură se poate miza pe NATO, ministrul Nosatîi a notat că apărarea oricărei țări, în caz de conflict, împotriva unei agresiuni externe, este, în primul rând, responsabilitatea statului, iar R. Moldova, fiind o țară neutră, nu poate miza pe nimeni.
Comentatorul Agenției de știri IPN, Victor Pelin, observă că dacă pentru un segment al societății intensificarea relațiilor strategice moldo-române inspiră optimism, atunci pentru exponenții curentului eurasiatic această cooperare provoacă îngrijorări. În acest sens, principala formațiune de opoziție – Partidul Socialiștilor din Republica Moldova (PSRM), a emis declarația privind necesitatea consolidării suveranității și independenței Republicii Moldova, exprimându-și temerea că, între altele, strategia actualului regim de la Chișinău este de a falimenta țara noastră, ca, în final să anunțe că Republica Moldova trebuie să se alipească României, stat membru al NATO. Comentatorul agenției de știri IPN înainte de a se speria, PSRM ar trebui să se lămurească cine generează pericole reale pentru Republica Moldova și statele din regiune. Dacă ar face-o, ar realiza că motive de îngrijorare persistă cu adevărat, dar acestea nu sunt generate de ședința comună a guvernelor Republicii Moldova și a României, ci de strategia Rusiei de destabilizarea a statelor din regiune, de concentrarea trupelor Federației Ruse la hotarele Ucrainei.
Cât de istorică a fost „ședința istorică” – este titlul editorialului semnat de Nicolae Negru pentru „Ziarul Național”. În opinia autorului, faptul că Moscova s-a alertat și i-a pus în mișcare pe socialiști, e un indiciu că de data aceasta există premise pentru reușită, că guvernele R. Moldova și României nu se vor limita doar la vorbe, ci vor trece și la fapte. Dacă a fost sau nu istorică „ședința istorică” se va vedea în curând. Ar mai fi de precizat că ședințele comune ale cabinetelor de miniștri nu sunt o invenție românească, se mai practică printre țările europene. De exemplu, guvernele Germaniei și Israelului s-au întâlnit până acum în șase ședințe comune, în logica „parteneriatului singular” care leagă aceste țări. Nicolae Negru se întreabă cum poate un partid care împrumuta de la guvernul rus 500 de milioane de euro cu dobândă și angajamente obscure, neavantajoase pentru Republica Moldova, să se pronunțe împotriva unui ajutor financiar nerambursabil de 100 de milioane de euro, oferit de Guvernul României pentru proiectele de dezvoltare a celor două state?
Cum unul dintre cele mai mari parcuri din țară și un conac istoric pot dispărea de pe hartă, aflați dintr-un reportaj semnat pentru Moldova.org. E vorba de parcul și conacul Pommer, din Țaul, Dondușeni. Istoria lui a început în 1901, atunci când Andrei Pommer, un înalt funcționar la Banca Imperială Rusă din Sankt-Petersburg, a cumpărat terenul de la niște moșieri locali, pentru că arhitectul-peisajist Ipolit Vladislavski-Padalko identificase cel mai bun loc pentru plantarea unui parc – marginea de sud a satului Țaul. Cu o suprafață de 46 de hectare și o rețea de drumuri de 12,5 km, Parcul Țaul, unul dintre cele mai mari monumente ale naturii din Republica Moldova, nu a mai beneficiat de reparații considerabile din anul 1995.
