Multa vreme revista Paris Match, care împlineste acum sapte decenii de existenta, a fost considerata o publicatie reprezentativa pentru jurnalismul francez de calitate. Fondata, asadar, în 1949, revista a impus un slogan ce a devenit celebru: «greutatea cuvintelor, șocul fotografiilor». Într-adevar, fotografiile au ocupat si ocupa un loc privilegiat; în anii ’60, în redactia saptamânalului lucrau nu mai putin de 22 de fotografi. Acestia faceau reportaje, faceau jurnalism de investigatie, dar îi conduceau pe cititori si în intimitatea capetelor încoronate sau a vedetelor de cinema. A avea portretul pe coperta revistei era un fel de certificat de consacrare.
Dar Paris Match a oferit si comentarii politice de tinuta. În anii ’60 una din vocile cele mai prestigioase era aceea a lui Raymond Cartier, sagace observator al actualitatii politice si autor al unor carti de referinta despre al doilea razboi mondial. Un mare om de presa a fost si Roger Thérond, care a condus redactia vreme de aproape 30 de ani, pâna când s-a retras în 1999. Tirajul record al revistei s-a înregistrat în 1958, când un numar a fost scos în 1.800.000 de exemplare. Chiar si în conditiile în care presa scrisa întâmpina multe dificultati, Paris Match are un tiraj de câteva sute de mii de exemplare.
Aceasta revista care si-a propus sa fie si populara si inteligenta a încercat – si a reusit – sa atraga semnaturile unor scriitori de prim rang, inclusiv ale unor respectabili academicieni. Iata câteva nume, dintr-o lista foarte lunga : Jean Cau, Pierre Combescot, Stéphane Denis, Michel Déon, Philippe Labro, Jean d’Ormesson, Daniel Rondeau, Jean-Marie Rouart. Sa mai adaug ca revista a dat adesea spectaculoase lovituri mediatice. Un astfel de « scoop » a fost, în 1994, publicarea primei fotografii a lui Mazarine Pingeot, fiica nelegitima a presedintelui François Mitterrand.
În România comunista cei care izbuteau sa puna mâna pe un exemplar din Paris Match se considerau norocosi. Revista era o fereastra spre o alta lume si te facea sa uiti, pentru câteva ore, de mizeriile cotidiene.
