Doi artileriști ucraineni ies dintr-o tranșee pitită printre pini, ridică prelata de camuflaj de pe mortierul instalat pe un dâmb ceva mai încolo bagă proiectilul pe țeavă și ... foc! Este mortier francez de 120 de mm, cu țeavă ghintuită, deci foarte precis, iar ținta este satul Dvoricina de pe malul nord-vestic al râului Oskil.
Acolo, la vreo 15 km în aval de orașul strategic Kupiansk, armata rusă a reușit să treacă râul câteva zile mai devreme și să creeze un cap de pod pe direcția Harkovului, al doilea oraș ca mărime a Ucrainei, care a fost o țintă râvnită de ruși încă de la invazia lor pe scară largă din februarie 2022.
În aceeași vară, ucrainenii au reușit să-i alunge de sub Harkov, print-o ofensivă surprinzătoare, până hăt peste Oskil. Rușii s-au retras în grabă, care și cum a putut, abandonându-și tunurile și tancurile pe unde le-a prins ofensiva.
Acum, a fost rândul ucrainenilor să pățească aproape la fel. O grupare a armatei ucrainene aproape a fost încercuită printr-o manevră rusească de învăluire și a scăpat ca prin urechile acului.
„Situația e n...ă”, îi mărturisește corespondentului de război al Europei Libere, Marian Kușnir, unul din cei doi artileriști ucraineni care trag dintre pini spre Dvoricina. Când s-au retras, spune Roman (căci așa îl cheamă pe artilerist), nu aveau poziții pregătite mai în spate. Așa încât, spune el, „a trebuit să le construim cam în grabă”.
Ucraina a spus în urmă cu câteva săptămâni că Rusia pregătea o ofensivă de primăvară. Acum, ofensiva este în plină desfășurare, cu atacuri aeriene tot mai intense asupra orașelor Kupiansk și Harkiv.
Mai la nord, armata rusă încearcă să avanseze și în regiunea ucraineană Sumî, după ce a respins forțele ucrainene din regiunea rusă Kursk, unde acestea intraseră în august 2024, în cea mai mare incursiune militare pe teritoriul Rusiei de la cel de al Doilea Război Mondial.
Dronele joacă un rol central în ofensiva rusă de primăvară, bâzâie pe de-asupra neîncetat, zi și noapte, iar unitățile ucrainene sunt depășite.
„Pentru fiecare echipaj de drone de-al nostru, inamicul are câte cinci-șase”, spune celălalt artilerist, Petro.
Dacă dronele rusești depistează vreo potecă în pădure pe unde trec frecvent soldații ucraineni, „o umplu imediat cu mine antipersonal și tot felul de alte fleacuri, care pot fi aruncate din dronă”. „Asta e partea cea mai grea”, spune Petro.
Cu toate acestea, militarii ucraineni nu lasă mâinile în jos.
Petro de exemplu, are încredere în ce i-a spus un soldat mai cu experiență când ucrainenii au fost forțați să se retragă de pe linia întărită de pe Oskil, lângă satul Dvoricina. „Stai fără grijă, i-a spus soldatul, încă le mai putem trânti ușa în nas așa cum trebuie”.
📰 Europa Liberă este și pe Google News. Abonează-te
