Secția arsuri și chirurgie plastică activează mai bine de 55 de ani. A fost deschisă la Spitalul de Urgență din Chișinău, iar în 1978 a fost transferată la Spitalul Clinic de Traumatologie și Ortopedie. Acum secția are 25 de paturi, dintre care șase sunt pentru terapie intensivă. Ultima dată, clădirea a fost reparată în 2008, din surse externe.
„Dacă am avea un standard european, spre care noi tindem, atunci secția asta ar trebui demolată, pentru că ea nu corespunde normelor”, ne spune chirurgul plastic și șeful secției, Octavian Cirimpei, care ne-a arătat unitatea medicală și ne-a povestit cu ce probleme se confruntă.
În această secție, sunt aduși pacienții din toată țara, cei care nu pot fi tratați în centrele medicilor de familie și în spitalele raionale.
„70% din cei care se adresează sunt internați, fie pentru chirurgie de zi, fie pentru staționar de zi, fie pentru spitalizare de scurtă durată. Investigăm bolnavul, apreciem gradul de arsură și recurgem la tratament. Obligatoriu sunt internați pacienții cu arsuri profunde, care afectează toate straturile de piele, cu arsuri în zonele de șoc – față, mâini, organe genitale, perineu, cu arsuri pe mai mult de 5% din suprafața corpului. Un procent ar fi cât palma”, explică medicul.
Potrivit lui, majoritatea pacienților se aleg cu arsuri din neglijență. „De exemplu, pacientul a simțit miros de gaz, dar a aprins aragazul sau a consumat alcool și a adormit cu țigara aprinsă. 70% dintre pacienții care ajung la noi sunt consumatori de alcool”, precizează Octavian Cirimpei.
Anual, aici sunt internați aproximativ o mie de oameni. „Un bolnav ars necesită îngrijiri de lungă durată și foarte multe cheltuieli. Metodele de tratament sunt foarte costisitoare, ajung la milioane de euro. De exemplu, pentru tratamentul unui un bolnav ars în Europa se cheltuiesc aproximativ 2.000 de euro zilnic, noi dacă ne ridicăm la 100 de euro pe zi”, spune chirurgul.
Inventar vechi sau improvizat
Secția are o sală de triaj, patru saloane pentru pacienți, două săli de pansamente, două săli de operație și șase paturi de terapie intensivă. Inventarul medical este foarte vechi sau este strâns din bucăți. Spre exemplu, cușeta din sala de pansamente datează din anul 1965.
„Am unit două mese vechi din sala de operație și am făcut o masă pentru pansarea unui bolnav. Minimum patru doctori, două asistente medicale, o infirmieră, anesteziologul și șeful secției pansează un pacient”, povestește Octavian Cirimpei.
Și sistemul de ventilare al secției este învechit, spune doctorul, iar pentru a-l schimba, spitalul are nevoie de acordul Ministerului Sănătății.
„Avem nevoie de instrumentar special pentru arși, de dermatoame electrice, cu care se face transplantul de piele. Aceste aparate se strică destul de des. Avem câteva, dar ele sunt scumpe și spitalul nu își poate permite să le cumpere des. Ultima oară, am cumpărat un dermatom în 2021. Electrocoagulatorul, tot un instrument indispensabil, la fel, se strică foarte des”, spune șeful secției.
Octavian Cirimpei ne-a condus și în secția de terapie intensivă, cum o numește el - „Porțile raiului”.
În anul 2011, secția de terapie intensivă a fost dotată cu un pat fluidizant pentru tratarea bolnavilor cu arsuri grave, donat de Statele Unite ale Americii. Patul reprezintă, de fapt, o cadă cu praf, care permite cicatrizarea mai rapidă a leziunilor.
Medicii spuneau atunci că l-au așteptat mai bine de 10 ani și era unicul echipament de acest fel din țară. Între timp, acesta s-a defectat, iar piese de schimb pentru el nu se mai fabrică.
Octavian Cirimpei susține că secția are nevoie de șase astfel de paturi. În lipsa lor, personalul medical a fost nevoit să improvizeze un mobilier special pentru bolnavii în stare gravă, întinzând niște plase.
– Cum te simți? Ridică mâinile în aer. Grețuri ai? – Nu. – S-au liniștit durerile după pansament? – Da. – Ai mâncat? – Da. – Să mănânci de patru ori pe zi.
Este discuția medicului cu o pacientă internată la terapie intensivă cu o zi în urmă, culcată pe un astfel de pat improvizat. Femeia a ajuns la spital după ce în gospodăria ei a avut loc o deflagrație provocată de o scurgere de gaze de la aragazul defect și are 40% din suprafața corpului afectată de arsuri.
Secția are nevoie și de un aparat roentgen. Cel pe care îl folosesc medicii acum a fost fabricat în 1983 și este depășit demult, dar spitalul nu își permite să cumpere altul. „Avem nevoie de multe utilaje și eu am obosit să le cer”, spune Octavian Cirimpei.
În terapie intensivă lucrează zilnic două infirmiere. Nadejda este una dintre ele. Este angajată aici din 1993. „O femeie simplă care îi hrănește, îi spală, dar este înjurată și scuipată și are multe nopți nedormite”, mărturisește șeful secției, adăugând că pacienții în delir sunt legați la mâini, pentru a nu-și face rău.
Trebuie de spus, totuși, că, în ultimii ani, sălile de operație ale secției au fost dotate cu aer condiționat filtrat, aparat de ozonoterapie, lămpi bactericide, sursă centralizată de oxigen. Spitalul a reușit să cumpere și o cadă specială, în care sunt spălați pacienții și care a costat jumătate de milion de lei.
„Eu pentru cada aceasta am luptat foarte mult”, spune Octavian Cirimpei.
„Dacă va fi un flux mare de pacienți, nu facem față”
Întrebat dacă secția ar face față unei tragedii în care ar fi aduși mai mulți pacienți în stare gravă, medicul spune: „Noi avem un spital cu mai multe blocuri și, în cazul unei tragedii, ne putem mobiliza. În astfel de cazuri, există un algoritm de acțiune. Pacientul este adus la noi, dar este transferat în alte secții ale spitalului. Un bolnav cu arsuri are însă nevoie de îngrijiri speciale, de paturi speciale, iar, dacă va fi un flux mare de pacienți și cinci-șase vor avea nevoie de intubare, noi nu vom face față”.
Cirimpei crede că o astfel de secție ar trebui să fie în incinta unui spital republican, întrucât, deseori, în cadrul intervențiilor este nevoie de medici de profil: neurologi, cardiologi, chirurgi.
L-am întrebat pe șeful secției arsuri și dacă persoanele rănite în urma exploziei stației GPL de la Crevedia, România, ar fi putut fi transferate în R. Moldova.
„Haideți să nu ne facem iluzii. România face parte din comunitatea europeană și lucrează după anumite standarde. Nici Italia nu ar face față unui flux mare de pacienți, pentru că tratamentul pentru un pacient cu arsuri grave, pe o suprafață de 50-60%, îți ia bugetul secției pentru o lună de zile. Nimeni nu ar face față, se conlucrează la acest capitol. România are experiența tragediei Colectiv”, răspunde Cirimpei.
La 8 ani de la incendiul din clubul „Colectiv”, în urma căruia au murit 64 de oameni, România nu a reușit să construiască un centru pentru mari arși, unde ar putea fi tratate victimele unor tragedii precum cea de la Crevedia sau din „Colectiv”.
Octavian Cirimpei ne mai spune că, în istoria de peste 55 de ani a secției, medicii au reușit să salveze pacienți care aveau suprafața corpului afectată în proporție de 70-80% și chiar 95%. Anul trecut, din cei 1.111 pacienți internați în secție, 3,5% au decedat.
Promisiuni după explozia din Piața Centrală
Ultima dată când au fost aduși la spital mai mulți pacienți în stare gravă a fost în ianuarie 2016. Într-o cantină din Piața Centrală a avut loc o explozie, în urma căreia au fost răniți aproximativ 20 de oameni. Trei dintre ei, aflați în stare critică, au fost transportați în România, dar au decedat, din cauza că aveau căile respiratorii afectate.
Te-ar putea interesa și: Explozia din Piața Centrală: starea răniților și reproșul socialiștilor
Ministra Sănătății de atunci, Ruxanda Glavan, a spus, într-o emisiune televizată, că autoritățile au identificat resursele financiare necesare pentru procurarea echipamentelor medicale necesare în secția arsuri de la Spitalul Clinic de Traumatologie și Ortopedie.
„Nu e vorba de foarte mulți bani. Bugetul estimativ ar fi între trei și patru milioane de lei. Respectiv, petrecând toate procedurile de achiziții publice, până la începutul lunii aprilie [2016 – n.r.], sperăm ca în spital să existe toate echipamentele care vor fi necesare”, promitea ministra. Lucrul care nu s-a mai întâmplat.
O altă problemă cu care se confruntă spitalul, de altfel, la fel ca întregul sistem medical din R. Moldova, este deficitul de personal. Astăzi, în secția arsuri și chirurgie plastică mai este nevoie de opt medici, 17 asistente și 16 infirmiere.
La Chișinău există și o secție de arsuri pentru copii, în cadrul Clinicii „Emilian Coțaga”, care are 36 de paturi, dintre care șase de terapie intensivă.
