Linkuri accesibilitate

Dumitru Mînzărari: F. Rusă este „jucătorul veto” care decide dacă reintegrarea R. Moldova va avea loc


Dumitru Mînzărari
Dumitru Mînzărari

Cercetătorul de la Berlin, Dumitru Mînzărari, expert asociat al Diviziei Europa de Est și Eurasia a Institutului German de Afaceri Internaționale și Securitate, crede că în reglementarea transnistreană, noile autorități moldovene au preluat o strategie greșită de la vechile guvernări, cea de a se feri de acțiuni mai ferme pentru a nu supăra Rusia. Într-un interviu cu Europa Liberă, expertul descrie ce crede el că ar trebui să întreprindă Chișinăul la ora actuală în această problemă.

Dumitru Mînzărari: F. Rusă este „jucătorul veto” care decide dacă reintegrarea R. Moldova va avea loc
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:11:22 0:00
Link direct

Europa Liberă: Miza Chișinăului s-a profilat deja de mai multă vreme, miza ar fi reglementarea politică a conflictului transnistrean, dar, pe de altă parte, totodată, Chișinăul zice așa: problemele astea generale, sensibile, politice nu le discutăm acum, rezolvăm cu contrabanda, cu schemele, după asta malurile s-ar putea apropia. Cum vi se pare Dvs. această strategie?

Dumitru Mînzărari: „Din cele observate în spațiul public nu văd o schimbare radicală a strategiei Chișinăului față de procesul de reglementare a conflictului în comparație cu administrațiile precedente de la Chișinău.

La nivel strategic, intențiile sunt punctate și nu văd o problemă mare cu aceste intenții la acest nivel...

Problema pe care totuși o văd și este un fel de transfer de meteahnă de la administrație la administrație și care este prezentă și la etapa incipientă, pentru că noi avem doar puțin timp ca să observăm acțiunile noii administrații, dar problema este de implementare. Deci, foarte des, având o strategie foarte bună, dacă capacitățile de implementare sunt slabe sau planul de implementare nu este bine gândit, am putea ajunge la eșec. Și vreau să punctez unele goluri. În primul rând, pentru a soluționa conflictul transnistrean în mod eficient, adică pentru ca o soluție să fie fezabilă trebuie să înțelegem logica acestui conflict. Cu alte cuvinte, trebuie să înțelegem care sunt factorii care au contribuit la separarea regiunii transnistrene de restul teritoriului Republicii Moldova și care sunt obstacolele care nu ne permit să reintegrăm administrativ și politic acest spațiu.

Și dacă ne uităm, dacă analizăm acești factori, atunci ideile de a crea o situație economică, politică favorabilă, atrăgătoare pe malul drept ca prin aceasta să atragem cetățenii de pe malul stâng, această abordare este una greșită, fiindcă conflictul transnistrean nu este unul care este ghidat de factori etnici. În pofida faptului că Rusia de la bun început a încercat să-l prezinte ca un conflict interetnic, fiindcă asta îi permitea să formeze o legitimitate a intervenției sale militare și această imagine falsă de conflict interetnic, într-un fel, este vârful suliței strategiei ruse față de conflictul transnistrean, însă în realitate acest lucru este fals, conflictul a fost promovat simplu de o intervenție militară rusă de natură proxy, adică s-au folosit actori locali sau actori pseudo-locali, Rusia a preluat controlul fizic asupra acestui teritoriu.”

Europa Liberă: Vreți să spuneți că la mijloc e interesul Rusiei? Deci, acolo trebuie căutată strategia?

Dumitru Mînzărari: „Nu neapărat. Ceea ce vreau să spun este că nu populația din stânga Nistrului decide, are puterea de a decide asupra întrebării de a reintegra regiunea în Republica Moldova sau nu, fiindcă dacă era un conflict interetnic, cum a fost cel din Kosovo și altele, atunci, da, strategia pe care Guvernul de la Chișinău pare să o promoveze pe moment ar fi fost corectă. Creezi condiții bune aici, populația de pe partea cealaltă vede că e mai atractiv și încetul cu încetul acea traumă a războiului se diminuează și atunci devine atrăgător pentru ei să se reintegreze, în plus mai adăugăm măsuri de consolidare a încrederii și toate aceste lucruri în ansamblu ridică șansa de a soluționa un conflict interetnic.

Din motivul că este un conflict proxy, noi putem face 2.000 de ani diverse măsuri de încredere, putem crea o Elveție din Republica Moldova și, chiar dacă toată populația de pe partea stângă a Nistrului și-ar dori reintegrarea, acest fapt nu se va împlini, fiindcă decidentul, așa-numitul „jucător veto”, care decide dacă reintegrarea va avea loc sau nu este Federația Rusă și ea își menține această capacitate de a decide prin prezența militară pe teritoriul transnistrean.”

Europa Liberă: De ce Chișinăul face această eroare logică în strategie?

Dumitru Mînzărari: „Abstract, teoretic există două explicații: una este incompetența, că nu înțeleg, pur și simplu sincer cred că strategia pe care o promovează e una corectă și nu acceptă ideea că un război de tip proxy trebuie abordat prin măsuri diferite.

Explicația secundară este că, da, se înțelege acest lucru, dar se percepe fezabilitatea unor strategii alternative de adresare a unui conflict de tip proxy fiind reduse, poate nu reușesc să obțină sprijin de la partenerii europeni și din cauza aceasta s-au înrădăcinat percepția și decizia că hai să facem cel puțin unele activități, să menținem contacte, să menținem o vizibilitate a unor întrevederi, interacțiuni și acest lucru chiar dacă nu ne avansează reglementarea, totuși este unul pozitiv. Cred că foarte probabil a doua explicație este cea care reflectă realitatea.”

Europa Liberă: În aceste condiții, ce le-ați sugera autorităților?

Dumitru Mînzărari: „E nevoie de câțiva factori. Unul din ei este ca factorii de decizie politică să-și asume responsabilitatea, să construiască curajul de a schimba situația. Există două obstacole în calea creării unui astfel de curaj – primul este unul de pură inerție, întrucât cunoaștem bine faptul că atunci când politicile sunt înrădăcinate este foarte dificil de a le schimba, în special dacă ele trebuie schimbate radical, fiindcă sunt foarte mulți actori care deja au interese de la politicile care sunt înrădăcinate, iar actorii care le implementează trebuie să genereze noi politici, să depună efort și în sisteme autoritare precum a fost cel de până acum în Republica Moldova capacitatea de a genera noi politici e încă slabă. Deci, acesta ar fi unul din obstacole, unul de inerție birocratică, să zicem.

Al doilea este de cultură strategică, curajul de a schimba, de a merge pe o politică de risc mai înalt...

Am văzut unii oficiali de rang înalt în guvernarea actuală care poate nu direct, dar indirect au reflectat ideea că este teama ca nu cumva să escaladeze conflictul în violențe, dacă se schimbă abordarea Chișinăului. În principiu, ca decidenți politici trebuie să ia în considerare și aceste riscuri, dar analiza nu este completă, fiindcă riscul de escaladare, chiar dacă există, el ar impune costuri foarte mari pentru Rusia, unde Rusia ar pierde pe alte dimensiuni – în relațiile sale cu Uniunea Europeană, cu Statele Unite ale Americii, ar atrage mai mult atenția Occidentului în regiune, ceea ce Rusia disperat încearcă să evite, la fel ar reduce șansele Rusiei să slăbească, să scoată sancțiunile pe care le-a primit în urma escaladării din Ucraina. Rusia poartă un șir de negocieri cu diferite țări din Uniunea Europeană, iar o astfel de escaladare le-ar putea tergiversa aceste negocieri. Și nu în ultimul rând, iarăși ne uităm la aspectul practic, pentru ruși e foarte dificil să escaladeze, fiindcă nu au frontieră directă cu regiunea transnistreană așa cum au cu Donbasul, de asemenea, alimentarea logistică ar fi dificilă și Rusia nu ar putea susține un conflict de durată, chiar dacă ar dori să-l înceapă, dacă e să vorbim în termeni militari.

Și mai este încă un factor: dacă rușii ar dori să escaladeze conflictul, există șanse foarte mari ca forțele de ordine și Armata Națională a Republicii Moldova, cel puțin să poată controla această escaladare, s-o mențină restrânsă și în acest caz Rusia și-ar crea o mulțime de probleme, fiindcă toate acele mesaje neoficiale, indirecte pe care le trimitem cu anii către partenerii occidentali că Rusia este în spatele conflictului, nu este un conflict de tip interetnic, nu e un conflict politic, Rusia este actorul din spatele conflictului, deci, Rusia ar sprijini practic aceste acuzații. Și atunci, Rusiei îi va fi mult mai dificil să se prezinte ca mediator într-un nou format, fiindcă orice escaladare presupune că pe urmă au loc negocieri și se discută un nou format.”

Europa Liberă: Da, dar să revenim și să formulăm exact propunerea Dvs., sugestia Dvs., de fapt.

Dumitru Mînzărari: „Guvernarea trebuie să analizeze mai bine factorii conflictului, să vadă care sunt ei și să-i abordeze la direct, nu să meargă pe politicile curente de inerție care nu comportă niciun risc, dar la fel nu generează niciun rezultat. Deci să-și asume puțin risc față de problema transnistreană și să nu se teamă să înfrunte Rusia, fiindcă orișice ar genera Rusia ca răspuns nu va fi mai mult în detrimentul nostru decât măsurile pe care Rusia deja le-a inițiat împotriva Republicii Moldova.”

Europa Liberă: Președintele Germaniei a fost la Chișinău zilele trecute și a spus următorul lucru: „Avem totală încredere la Berlin că autoritățile de la Chișinău fac pașii necesari în această chestiune, în discuțiile legate de regiunea transnistreană”.

Dumitru Mînzărari: „Înțeleg subtextul întrebării Dvs. Deci, eu personal consider că politica germană față de conflictele din spațiul post-sovietic este una greșită. Greșeala vine din faptul că Germania este un actor care se străduie să minimizeze riscul, oricât de mic ar fi acesta. Și al doilea moment este că Germania are niște mize înalte de la relațiile bune cu Rusia și atunci dacă pune pe talere și compară o posibilă înrăutățire a relațiilor cu Rusia și, să zicem, un sprijin mai amplu către Republica Moldova în domeniul soluționării conflictului, cred că aceste lucruri sunt analizate foarte serios la Berlin.”

Europa Liberă: S-ar putea spune că Chișinăul împărtășește o viziune mai degrabă similară cu ceea ce crede Germania?

Dumitru Mînzărari: „Nu cred că Chișinăul împărtășește această viziune, însă această percepție care s-a creat și pe care o are Germania, și nu doar Germania, câteva țări, cum ar fi Franța, adică țările din așa-numita Europa de Vest, ele au o percepție față de conflict care e mai aproape de înțelegerea conflictului ca fiind unul poate nu ghidat de factori etnici, însă nu unul în care Rusia ar fi agresorul principal.

Nu cred că Chișinăul împărtășește această viziune...

Parțial este greșeala Republicii Moldova, întrucât pe parcursul ultimelor trei decenii nu s-a dus o acțiune de comunicare strategică cu partenerii occidentali, să li se explice cu evidențe...”

Europa Liberă: Și acum ar fi mult mai greu să schimbe...

Dumitru Mînzărari: „Da, într-adevăr, acum este foarte dificil să convingă diplomațiile din aceste țări că situația de facto este diferită, însă cu mult efort, cu acțiuni diplomatice intensive la diferite niveluri și iarăși conținutul prezentării acestor clarificări trebuie să fie foarte bine pregătit, trebuie să fie serios și cu evidență colectată și analizată sistematic, care iarăși nu s-a prea făcut în Republica Moldova. Și când această discuție se duce pe o perioadă de câțiva ani și parțial apare și în spațiul public va deveni mult mai dificil pentru partenerii occidentali să ignore aceste fapte și atunci va fi mai ușor să atragem sprijinul lor pentru o schimbare de politică față de reglementarea transnistreană.”

XS
SM
MD
LG