Luna trecută, Rusia și Ucraina au făcut schimb de 25 de prizonieri de război de fiecare parte. Este primul din cele două schimburi efectuate anul acesta și unul din zecile care au avut loc de la începutul războiului.
Majoritatea soldaților incluși în acest schimb au suferit răni grave. Printre ei se află și un uzbec, care a apărut într-un video publicat de partea ucraineană la 15 ianuarie.
Bărbatul a spus că a fost prizonier în Ucraina timp de un an și trei luni. El a fost capturat după ce și-a pierdut un braț și a fost rănit la picior, luptând pentru armata rusă.
„Când plecam, vecinul meu era supărat”, a spus uzbecul în înregistrarea video. „A zis: «Te-au luat pe tine, iar pe mine nu, deși eu sunt aici mai de demult»”. I-am răspuns că toate vin la timpul lor. Am așteptat și eu, mult timp, și am plâns multe nopți, visând să mă întorc la copiii mei”, și-a amintit bărbatul.
Tocmai aceasta este cea mai arzătoare întrebare pentru cei peste 50 de prizonieri de război originari din Asia Centrală, care au fost capturați în Ucraina: când le veni timpul să fie eliberați?
Schimburile de prizonieri între Rusia și Ucraina au fost puse pe pauză în doua jumătate a anului 2023. Acestea au fost reluate anul trecut, iar acum, când războiul intră în al patrulea an, au loc cu regularitate, implicând uneori sute de persoane deodată.
Însă, prizonierii de război din Asia Centrală nu au nicio idee despre cum se încadrează în complicatele negocieri dintre Moscova și Kiev.
Ei nu știu nici măcar dacă guvernele lor din Asia Centrală, apropiate Rusiei, ar putea să se implice în eliberarea lor, după ce și-au avertizat cetățenii că riscă să facă închisoare pentru participarea la războiul din Ucraina.
Jurnaliștii RFE/RL au discutat cu foști prizonieri de război, cu rudele acestora și cu oficiali civili și militari ucraineni care cunosc situația prizonierilor, pentru a încerca să contureze o imagine mai clară a situației.
Aruncați în „bătălii feroce”
La fel ca în multe alte chestiuni, Moscova și Kievul nu se pot înțelege dacă prizonierii de război care nu sunt cetățeni sau etnici ruși ar trebui să beneficieze de un tratament egal din partea Kremlinului atunci când se negociază schimburile.
Purtătoarea de cuvânt a ministerului rus de Externe, Maria Zaharova, a declarat în noiembrie că Moscova dorește întoarcerea tuturor prizonierilor de război capturați în Ucraina, „indiferent de religia, naționalitatea sau apartenența lor la o unitate militară”.
Cu toate acestea, Bohdan Ohrimenko, șeful secretariatului Comandamentului ucrainean de coordonare pentru tratamentul prizonierilor de război, a declarat Serviciului kîrgîz al RFE/RL că Rusia acordă prioritate „propriilor cetățeni, în special celor din partea europeană a țării, Moscova și Sankt Petersburg”.
Ohrimenko a afirmat că central-asiaticii capturați de forțele ucrainene au fost dislocați pe prima linie a „celor mai intense bătălii” din Ucraina - la Bahmut, Avdiivka sau Pokrovsk, precum și în regiunea rusă Kursk, unde Ucraina a lansat o ofensivă fulgerătoare în luna august, anul trecut.
Vestea capturării de către Ucraina a unui alt cetățean uzbec, care lupta pentru Rusia în sudul regiunii Zaporojie, a venit în decembrie.
Inițial, informația a fost postată pe rețele de brigada ucraineană „Spartan”.
- Te-ar putea interesa și: Poliția rusă „vânează” emigranții ca să-i trimită la oaste
Într-un interviu pentru Serviciul ucrainean al RFE/RL, Artem Șoludko, ofițer în cadrul brigăzii respective, l-a descris pe bărbatul uzbec ca fiind singurul supraviețuitor dintr-un grup de patru soldați trimiși să atace pozițiile ucrainene fără echipament de comunicații.
Șoludko a spus că bărbatul a lucrat la un restaurant înainte de a accepta un post de bucătar într-o unitate militară rusă.
După aceea, comandamentul rus l-a încadrat într-o unitate de asalt, a afirmat ofițerul.
De partea cealaltă
Ohrimenko a spus pentru RFE/RL că, după părerea sa, din totalul celor 54 de persoane din Asia Centrală, capturate și deținute în Ucraina, 14 sunt uzbeci, 21 sunt kazahi, 18 sunt tadjici și doar unul este kîrgîz.
Mulți dintre prizonieri aveau pașapoarte rusești, a confirmat oficialul ucrainean, ceea ce face complicată stabilirea cetățeniei lor.
Tadjikistanul, de exemplu, are un acord cu Rusia privind dubla cetățenie. Kîrgîzstanul o interzice, însă permite în practică cetățenilor săi să dețină două pașapoarte.
Uzbekistanul nu recunoaște celelalte pașapoarte ale cetățenilor săi, în timp ce obținerea cetățeniei uzbece este un proces destul de complicat. Nici legislația kazahă nu permite dubla cetățenie.
Ohrimenko a precizat că doar șase dintre cei 21 de „kazahi” erau cetățeni kazahi, restul fiind cetățeni ai Rusiei.
Autoritățile ucrainene au refuzat până acum să dezvăluie câți prizonieri de război din Asia Centrală au fost deja eliberați de Kiev.
Dar RFE/RL a reușit să contacteze un cetățean kîrgîz cu dublă cetățenie, kîrgîză și rusă, care se autodefinește drept etnic rus, și care acum trei ani a fost eliberat de Ucraina într-un schimb de prizonieri cu Rusia, care a implicat 86 de persoane de fiecare parte.
Bărbatul, care solicitat anonimatul, are acum 27 de ani. El spune că a fost prizonier ceva mai mult de o lună, după capturarea sa în regiunea Sumî din nord-estul Ucrainei, după care a revenit la viața civilă în Rusia.
Bărbatul născut în orașul Oș din sudul Kîrgîzstanului a mai spus că în lagărul ucrainean de prizonieri de război condițiile erau „ca la închisoare”, adăugând însă că nu a fost tratat rău.
El a recunoscut că a semnat de bunăvoie un contract cu armata rusă, dar a spus că se aștepta să nu fie încadrat ca militar.
„Am fost, probabil, norocos. Unii au fost în captivitate timp de un an sau doi”, a adăugat el, enumerând printre colegii săi de prizonierat „ruși, tătari, bașkiri și tuvani” din Rusia, dar nicio persoană din țările Asiei Centrale.
Numele unui alt bărbat născut în Kîrgîzstan, care a fost eliberat rapid după capturarea sa, dimpotrivă, este foarte cunoscut.
Rudele lui Alișer Tursunov au fost complet șocate de apariția sa într-un video pe un canal de Telegram al prizonierilor de război, administrat de ucraineni, în care își descria calvarul și făcea apel la președintele kîrgîz Sadîr Japarov pentru a-l salva.
Tursunov, care avea 56 de ani când a fost capturat, a spus că a călătorit în orașul rus Reazan pentru a-și vizita fiul în luna mai 2024, atunci când forțele de ordine rusești încă rețineau masiv migranți din Asia Centrală, în urma unui atac terorist la o sală de concerte de lângă Moscova, cu două luni mai devreme.
Acolo a fost arestat, bătut de poliție și forțat să semneze un contract pentru a servi în armata rusă, a spus el.
Pe front, a fost obligat să tragă dintr-un lansator de grenade și să sape tranșee.
Tursunov a spus că a profitat de prima ocazie pentru a se preda forțelor ucrainene.
Atunci când prizonierii de război apar în videoclipuri, de obicei nu este clar dacă o fac voluntar sau prin constrângere. De asemenea, nu există nicio garanție că aceștia spun adevărul despre serviciul militar sau motivațiile lor.
Dar, de la începutul războiului, au existat numeroase cazuri în care persoane din Asia Centrală au fost păcălite sau constrânse să intre în armata rusă.
Prin urmare, apelul video al lui Tursunov a avut o rezonanță puternică în societatea kîrgîză, contribuind probabil la includerea acestuia în schimbul de prizonieri, din 17 iulie, între Rusia și Ucraina.
„El nu este o persoană care ar putea merge într-o țară străină pentru a ucide oameni. Este un pensionar. Nu are niciun sens”, a declarat fratele său, Ulugbek Tursunov, pentru RFE/RL, la momentul apariției videoclipului.
RFE/RL nu a reușit să îl contacteze pe Tursunov pentru un interviu după eliberarea sa.
📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te
