Marea Britanie a intrat în cea mai serioasă criză politică de când Boris Johnson este șeful guvernului, odată cu demisia marți, la câteva minute unul după altul, a doi dintre cei mai importanți membri ai cabinetului: ministrul de finanțe Rishi Sunak și cel al sănătății Savid Javid, ambii de origine indo-pakistaneză.
„Gunoierii” lui Johnson n-au mai rezistat
Cei doi au demisionat după ce Johnson a admis că știa despre reputația de prădător sexual a deputatului conservator Chris Pincher, pe care el l-a promovat intens și care este anchetat acum pentru agresiuni sexuale împotriva unor bărbați, pe fundal de consum de alcool.
Afacerea ar fi putut rămâne aici, dacă Johnson s-ar fi despărțit de îndată de protejatul său Pincher, în loc să nege, apărându-l și minimalizând gravitatea acuzațiilor.
Cotidianul de stânga The Guardian, sprijinitor al opoziției, scrie că viitorul politic al lui Johnson se arată fragil și îndoielnic. Concluzie împărtășită de altfel și de conservatorul The Times.
Boris Johnson începe să ia contact cu realitatea, titrează la rândul său cotidianul finanțelor, Financial Times. „Scandalul acesta este deosebit de sordid”, confirmă The Spectator.
Găsim același verdict și în mai toată presa de pe continent: «Boris Johnson pe marginea prăpastiei», titrează în Franța Libération. In Italia, La Repubblica e și mai radical și consideră că în ce-l privește pe Johnson „la sua cariera sembra finita”.
Înapoi la Paris, Le Monde scrie de asemenea: «Recentul val de scandaluri de natură sexuală din cadrul partidului de guvernământ din ultimii doisprezece ani devine greu de suportat de către britanici. Un deputat conservator încă nenumit, suspectat de viol, a fost arestat și apoi eliberat pe cauțiune la mijlocul lunii mai, un altul și-a dat demisia în aprilie pentru că a vizionat pornografie în plenara parlamentului pe telefonul său mobil, iar un fost parlamentar a fost condamnat în mai la optsprezece luni de închisoare pentru agresiune sexuală asupra unui băiat de 15 ani.»
În Spania, El Pais aduce și o așteptată notă de Schandenfreude, de satisfacție răzbunătoare: «În mijlocul calamităților continue care îl afectează pe Johnson, fostul său consilier și ideolog al Brexitului, Dominic Cummings, vine să-i dea lovitura de grație. Sâmbătă, pe contul său de Twitter, acesta a amintit răzbunător de gluma pe care Johnson a făcut-o despre deputatul în cauză, cu câțiva ani înainte de a-l promova în fruntea parlamentului: „Pincher by name, pincher by nature” („Ciupitor după nume, ciupitor din fire”), Johnson jucându-se astfel nepăsător cu dublul sens al numelui de familie, Pincher, al aliatului său.»
Grevele din Norvegia ar putea priva Marea Britanie de energie
Pe acest fundal de instabilitate politică și criză economică, și ca și cum toate acestea nu erau de ajuns, o serie de greve în sectorul energiei din Norvegia ar putea afecta aprovizionarea Marii Britanii.
„Grupul energetic public Equinor a fost deja nevoit să închidă trei zăcăminte de petrol și gaze, încă de la începutul grevelor, decise luni seara de sindicate, care cer majorări salariale pentru compensarea inflației galopante”, relatează Financial Times. Dacă mișcarea de protest continuă, greviștii norvegieni ar putea „bloca total” transportul de hidrocarburi către Marea Britanie, potrivit operatorului scandinav de conducte Gassco.
Războiul din Ucraina a afectat și strategia energetică a Germaniei, care până acum a refuzat să exploateze uriașele sale zăcăminte de gaz de șist. Acum însă se ridică tot mai mult voci care cer o reconsiderare a acestui model și care ar dori ca Germania să treacă la fracking, notează Die Welt.
Invadarea Ucrainei de către Rusia a accelerat analizarea internă a riscurilor pe care le iau țările aflate sub influența Moscovei, inclusiv în Austria, cum o constată Washington Post. În audieri în curs de desfășurare, cu ușile închise, parlamentarii austrieci investighează acum amestecul Rusiei în activitatea serviciilor de informații și contractele pe care gigantul gazier deținut parțial de stat OMV le-a încheiat cu Rusia. Parlamentarii austrieci examinează, de asemenea, legăturile de afaceri pe care personalități politice locale de rang înalt le au cu Kremlinul și cu companii de stat ruse.
La Moscova, în acest timp, cum o anunță același Washington Post, deputații din Duma de stat au adoptat măsuri pentru a transforma economia într-una de război, permițând guvernului să poată forța întreprinderile private să furnizeze bunuri armatei și să poată impune ore suplimentare lucrătorilor.
Războiul borșului ruso-ucrainean
Atunci când, în urmă cu câteva săptămâni, purtătoarea de cuvânt a ministerului rus de externe Maria Zaharova a apărut într-o seară în fața presei la Moscova într-o stare secundă (alcoolizată, potrivit unei părți a presei străine), protestând împotriva faptului că… Ucraina și-ar dori să omologheze «borșul», moștenire culturală comună ruso-ucraineană, ideea a fost găsită absurdă de cei mai mulți.
Iată însă, cum a anunțat-o Euromaidan Press, că pe 1 iulie, UNESCO a înscris borșul ucrainean pe lista patrimoniului cultural al umanității.
Borșul numit specific ucrainean, așadar, iar nu rusesc. Presa ucraineană face din asta un mare subiect. Astfel, Novy.tv oferă rețeta borșului din Mariupol.
Presa rusă, în schimb, folosește metafora «borșului de sânge» pentru a scrie despre ceea ce e presupus că ar face Occidentul în Ucraina.
Borșul ucrainean și cel românesc
În sfârșit, merită să amintim că în română numele borşului vine de fapt de la ucraineni, care l-au dat şi ruşilor, însă ceea ce ruşii şi ucrainenii numesc borş (борщ, borsht, bortsch) este de fapt o ciorbă de sfeclă roşie și cartofi.
Ruşii şi ucrainenii nu cunosc şi nu folosesc zeama acră din tărâţe pe care românii au botezat-o impropriu cu numele împrumutat: borş. Borşul românesc desemnează așadar la origine zeama acră din tărâţe, iar nu ciorba în sine impropriu numită borş.
