N-am să țin minte numele tuturor autorilor chinezi care mi-au plăcut – nici măcar nu risc să le pronunț! –, cert e că unele proze foarte scurte din volumul antologic Primăvară în tren, Corint, 2023, vor rămâne à tout jamais în mintea mea, la fel cum mi s-au întipărit în memorie micile bijuterii semnate de Dino Buzzati, J.L. Borges sau Danilo Kis (lista rămâne deschisă).
„Înflorirea prozei foarte scurte a lărgit orizonturile literaturii chineze contemporane, înserându-se în triada tradiţională alcătuită din roman, nuvelă şi povestire. Astfel, proza foarte scurtă a transformat această triadă într-o «familie cu patru membri». Ca formă independentă, proza foarte scurtă se transformă treptat într-o forţă redutabilă a literaturii contemporane”, de la Xia Yiming, Preşedintele Asociaţiei Chineze de Proză Foarte Scurtă, citire. Sunt antologate 52 de texte, câte unul de autor (din păcate, lipsesc CV-urile acestora, ca şi referinţele bibliografice, astfel că nu le pot situa în timp decât foarte aproximativ, sub umbrela mult prea generoasă a lui „din literatura chineză contemporană”), de-o bogăţie tematică şi varietate stilistică uluitoare – se putea altfel, într-o tradiţie milenară?! –, unele condensând în trei-patru pagini un „roman” întreg, altele oprind „clipa cea repede”, într-o schiţă de două-trei pagini, pentru a-i păstra frumuseţea.
E aproape o impietate să citezi pe sărite, de ici-colo, trecând peste nenumărate mărgăritare; îngăduie-mi-se aşadar să merg pe mâna unui singur autor, An Yong, al cărui Rămas-bun, Hutou! m-a răscolit (ca, altădată, romanul chinezului Yu Hua În viaţă); de neuitat, secvenţa finală:
„Când trăgea să moară, Lao Luo l-a chemat pe Lao Wang la căpătâiul ei şi i-a şoptit în taină, la ureche:
– De fapt, nu mor, doar o să mă ascund în şifonier, la noi acasă. Nu-ţi face griji! După patruzeci şi nouă de zile, mă întorc.
După înmormântarea soţiei, Lao Wang s-a întors acasă. (…) Stând în faţa şifonierului, a pus mâna pe uşă, dar şi-a amintit că trebuie să aştepte patruzeci şi nouă de zile, aşa că nu l-a deschis. În a şaptea noapte după înmormântare, Lao Wang s-a oprit din nou în faţa şifonierului. Şi de data aceasta s-a abţinut să deschidă uşa. În a douăzeci şi una noapte însă, n-a mai rezistat şi a deschis, până la urmă, uşa.
Pe raftul de jos al şifonierului a găsit un pachet înfăşurat în hârtie. L-a desfăcut şi înăuntru a găsit un alt pachet înfăşurat în hârtie, şi apoi încă unul, şi încă unul… Când a deschis al şaptelea pachet, a descoperit un bilet cu mesajul: «Rămas-bun, Hutou! Ştiu că n-ai mai avut răbdare. Eu nu mă mai întorc, aşa că va trebui să înduri de unul singur viaţa asta pământească!»”
Un anotimp cu totul şi cu totul aparte, această Primăvară în tren de toată frumuseţea made in China!
1 mai ’23
