Presa de la București a înregistrat știrea că Inspectorii Autorității Naționale de Integritate din Republica Moldova au sesizat Serviciul Fiscal de Stat și Procuratura asupra unor tranzacții dubioase făcute de Vladimir Plahotniuc.
Un singur exemplu : „bani din firme ale statului, precum Moldtelecom ajungeau ca destinație finală în conturi ale lui Plahotniuc deschise în Emiratele Arabe Unite(…). Astfel, Zeci de milioane de euro provenind din licitațiile cu Moldtelecom au ajuns în conturile unor firme gestionate de oameni din anturajul oligarhului Plahotniuc”. Faptele investigate anul trecut de jurnaliști specializați, scrie G4Media, „cad sub incidența legislației penale și fiscal”.
Într-un articol de blog foarte încrezător în viitorul politic al Republicii Moldova, Iulian Chifu se referă și la lamentabila vizită făcută recent de liderul socialiștilor, Igor Dodon, la Minsk, unde l-a complimentat deșănțat pe Alexandr Lukașenka, practic pentru furtul alegerilor şi pentru felul cum a reprimat protestatarii paşnici şi opoziţia. Calcul foarte prost pentru Dodon, care se definește tot mai clar ca perdant. Chifu estimează în Adevărul că în alegerile care vin, partidul lui ar putea obține chiar cu 25% mai puțin. În schimb, vântul bate puternic în pânzele Maiei Sandu. După incidentul incalificabil cu arestarea opozantului Protasievici la ordinul lui Lukașenka, Moldova pare brusc „o democrație mult mai dezvoltată şi mai stabilă decât o admite ea însăşi. Votul oamenilor contează, ca şi voinţa liderilor politici oneşti, ajunşi în funcţii publice. Plahotniuc nu a ajuns niciodată să fie premier într-o ţară pe care o poseda, pentru că Preşedintele Nicolae Timofti i-a refuzat această desemnare. Apoi votul şi voinţa populară l-au alungat pe Plahotniuc din statul Republica Moldova, fiind azi urmărit pentru a fi anchetat şi condamnat. Apoi Igor Dodon nu s-a putut eterniza, a fost răsturnat prin vot popular, democratic şi i s-a refuzat al doilea mandat prin alegerea majorităţii pentru orientarea Occidentală şi pentru Preşedintele Maia Sandu”.
Valentin Naumescu face pe contributors.ro analiza sagace a auto-limitărilor cu care se confruntă acum principiile liberale ale Uniunii Europene. Cazul Belarus forțează o discuție serioasă pe această temă: lumea liberă nu poate răspunde convingător și descurajant la agresiune, fără să devină ea însăși războinică și autoritară, ceea ce nu mai este în cultura cetățenilor occidentali. Nici un stat care ar anunța acum retorsiuni militare față de dictaturi cum este cea din Belarus nu ar fi scutiți de protestele cetățenilor. Pacifismul inculcat în mentalitatea lumii libere/liberale, pare o piedică în rezolvarea situațiilor de conflict. Naumescu scrie că „Occidentul, nu numai că este pe punctul de a pierde controlul sistemului internațional și uneori chiar asupra propriilor sisteme politice și democrații liberale, dar prin retorica ideologică anti-sistem, anti-capitalistă și auto-criticistă își sapă singur groapa și se dezarmează cu idioată candoare în fața agresorilor anti-liberali externi și interni”. Măcar de data aceasta, în cazul Belarus, riposta europenilor prin sancțiuni ar fi fost promptă și fermă.
În fine, pe spotmedia.ro, Emilian Isăilă se referă la reacția rezervată și cumva întârziată a Moscovei. Citând experți din spațiul rus, el aduce ideea că Vladimir Putin nu a fost consultat de Lukașenka și că nu-i convine ce s-a întâmplat, pentru că sancțiunile pentru Belarus tot Rusia ar urma să le plătească.
