Nimic nu pare a se învârti cum trebuie zilele astea… Regele Charles și-a amânat vizita prevăzută în Franța, din pricina tulburărilor sociale care se extind și devin tot mai violente în țara lui Emmanuel Macron.
Parisul seamănă în aceste zile mai mult cu un decor din “Les Misérables” decât din “Emily in Paris”. Ieri a fost iarăși o duminică dimanchissime, cu ciocniri pif-paf între manifestanți și forțele de ordine, iar inflexibilitatea lui Macron în fața protestelor pare că îi neliniștește acum până și pe apropiații săi, constată Le Monde.
Macron, căruia, cum analizează în detaliu Libération, i se reproșează că ar purta un ceas de mână care costă 80.000 de euro, insistă cu reforma sa a pensiilor, care va ridica vârsta pensionării de la 62 de ani (cea mai coborâtă din Europa) la 64 de ani.
Și Germania intră în grevă
„A trecut mult timp de când nu a mai avut loc o grevă de asemenea amploare în Germania”, subliniază Frankfurter Allegemeine Zeitung. Mișcarea socială afectează întregul sector al transportului: aerian, feroviar, maritim și rutier. Aproximativ 350.000 de angajați au fost chemați să se mobilizeze, constată Die Welt.
„Deutsche Bahn a oprit tot traficul pe distanțe lungi și aproape nici un tren nu este așteptat să circule în traficul regional”, rezumă cotidianul. Pentru a face față inflației în continuă creștere, Verdi, al doilea sindicat ca mărime din Germania, cere o creștere a salariilor cu 10,5%. EVG, un alt sindicat activ în special în sectorul feroviar, dorește în schimb o creștere de 12%.
Corupția conservatoare (Tory) post-Brexit
Peste canalul Mânecii, The Observer revelează grave potențiale fapte de corupție printre câțiva dintre cei mai înalți parlamentari conservatori (Tory), din partidul aflat la putere.
Două figuri de vârf ale partidului conservator, Matt Hancock și Kwasi Kwarteng (acesta din urmă fost - scurți vreme - ministru al finanțelor, Chancellor) s-au lăsat păcăliți de niște activiști britanici care au pozat ca reprezentanți ai unei firme din Coreea de Sud, onorabilii aleși ai națiunii britanice lăsându-se păcăliți de falșii lobbyiști și cerând, pentru serviciile lor de “consultanță”, onorarii de 10.000 de lire sterline… pe zi!
Foarte conservatorul cotidian The Times (The Observer e mai degrabă de stânga, făcând parte din același consorțiu cu The Guardian) are la rândul său un scoop despre un nou partid ce ar fi cale de a fi creat pe ruinele istoricului Tory.
Același Observer, pentru a rămâne în limitele corupției, fraudei și falsificării generalizate a valorilor, scrie și despre cum Comisia Europeană a descoperit că mai toată mierea care se vinde în Marea Britanie este edulcorată și fraudată, fiind mai degrabă vulgare variante de sirop dulce concentrat.
Citim astfel că «o nouă anchetă a Comisiei Europene a constatat că 46% dintre produsele eșantionate sunt frauduloase. Falsificarea mierii cu sirop de zahăr ieftin a fost dezvăluită se practică pe scară largă, iar cele zece mostre de miere din Marea Britanie au eșuat în toate testele. Este posibil ca ele să fi fost amestecate sau ambalate în Marea Britanie, dar “mierea” provine de fapt de peste mări și țări. Marea Britanie a importat astfel 38.000 de tone de “miere” din China în 2022.»
Fraudă volatilă pentru «Le Canard enchaîné»
Le Canard enchaîné, celebrul săptămânal politico-satiric francez, un punct de referință în peisajul mediatic european, se află în mijlocul unui scandal de corupție similar cu multe din cele pe care le-a denunțat de-a lungul secolului său de existență.
Libération dezvăluie o ruptură în cadrul redacției celebrului săptămânal, unde membrii au descoperit că soția unuia din principalii și cei mai vechi membri ai redacției primește un salariu de 25 de ani (!) încoace… fără să fi călcat vreodată prin redacția săptămânalului.
Lucrul supără și șochează cu atât mai tare, cu cât «Le Canard enchaîné» este publicația care a pus capăt ambițiilor politice ale fostului candidat conservator la președinția Franței, François Fillon, care vreme de ani de zile, în calitate de parlamentare, plătise un salariu fictiv soției sale, afacere revelată de… «Le Canard enchaîné».
Nimic nou pe frontul de est
În Italia, La Repubblica analizeză situația din Ucraina, dar si întâlnirea recentă dintre Vladimir Putin și omologul său chinez, Xi Jinping, care a mers la Moscova pentru a prezenta “planul de pace” al Pekinului, rezultatul fiind că Putin amenință acum că va desfășura arme nucleare tactice în Bielorusia.
La Repubblica mai constată că Europa pare să se fi lăsat convinsă de către secretarul general al ONU, Antonio Guterres, de disponibilitatea reală a lui Xi de a media cu Putin în termeni acceptabili.
Erdoğan pe muchie de iatagan
Pentru prima dată în peste 20 de ani, scrie, la Bruxelles, platforma Politico. Recep Tayyip Erdoğan pare să-și fi pierdut aura de invincibilitate, iar adversarii președintelui turc spun că alegerile din luna mai sunt ultima șansă de a salva democrația țării.
După cel mai grav cutremur de aproape un secol încoace – precum și după ani lungi de gestionare economică proastă – se simte o anticipare febrilă a schimbărilor în parlament și în partidele politice. „Sunt șanse 50-50 pentru o schimbare”, declară, pentru Politico, membri ai administrației de la Ankara. „Oamenii simt că se apropie schimbarea.”
Posibilitatea „dezintegrării Rusiei”
Schimbări fundamentale ar putea avea loc și în Rusia. La Londra, The Daily Telegraph oferă o analiză a lui Con Coughlin despre posibilitatea ca în cazul unui dezastru militar al lui Putin, lumea ar trebui să se aștepte la o dezintegrare a Rusiei.
Au fost formulate îngrijorări cu privire la soarta Rusiei în cazul în care Ucraina ar câștiga o victorie totală, bă chiar până și Justin Welby, Arhiepiscopul de Canterbury, a pledat că Rusia n-ar trebui zdrobită ca odinioară, acum un secol, Germania de la Weimar în caz de eșec militar.
Scrie Daily Telegraph: “Asemenea rezerve și scrupule nu sunt doar deplasate: ele ascund cât de important este pentru supraviețuirea lumii libere ca Rusia să sufere o înfrângere catastrofală – una din care ar trebui să aibă nevoie de zeci de ani pentru a-și reveni.
Lansând anul trecut invazia sa neprovocată a Ucrainei, Vladimir Putin a lansat o provocare deliberată la adresa sistemului internațional instituit la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, care susține integritatea suverană a statelor naționale. În plus, el și acoliții săi naționaliști au comis crime de război pe scară industrială, fapt recunoscut de Curtea Penală Internațională care a emis un mandat de arestare pentru președintele rus."
Mulți se tem însă că Rusia s-ar putea dezintegra: “Totuși, una din numeroasele temeri exprimate de analiștii occidentali în ultimele luni este că, dacă Moscova ar suferi o înfrângere devastatoare, aceasta ar putea duce la prăbușirea Rusiei însăși, visul lui Putin de a restabili Imperiul Rus fiind înlocuit de fragmentarea țării într-un mozaic de enclave etnice. În prezent, Rusia este o federație care ar putea fi într-adevăr mult mai fragilă decât pare.
Dezintegrarea Rusiei ar fi cu siguranță în folosul Chinei, care, cu toată bonomia manifestată de Xi Jinping în timpul vizitei sale de stat la Moscova de săptămâna trecută, aruncă priviri lacome asupra celor 600.000 km pătrați de teritoriu fost chinez din jurul portului Vladivostok – anexat de Rusia în 1860 la sfârşitul celui de-al doilea război al opiumului."
«Rusia se va sparge»
Asta amintește predicțiile similare ale scriitorului francez Alexandre Dumas. Am mai scris aici despre voiajul lui Alexandre Dumas, care a traversat Rusia de la nord la sud, pe la 1858, în mare lux, escortat de soldați ruși si cazaci, în plină cucerire a Caucazului, în momentul sălbaticelor campanii militare pe care Rusia le lansase asupra regiunii, in special asupra a ceea ce astăzi sunt Cecenia și Daghestanul.
Profetiza atunci Alexandre Dumas: — «Rusia se va sparge, dar nu ca Imperiul Roman în două bucăți, ci în patru: 1. — va avea un imperiu în nord, cu o capitală la Marea Baltică, acela rămânând adevăratul imperiu rus; 2.— o parte occidentală, care va fi Polonia, cu Varșovia drept capitală [asta avea să se întâmple în 1918]; 3.— se va separa partea din sud, cu Tbilisi și Caucazul [lucru care avea să se întâmple în 1991]; 4.— în sfârșit, partea răsăriteană, care va cuprinde cele două Siberii.
În momentul în care va surveni acest cataclism:
- Rusia va fi păstrat Sankt-Petersburg și Moscova, locul adevăratului tron;
- vom avea un șef al Poloniei, la Varșovia, sprijinit de Franța;
- un militar infidel va recurge la armată și se va încorona la Tbilisi;
- în sfârșit, un proscris, tâlhar de geniu, va crea o republică siberiană între Irkuțk și Tobolsk.
Este imposibil ca un imperiu care acoperă a șaptea parte a globului să rămână într-o singură mână: prea dură, mâna se va sparge; prea blândă, se va moleși, dar în ambele cazuri va lăsa să cadă ceea ce strânge.»
(Alexandre Dumas, En Russie)
Vedem azi cum din cele patru predicții ale lui Alexandre Dumas din 1858, două s-au îndeplinit deja: 1. — Polonia, cu capitala la Varșovia, e independentă din 1918. 2.— Georgia, cu capitala la Tbilisi (dar și Armenia și Azerbaidjanul) sunt independente din 1991. Dacă s-ar mai și rupe o Republică Siberiană de Moscovia, Alexandre Dumas va deveni marele strateg și profet geopolitic al tuturor timpurilor.
