În ajunul alegerilor, într-un interviu acordat Europei Libere, liderul democrat Pavel Filip s-a lăudat că formaţiunea sa are mulţi primari şi ne-a încredinţat că PD va obţine un rezultat frumos. Ei bine, optimismul lui Pavel Filip n-a fost justificat. PD s-a prăbuşit zgomotos, rezultatul e lamentabil, primarii n-au făcut mare treabă.
După 11 iulie, Pavel Filip a tăcut o vreme şi abia deunăzi a ieşit în lumina refelctoarelor, zicând iată ce: “Sunt multe lecții de învățat. I-am văzut pe colegi încrezători și determinați. N-avem mult timp pentru odihnă. Urmează decizii importante. Așteptările sunt mari, inclusiv de la noua guvernare. Oamenii așteaptă FAPTE”.
În realitate, oamenii tot aşteaptă fapte din îndepărtatul an 1991 şi nu prea le-au mai văzut. Că foştii coechipieri ai lui Plahotniuc au multe de învăţat e limpede, dar ştiu ei oare ce trebuie să înveţe? Nu sunt prea convins.
Această prăbuşire era previzibilă deja atunci când a fugit Plahotniuc. Fără oligarhul fugar, PD-ul nu mai putea controla situaţia aşa cum o făcuse. A doua lovitură a venit înaintea alegerilor, e vorba de retragerea la odihnă a veteranului Dumitru Diacov. Acesta devenise faimos tocmai prin strategiile abile prin care îşi propulsa formaţiunea pe piscurile puterii. Fără el, PD-ul şi-a pierdut o parte din puterea de seducţie. Dar, de fapt, cea mai mare problemă a PD-ului e alta. Liderii acestui partid, după părerea mea, n-au reuşit să convingă oamenii că s-au detaşat de trecutul plahotniuchist. Era şi greu s-o facă, dacă e să fim sinceri. Da, ei au zis ceva despre regrete, că acum sunt altfel, dar asta mi se pare prea puţin.
Că sunt încrezători şi determinaţi aceşti colegi ai lui Filip e OK. Dar dacă vor să mai intre vreodată în Parlament, e nevoie de FAPTE, de faptele despre care PD-ului îi place foarte mult să peroreze.
