Igor Dodon, al cărui partid începe noua sesiune parlamentară aproape fără majoritate, ar putea să decidă demiterea guvernului Ion Chicu, înainte ca opoziția să poată face asta, arată Iulian Chifu pe blogurile Adevărul. O asemenea mișcare ar răpi opoziției pro-europene un element favorabil de imagine în vederea alegerilor prezidențiale din noiembrie. Dodon contează pe faptul că opoziția este scindată și va fi dificilă instalarea unui nou guvern. Totuși comentatorul nu exclude ca actualul președinte, în continuare cotat cu prima șansă la prezidențiale, să intre în alegeri cu un guvern condus de Maia Sandu. Pentru asta însă, arată Chifu, ar trebui ca Andrei Năstase, președintele Platformei „Demnitate și Adevăr”, să renunțe la ambiția de atâtea ori formulată de a fi premier „pentru două luni” și să o lase în față pe Maia Sandu. Dacă ea acceptul postul, e un semnal că opoziția acționează la unison și abia atunci Igor Dodon „este în încurcătură”. Accesul la conducerea acestui guvern interimar ar fi și testul-cheie pentru competența politicienei : capacitatea de a forma o majoritate.
Cristian Hrițuc scrie pe site-ul ziare.com că poziția Maiei Sandu a fost serios erodată de prezența, alături de socialiști, în acel guvern susținut și de liderii europeni, și care a fost privit de mulți alegători, în special cei din zona unionistă, ca o trădare. Efectul imediat a fost pierderea primăriei Chișinăului de către opoziție. „Primul pas pe care trebuie să îl faci în astfel de momente pentru a recâștiga electoratul, recomandă Hrițuc, este să îți ceri scuze, să accepți că ai greșit, ca oamenii să vadă că ai învățat ceva din trecut”. Se anunță o campanie electorală foarte dură, în care se vor scoate pe masă toate armele posibile. „Maia Sandu are de înfruntat un adversar puternic, Igor Dodon, dar în acelasi timp trebuie să fie extrem de atentă la adversarii mai mici de pe partea dreaptă”, se mai arată în acest articol.
După cum se știe, ambasadorul României la Minsk a fost prezent ieri dimineață, alături de șefii misiunilor diplomatice ale Austriei, Cehiei și Lituaniei, la domiciliul scriitoarei Svetlana Alexievici, premiată Nobel și anti-Lukașenka. Ea transmisese un mesaj că se simte amenințată. Armand Goșu spune în interviul consemnat de Magda Grădinaru pentru spotmedia.ro că Alexievici este în momentul de față singurul opozant al lui Lukașenka aflat în libertate. Tot Goșu se îndoiește însă că acțiunea diplomaților a fost neapărat salvatoare, pentru că, spune el, e greu de crezut că Alexandr Lukașenka chiar ar fi avut de gând să arunce pe o premiantă Nobel prin hrubele închisorilor din Belarus. Mai degrabă ar putea fi vorba de o acțiune de PR, dar e deocamdată prea devreme pentru tras concluzii.
Magda Grădinaru se referă pe spotmedia și la un anumit răspuns dat de președintele Klaus Iohannis ieri seară, în conferință de presă, referitor la prestația ambasadorului României la Minsk. „În vreme ce ministrul de Externe Bogdan Aurescu și-a asumat mesajul care condamnă fără nuanțe regimul lui Lukașenko, scrie Grădinaru, președintele Klaus Iohannis a preferat un mesaj ambiguu, pe care l-a formulat în termeni generali și care a părut că îl pune în încurcătură”. De fapt, reproșul jurnalistei este că președintele nu a asumat explicit inițiativa ministrului de externe Bogdan Aurescu, cel care l-a instruit pe ambasadorul român să participe la „cordonul sanitar diplomatic”.
