În acest episod din „Laboratorul social”, Larisa Popovici vorbește despre drumul ei de la șocul de a afla că are un copil transgen la acceptarea identității acestuia, atât în plan personal, cât și public, dar și despre cum a ajuns să facă activism în susținerea drepturilor persoanelor LGBTQI+.
(Persoanele transgen sau trans sunt oamenii care nu se identifică cu sexul atribuit la naștere. De exemplu, chiar dacă se nasc cu organe sexuale feminine, în interior se percep bărbați sau invers. De fapt, există mai multe nuanțe pentru a explica acest fenomen).
Primele semne care au făcut-o să-și pună întrebări au apărut când Iacob avea 11-12 ani. Dincolo de hainele largi și refuzul de a se comporta ca o „fată obișnuită”, Larisa simțea că între ei se creează o distanță dureroasă. Căutând răspunsuri pe internet, a început să bănuiască adevărul și, într-un final, din dorința disperată de a pune capăt incertitudinii, și-a întrebat direct copilul: „Tu te simți băiat?”. Răspunsul afirmativ al lui Iacob a făcut-o să iasă în lacrimi din cameră.
„S-a prăbușit lumea mea. Nu știam ce să fac mai departe, cum să-mi continui viața. Primul meu gând a fost să plecăm din țară, undeva unde un astfel de copil să poată, pur și simplu, să existe fără să fie agresat pe stradă”, își amintește Larisa.
Dar Iacob nu voia să plece nicăieri. Își dorea doar să cunoască și alți copii ca el. În căutarea sprijinului, Larisa a ajuns la Asociația GENDERDOC-M, unde funcționează și un grup de suport pentru părinții copiilor LGBTQI+.
Ea spune că mulți părinți care ajung acolo trec printr-un proces asemănător doliului: negare, furie, negociere și acceptare. La fel ca mulți alții, Larisa a venit cu speranța că lucrurile sunt reversibile: „Vreau viața mea înapoi. Schimbați-mi copilul!”. Însă acolo a învățat o lecție fundamentală: nu copiii au nevoie de schimbare, ci părinții.
Unul dintre cele mai dificile momente a fost acceptarea noului nume ales de fiul său. După ani în care și-a strigat copilul pe numele ales cu multă dragoste împreună cu tatăl lui, a simțit că limba i se împleticește când a trebuit să spună prima dată „Iacob”.
Depășirea acestei bariere a vindecat însă relația dintre ei. În momentul în care s-a simțit acceptat în familie, Iacob a început să renunțe la mecanismele de apărare și să revină la o comunicare caldă și la o viață socială mai echilibrată. Pentru el, validarea din partea mamei a devenit scutul de care avea nevoie.
Larisa spune că atunci când a intrat în grupul de sprijin pentru părinți nu era interesată de activism. Își dorea doar liniște pentru ea și copilul ei. Însă experiențele altor tineri LGBTQI+, poveștile despre copii respinși de familie sau alungați de acasă și întâlnirile cu adolescenți - la marșurile Pride – care o îmbrățișează cu lacrimi în ochi și îi spun că și-ar dori ca și părinții lor să fie acolo, au făcut-o să se implice.
Astăzi, ea vorbește public despre experiența familiei sale și încearcă să le ofere altor părinți sprijinul de care ea însăși a avut nevoie.
În acest episod, Larisa Popovici povestește despre:
- provocările emoționale și psihologice prin care a trecut în procesul de înțelegere și acceptare a propriului copil;
- cum au fost anii de școală pentru Iacob și de ce a refuzat timp de un an să meargă la ore;
- ce ar face diferit astăzi în relația cu copilul său;
- cum privea persoanele LGBTQI+ înainte de a afla identitatea de gen a copilului său;
- reacțiile prietenilor, rudelor și colegilor atunci când au aflat că are un copil transgen;
- cum mama ei, fostă directoare de școală, a devenit o susținătoare activă a drepturilor persoanelor LGBTQI+;
- cât de dificil a fost să accepte numele ales de fiul său;
- ce sprijin primesc părinții care participă la grupurile de suport ale Asociației GENDERDOC-M;
- de ce participă, alături de Iacob și mama sa, la marșurile Pride din Chișinău și București;
- ce recomandări le oferă părinților care au copii din comunitatea LGBTQI+.
***
Podcastul „Laboratorul Social”, unde luăm mostre de societate – oameni, idei, fenomene, procese - și le studiem la microfon, a fost conceput din start ca un spațiu public și sigur pentru a pune în cuvinte și a înțelege mai bine ceea ce ni se întâmplă ca indivizi și ca societate într-o lume în schimbare rapidă.
Acum, după ce câteva runde de alegeri au readus la suprafață resentimentele acumulate în timp și care, în lipsa unei culturi a dialogului, au accentuat divizarea, ne propunem să abordăm, prin povești personale, subiecte sensibile ce țin de identitate și relații interetnice în Republica Moldova. Dar nu ne vom opri doar la acestea, pentru că vrem să descoperim împreună și alte povești despre cum se schimbă această societate.
Urmărește „Laboratorul social” pe YouTube și pe moldova.europaliberă.org.
📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te
